Unde ne sunt plasele Brădiceni şi Ocolul? – sau răspunsuri la întrebarea „De ce Peştişanii nu-s Hobiţa, iar Brădicenii plasă?”

261

DSCF2071Meticulosul nostru cititor care se prezintă drept „Gogă Nicolcioiu-Nixon, 72 ani, pensionar, 12 meserii, plătitor de taxe şi impozite, abonat la Gorjeanul, cel mai titrat cotidian al Gorjului” ne-a trimis o epistolă. Este foarte mâhnit şi revoltat pentru că, în ziarul din 31 decembrie 2010, a apărut o hartă a Gorjului de Sus, unde Peştişanii –„o comună în acte şi un oraş în fapte”(l-am citat pe corespondent) nu figurează.

Enervat la culme, autorul scrisorii ne trimite şi o tăietură din ziarul cu pricina. Pe care desenează, cu talent, conturul comunei Peştişani, omisă de cartografi, adăugând cu aceeaşi culoare verde un „PROTEST VEHEMENT”, iar cu negru „ESTE INADMISIBIL!”. Ba mai adaugă, tot cu negru, „Paradox tipic românesc – postdecembrist”. Omul ne roagă să-i răspundem „de ce comuna Peştişani a fost ştearsă de pe suprafaţa României?”

Scrieţi băieţi, numai scrieţi

Vorba unui fost coleg şi gazetar la revista „Flacăra”, poetul hunedorean Victor Niţă. La rândul său, fost coleg de facultate, la Filologia Universităţii Bucureşti, şi poet ca şi regretatul Adrian Păunescu, redactor şef al extraordinarei reviste create şi conduse de AP. Dar, m-am luat cu vorba şi n-am spus vorba: „Toată stima şi respectul pentru cei ce dau cu dreptul!” Gogă Nicolcioiu nu mai dă cu dreptul demult, din pricina vârstei. În schimb, are un remarcabil talent la grafică şi la scrierea aleasă. Mare şahist şi un autodidact bine cultivat, domnia sa se face că nu pricepe şi cam exagerează. În scris!

Rostul Titanului din Hobiţa!

Sper să nu fim acuzaţi, la rândul nostru, că facem din ţânţar armăsar. Şi că am întinde prea mult pelteaua. Totuşi, revenind la subiect, nu redacţia Gorjeanul se face vinovată de omiterea localităţii Peştişani din fragmentul de hartă a României reprodus. Fiecare editură are BRANCUSI3planurile sale, iar cartografii ţin seama de pretenţiile editorului. Oricum, pentru Gogă Nicolcioiu, cel născut şi trăitor în Peştişani, cam această localitate e centrul lumii. Numai că în lume, graţie creatorului sculpturii moderne universale – Constantin Brâncuşi, mai cunoscută este aparent minuscula Hobiţa. Şi nu Peştişanii nemulţumitului Gogă Nicolcioiu! Başca faptul, deloc banal, că autorii hărţii criticate până la desfiinţare pentru simplul motiv că nu indică localitatea Peştişani s-au gândit, cu siguranţă, la turişti. Ori pentru turişti prezintă interes tot Hobiţa. Cel puţin, deocamdată.

Cetăţenii de (mare!) onoare şi Căminul Cultural neterminat!

Dacă, să zicem, primarii postdecembrişti – ca să folosim o exprimare dragă corespondentului nostru – D. Tabacu, P. Ciolacu şi F. Pavel – au fi pus bazele unui Muzeu C. Brâncuşi, în clădirea fostei Şcoli generale din Peştişani, ajunsă o ruină!, ar fi fost posibil ca şi pentru turişti să mai existe încă un obiectiv de vizitat. Nu mai departe decât primarul Ciolacu a vrut să strângă niscaiva bani prin Fundaţia C. Brâncuşi, de el creată şi al cărei preşedinte a fost, tocmai spre a moderniza şcoala şi a transforma-o în muzeu. Chiar chestorul(r) Constantin Codiţă a contribuit, prin 1999, cu zeci de milioane la acea fundaţie. Tot cu gândul la Muzeul unde-ar fi dorit să aibă şi artistul fotograf Vasile Blendea o sală de clasă transformată în sală de expoziţie. La fel cum şi pentru sculptorul V. Blendea ori pictorul C. Blendea, cu obârşii la Gureni. Dar n-a fost să fie. Primarul este la pensie, banii au dispărut şi nu se ştie exact pentru ce isprăvi, actualul primar Florin Pavel l-a propus pe ex-ul primar Ciolacu drept Cetăţean de onoare al comunei Peştişani. Poate, cumva, ca răsplată că a reuşit să construiască un Cămin Cultural la Peştişani. E drept, numai până la roşu. Încât Căminul Cultural are acoperiş, dar este neterminat. În ciuda acestor mici dar importante neajunsuri, să nu credeţi că din bugetul comunei nu se plăteşte un post de director de Cămin, ocupat, când nu este în concediu, de solistul Constantin Dodo Lătăreţu.

Plasa cu cămin huruit!

Istoria şi evoluţia sau involuţia unor localităţi ne oferă şi alte surprize. Pe o hartă a României Mari putem găsi plasa Brădiceni şi plasa Ocolul. Pentru cine nu ştie, plasa era o formă de organizare administrativă, din perioada interbelică, superioară comunei. Aşa de pildă, plasa Brădiceni avea Judecătorie, Dispensar medical uman şi Dispensar veterinar. La Brădiceni mai apăreau şi reviste cultural-artistice, mai cunoscută fiind „Ţepoiul”. A cărei colecţie o deţine prof. Ionel Nistorescu şi, probabil, moştenitorii ori cumpărătorii zestrei şi bogatei biblioteci ale învăţătorului Ionel Buligan. După războiul al doilea mondial, devenit comună, Brădiceniul a involuat. La o nouă reformă administrativă, neavând şcoală generală şi populaţia scăzând, din fostă plasă, localitatea Brădiceni a ajuns sat aparţinător al comunei Peştişani. Asta şi întrucât, între timp, prin asfaltarea şoselei Târgu Jiu-Peştişani, pe ruta Arcani, mai scurtă decât şoseaua veche, ce trecea prin Brădiceni, a scăzut traficul şi interesul pentru fosta plasă.

Unde-i plasa Ocolul?

Alte plase ale Gorjului de Sus au păţit-o şi mai rău. Am tot căutat pe actualele hărţi localitatea Ocolul. Aşa cum se numea fosta plasă în care poetul Vasile Voiculescu şi-a început activitatea ca doctor stagiar. Zadarnic. Chiar dacă era cândva plasă, Ocolul nu mai există nici ca localitate.

Aşa că, aviz amatorilor de curiozităţi. În viitoarea organizare rurală din Uniunea Europeană, am putea avea, în viitor, şi alte surprize. De pildă, Tismana nu va mai fi oraş, iar comuna Arcani să fie înglobată în Centrul rural Peştişani. Chit că la Arcani există un Muzeu etnografic de toată isprava, numit „Prof. Grigore Pupăză”, aşa cum îl chema pe făuritorul lui.

Sigur că, dacă se va întâmpla astfel, va fi un mare păcat. Numai că istoria şi evoluţia societăţii româneşti în Uniunea Europeană şi în epoca globalizării nu iartă.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here