V.G. PALEOLOG – 29 DE ANI ÎN DIALOG CU BRÂNCUȘI

451

Omul de cultură V.G. Paleolog, pe numele său adevărat Vasile Georgescu, s-a născut la 23 septembrie 1890, în satul Teiu, comuna Cornu, judeţul Dolj, fiul lui Bade Georgescu (al lui Mâniosu din neamul lui Grozavu din Galiciuica) și Maria Paleolog (fiica mazilului Mită din comuna Cornu). Dar în actele primăriei a fost înregistrat după un an. Tatăl său a îndeplinit funcția de secretar al Primăriei Craiova, pretor al plășii Balta, director al Prefecturii Dolj etc. În actul de naștere a fost trecut numele de Basilie Gheorghescu. Era al șaselea copil din cei 11 frați, dintre care doar 7 au ajuns la maturitate. Ca elev, cu comportare nonconformistă, va fi eliminat din mai multe școli. V.G. Paleolog l-a cunoscut pe marele sculptor Constantin Brâncuşi, căruia, o lungă perioadă de timp, i-a fost oaspete la atelierul său din Impasse Ronsin, nr. 11, din Montparnasse, unul din celebrele cartiere ale Parisului. Din relatările sale, rezultă că i-a fost mereu în preajma lui Brâncuşi, fiindu-i confident un număr de 29 de ani. Cunoscându-l îndeaproape, atât în momentele de creaţie, cât şi prin discuțiile zilnice, deseori luând împreună prânzul sau a cina, de cele mai multe ori neîndestulătoare, figura luminoasă a lui Constantin Brâncuşi i s-a întipărit adânc în memorie. Uneori, mâncarea lor era inspirată din bucătăria românească, iar mămăliga făcută la ceaun, ca la Hobița, însoțită de brânză, şi cu alte mâncăruri tradiționale. Nu lipsea nici țuica rafinată la cazanul sculptorului. Prima carte, în lume, dedicată sculptorului, aflat la Paris, a fost scrisă de către V.G. Paleolog, întitulată „Constantin Brâncuşi”, cu privire la formarea lui Brâncuși la Școala de Arte și Meserii, pe care o publică la Craiova, în anul 1938. Ține de asemeni, tot în 1938, o conferință, la Craiova, ce va fi publicată, sub titlul ,,Constantin Brâncuși”, în Revista ,,Arhivele Olteniei”. Același V.G. Paleolog va scrie a doua carte despre Brâncuși în 1944. Operele artistului Brâncuși sunt prezentate, în această carte, în trei cicluri: al Sărutului (transfigurarea materiei), al Femeii (simbolizând Dragostea) și al Păsării (sugerând zborul). Criticul de artă V.G. Paleolog va dezvolta descrierea celor trei cicluri amintite mai înainte, în lucrarea ,,C Brâncuși”, scrisă în limba franceză, în 1947, tipărită la București. În 1967 publică ,,Tinerețea lui Brâncuși”, în care este evocată perioada de la naștere până în 1910. Cele publicate de către V.G. Palelolog, despre Brâncuși, constituie un adevărat tezaur documentar privind pe marele creator de capodopere devenite patrimoniu sacru, de importanță mondială. Se știe că V.G. Paleolog a debutat înainte de Primul Război Mondial, în ziarele bucureștene ,,Viitorul”, ,,Biruința” și ,,Vocea dreptății”, unde a publicat poezii, recenzii la cărți de beletristică și altele. În unele articole, își exprimă atitudinea antidinastică, ceea ce îi va crea greutăți, fiind nevoit să părăsească țara, ca, în cele din urmă, să se stabilească la Paris, unde a fost alături de Brâncuși. La Paris, având 25 de ani, pledează pentru apropierea politică a României de Franța, punct de vedere exprimat în ,,La Revue de la Roumaine Latine”, dar, tot în această revistă, face cunoscute tinerele talente românești care trăiau în Franța. A mai colaborat la cotidianele ,,L Intraansigent” și ,,Paris Midi”. Participă la Primul Război Mondial, fiind mobilizat în 1916, sub ordinele atașaților români din Franța și Italia. Publicarea, în 1910, a cărții ,,Sfârșitul României”, când se afla în țară, îi va aduce multe neplăceri. Nevoit s-o părăsească, ajunge mai întâi în Italia și apoi la Paris, stabilindu-se în Montmartre, apropiindu-se de elita intelectuală, de acolo și din Montparnasse. V.G. Paleolog a avut marele privilegiu de a-i cunoaște și a fi prieten cu Amedeo Modigliani (pictor și sculptor italian), Guillaume Apollinaire (poet și critic de artă francez), Erik Satie (compozitor francez, teoreticianul ,,Grupului celor șase), Erza Pound, Max Iacob, James Joyce, Picasso și alți oameni de seamă ai vremii. Dar amintirile publicate de către V.G. Paleolog despre Brâncuși constituie un mare noroc și un adevărat tezaur pentru cultura română. Și multe altele a publicat V.G. Paleolog, despre Brâncuși, după stabilirea la Craiova, începând cu 1964. Împrejurările în care s-a stabilit la Craiova au fost pe larg relatate de către D-l Ambasador Petre Gigea Gorun, care, la acea dată, îndeplinea funcția de primar al Craiovei. (Petre Gigea Gorun – ,,Am fost prieten cu V.G. Paleolog, un cărturar de seamă al Craiovei”)
Când împlinise 63 de ani, V.G. Paleolog a venit ca profesor de limba română și franceză la Liceul din comuna Cornu, județul Dolj, sprijinit de către fostul ministru al Învățământului, academicianul Ilie Murgulescu, cu care era prieten. De altfel, și acel liceu a fost înființat prin grija aceluiași ministru, originar din partea locului. V.G. Paleolog făcea naveta de la Corlate, unde locuia, la Cornu.În perioada dintre 21 iunie 1964 şi 1 august 1965, V.G. Paleolog a publicat în ziarul craiovean „Înainte” 28 de articole despre Constantin Brâncuşi. Redactor-șef al acelui ziar era Ion Giubelan. V.G. Paleolog a găsit uşa deschisă nu numai la ziarul „Înainte”. Scriitorii Ilie Purcaru, Ilarie Hinoveanu şi Petre Dragu i-au oferit cu generozitate coloanele revistei „Ramuri”, încă de la primul număr din 1964, în care Constantin Brâncuși a fost tratat pe spaţii ample la rubrica „Colocvii”, de semnături prestigioase, între care şi cea a lui V.G. Paleolog. Aceste relatări despre Brâncuși au constituit pentru mulți cititori noutăți destul de valoroase, dar și pentru oficialități, crescând interesul pentru cunoașterea și înțelegerea spiritului românesc și mai ales cel gorjenesc. Ion Giubelan a constatat, și bine a făcut, că V.G. Paleolog ar putea colabora cu ziarul mult mai bine dacă s-ar stabili la Craiova. În această privință a și acționat. A solicitat o audiență la primarul Craiovei, însoțit de către colaborator. I-a explicat primarului cât de util ar fi punerea în circuitul mediatic a relatărilor despre inegalabilul Brâncuși, care se exprimase că la Craiova ,,s-a născut a doua oară”. Cum primarul era și este un mare iubitor și chiar creator de cultură, a fost foarte receptiv, când i s-a propus soluția de a-l aduce la Craiova pe V.G. Paleolog. Primarul de atunci, Petre Gigea Gorun, l-a chemat pe conjudețeanul nostru, Ing. Nicolae Bodescu, care îndeplinea funcția de viceprimar, răspunzând și de spațiul locativ, spre a soluționa problema. Facem precizarea că, după reforma administrativă, din 1968, D-l Ing. Nicolae Bodescu a devenit Prim-vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj. Cum și acesta era tot un iubitor de artă și istorie, aflând despre ce e vorba, a spus că există posibilitatea de a i se oferi un spațiu de locuit în blocul de 150 de apartamente. Trebuie făcută mențiunea că, în același bloc, i-a fost repartizat un apartament și scriitorului I.D. Sârbu. Pe loc a scris cererea pentru locuință, i s-a dat număr de înregistrare, s-a pus rezoluția că i se aprobă un apartament cu două camere. La această veste, V.G. Paleolog a afirmat: ,,- Două camere sunt destul pentru mine şi soţia mea, precum şi pentru puținul meu bagaj de la Corlate. Eu m-aş fi mulţumit şi cu o garsonieră. Dar aşa, una din camere va fi biroul meu de lucru, unde voi putea scrie mai uşor şi în linişte. Din tot sufletul meu creştinesc, mulţumiri şi recunoştinţa mea fără margini”. Într-adevăr, mulțumirea și recunoștința lui Paleolog le-a manifestat până la moarte, adresându-i primarului un număr impresionant de scrisori –peste 60 -,cu un conținut deosebit de valoros. Pe baza acestor scrisori, D-l Ambasador Petre Gigea Gorun a publicat, în 2003, la Editura Scrisul românesc, Craiova, ,,V.G. Paleolog și Brâncuși – un dialog etern”, având 454 de pagini. V.G. Paleolog s-a căsătorit la Paris, în anul 1924, cu Cecile Henriette Lauru, guvernanta fiicei Kaiserului Wilhelm II, Victoria Luisa. Era absolventă a Conservatorului din Paris. Au avut trei copii: Tretie Stan Dragases, Preda Varlaam Calomfir și Dyspre Paleolog. Dyspre a sprijinit îndeaproape aducerea, la Craiova, a bârnelor provenite de la Atelierul lui Brâncuși din Impasse Ronsin, nr. 11, Montparnasse, în 1972, înainte ca zona respectivă să intre în faza de modernizare, aflate acum la Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”. Un sprijin deosebit pentru aducerea acelor componente ale atelierului lui Brâncuși, de la Paris, s-a primit din partea Ministrului de Externe, Corneliu Mănescu, scriitorului George Macovescu, ambasadorului României de la Paris, Constantin Flitan și Primăriei Craiova.
În calitate de membru al organizațiilor ,,Association internaționale des critiques d’art” (UNESCO) și ,,American Institut of Writing-Research Corp.” (New York), V.G.Paleolog a reușit să convingă emisarii culturali ai anilor 1970 să recupereze actele faimosului proces ,,Brâncuși vs. Statele Unite” din 1928 și să le traducă în limba română. După Primul Război Mondial, în 1920, V.G. Paleolog a revenit în România, stabilindu-se împreună cu soția, la moșia sa din comuna Corlate, județul Dolj, fiind primar al comunei, dar fără a abandona scrisul. Editează câteva ziare efemere: ,,Văpaia”, ,,Primejdia”, ,,Prăpădul”. Cânta foarte bine la pian, iar soția sa era muziciană, compozitoare. A avut mult de suferit, împreună cu familia sa, după instalarea regimului comunist. I-a fost expropriat pământul, spoliate bunurile, domiciliul forțat etc. O bună perioadă a lucrat ca muncitor la prelucrarea lemnului din Novaci. Numai după aceste peregrinări, ajutat de Ilie Murgulescu, ajunge profesor la Corlate, când va accentua importanța creației brâncușiene. Oricare brâncușolog, fie din România, fie de peste hotare, găsește sursa de documentare cea mai verosimilă, în cele scrise de către V.G. Paleolog. Cele mai importante scrieri ale lui V.G. Paleolog sunt reunite în două volume, sub titlul generic ,,Brâncuşi-Brâncuşi”. Primul apare în 1976 şi al doilea în 2002. În ,,Cuvânt-înainte” al cărții ,,Tinerețea lui Brâncuși”, reputatul critic de artă, Petre Comarnescu, printre altele, menționează: ,,În cartea de faţă sunt prezente urmările preocupărilor de umanist ale lui V.G. Paleolog, preocupări bogate, ce merg de la artă la filosofie şi de la filosofie la istorie… Dar opera şi spiritualitatea lui Brâncuşi sunt atât de bogate şi polivalente, încât este binevenită varietatea interpretărilor, care, pe diferite căi, caută adevărul deplin al creaţiei brâncuşiene”. Chiar dacă, în mare parte, opera lui V.G. Paleolog se circumscrie exegezei brâncușiene, ea este mult mai amplă, abordând domenii variate. Merită a enumera câteva: ,,Introducere la studiul critic al Operei picturale de la Sfântul Gheorghe Nou din Craiova”; ,,Imaginea poetică colorată la Alexandru Macedonski”; ,,Fulgurații în jurul operei lui Pius Servien”; ,,Obiective turistice, din Oltenia, inedite”; ,,Despre Erik Satie și noul muzicalism”; ,,Muzica – golul – sculptura”; ,,Introducere în ,,Cartea despre pictură” a lui Leonardo da Vinci” etc. V.G. Paleolog a decedat în Craiova, la 12 februarie 1979. Este înmormântat în capela familiei sale din Cimitirul Sineasca, Craiova. Capela poartă numele ,,Sf. Maria”, cinstind pe al mamei sale, Maria Paleo. Pe fațada blocului de 150 de apartamente, unde a locuit în ultima parte a vieții, Fundația ,,Scrisul românesc” a dezvelit o placă de marmură, cu următorul text: „În acest imobil, a locuit V.G. Paleolog (1891-1979), critic de artă, eminent cercetător al vieţii şi operei sculptorului Constantin Brâncuşi.” Pe „Aleea Marilor Personalități din Craiova”, a fost amplasat un bust de bronz, ca o recunoaștere a faptului că este unul dinte cei mai de seamă brâncușiologi. Totodată, una din străzile Craiovei îi poartă numele. Iată cum îl caracteriza scriitorul Geo Bogza în eseul ,,Horstul”: „Trăieşte în Craiova, cunoscut şi în acelaşi timp nu îndeajuns de cunoscut, un om pe cât de încărcat de rare, nepreţuite amintiri, pe atât de original şi plin de farmec, aparţinând cu totul şi cu totul altei lumi decât celei de azi, un octogenar bărbos şi vajnic, pe care de câte ori am prilejul să-l întâlnesc, nu mă satur să-l ascult. V.G. Paleolog se bucură de marele privilegiu de a fi fost mulţi ani de zile prieten cu Brâncuşi, spunându-şi unul altuia pe nume şi mai mult decât atât – după cum îi scapă din gură în focul povestirii – spunându-şi unul altuia «mă». Mi se pare că nici un titlu de glorie nu-l poate întrece, într-o ordine sentimental românească, pe acela ca Brâncuşi să-ţi fi spus «mă». Pe vremea lui Ştefan cel Mare, tot aşa se vor fi mândrit moldovenii cărora, într-o clipă dulce şi de neuitat pentru ei, voievodul le va fi scăpat un «mă» prietenos şi intim. Poate că Brâncuşi este de multă vreme un mit, pentru că mulţi care s-au aflat faţă de el la distanţă ani-lumină, trăiesc acum din substanţa acestui mit, vorbind, scriind, dialogând, concretizând, fotografiind, filmând, comentând, teoretizând, şi tot ceea ce se mai poate face despre un om şi o operă, când orice vorbă pe care el a rostit-o devine oracol, când fierăstrăul şi topul lui sunt privite ca uneltele unui demiurg, mi se pare ciudat că la uşa lui V.G. Paleolog – unul dintre primii apologeţi ai lui Brâncuşi şi pe tărâmurile noastre, unul dintre primii care i-a închinat o carte – nu-i o năvală de oameni care să asculte nemaipomenitele-i amintiri. «Modigliani trăgea cu coada ochiului la Brâncuşi, dar într-o zi i-am spus: Sculptura nu-i de tine. Apucă-te de pictură!» I-a spus? Nu i-a spus? S-ar putea să-i fi spus. Cert este, că acest om, care acum trăieşte la Craiova – după ce mai înainte rătăcise cu o şaretă trasă de un cal prin diferite sate ale Olteniei, spre a preda copiilor de ţărani limba franceză – l-a cunoscut bine pe Modigliani, cert este că amintirile lui reînvie, din cel mai lăuntric unghi, o întreagă epocă, un ev al artei, a cărui amintire se stinge chiar pe malurile Senei. Vatra pe care Brâncuşi îşi pregătea prânzul rustic a devenit o piesă de muzeu. Dar amintirile extraordinarului bătrân de la Craiova? Cineva, un om sau mai mulţi, ce şi-ar propune să afle cum a fost o lume care a dispărut de mult, ar trebui să le culeagă, să le păstreze, să lase o mărturie despre acest horst omenesc, martor al altor vremi, al altor ere. Dacă ar fi după mine, zile întregi aş sta să-l ascult. Sau, mai degrabă, o mie şi una de nopţi. Toţi am fost, de îndată ce am început să luăm cunoștință de opera lui Brâncuşi, izbiţi de noutatea şi misterul acelui straniu ovoid de bronz, ce se numeşte «Domnişoara Pogany». Toţi am fost tulburaţi, obsedaţi, de esenţiala, cosmica domnişoară. Dar octogenarul de la Craiova a stat cu ea la masă. Şi tot el l-a auzit pe Brâncuşi, când Pogany plecase de mult din Paris, spunând într-o seară, cu vocea înăbuşită: – Mă, să ştii că am iubit-o!” „Horstul (geologic), compartiment ridicat al scoarţei terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimente din jur mai coborâte (aşa cum sunt horsturile şisturilor verzi din Dobrogea centrală). Este un cuvânt luat din limba germană.”(Geo Bogza.) La Festivalul Internațional al Epigramei, care a avut loc la Craiova, în zilele de 21 – 22 noiembrie 2014, D-l Petre Gigea Gorun, care actualmente este Președintele și fondatorul ,,Cenaclului Epigramiștilor Olteni”, dar și vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România, ne-a relatat verbal că are marea satisfacție pentru înțelegerea pe care a găsit-o la Jaques Chirac pe când era primar al Parisului, iar dânsul era ambasadorul României în Franța, ca piața din zona în care s-a aflat atelierul lui Brâncuși să se numească ,,Piața Brâncuși”.
Jurist, Ion M Ungureanu-Țicleni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here