Apărut într-o deosebită formulă grafică, volumul de reportaje al Dl. Profesor Ion Elena, dezvăluie cititorilor talentul înăscut al scriitorului în aria nu prea des bătătorită, a reportajelor de o înaltă ţinută artistică, încoronându-l ca un REGE AL REPORTAJULUI…
Întregul volum reprezintă o oglindire firească a sentimentelor pline de melancolie, de tristete, ale autorului, în faţa invaziei civilizaţiei, în faţa defrişării sălbatice a pădurilor ceea ce duce în mod ireversibil la răsturnarea firescului, la tocirea şi amestecarea anotimpurilor… Domnul Ion Elena este un ecologist înăscut, un îndrăgostit al pădurii, iernilor de acum le „lipseşte sufletul, bunătatea aceea ancestrală, mâinile acelea catifelate ale fulgilor care ne mângâiau pe obraji până se topeau de plâns”. „Luminează-ne gândul”, îşi încheie acest strigăt de tristeţe scriitorul,” să nu le spunem adio frumoaselor zăpezi”. Acest volum este o punere în gardă a cititorului asupra pericolului despăgubirii, îndemnândul precum Miron Costin: „caută-te dară cetitorule, ca într-o oglindă şi te priveşte de unde eşti.” Această carte este o laudă adusă codrului frate cu românul şi un semnal de alarmă împotriva defrişărilor arătându-ne în „Iarnă, iarnă unde eşti?”, că „s-au încurcat obişnuitele cărări ale vremii de nu-şi mai află nici natura rosturile, nici omul tihna şi balanţa traiului”. Pădurea, acest plămân verde al ţării ocupa în antichitate 60 % din teritoriu, acum ocupând doar 26%. Reportajele Domnului Ion Elena sunt adevăraţi psalmi, adevărate cânturi ale naturii, poeme în proză, în care pătrund cum îndemna marele înaintaş Geo Bogza: „Lumina crudă a vieţii”. Acest Geo Bogza contemporan cu noi ne bucura pe noi cititorii, învăţându-ne în frumoasa şi cumintea limbă românească să iubim frumosul în tot ce se arată, secunda cosmică ce o trăim fiind doar o verigă din marele lanţ al materiei, este numai consecinţa energiei cosmice care asemeni unui ocean fără margini în permanentă mişcare, aprind focurile vieţii. Autorul ne arată în reportajele sale, adevărate meditaţii pe orizontală şi verticală că nu trebuie să dezechilibrăm natura. În „Rătăcirea zăpezilor” un erou al reportajului spune: „Voi orăşenii nu veţi pricepe curând supărarea cerului dacă toţi sugrumaţi duhul zilelor cu încărcătura unei vieţi grăbite”. Amestecarea anotimpurilor duce la dispariţia iernilor de altă dată, la secetă, la creşterea stresului şi respectiv la îmbolnăvirea atât a planetei cât şi a oamenilor. Sosirea primăverii vestită de păsările călătoare, de berze (a intrat în istorie barza statornicită la Padeş), îl bucura pe autor. „Vremelnicia vremii” îi întristează pe toţi sătenii bătrâni sau tineri. ”Scumpete mare, Dionisie. Nu poţi să mai cumperi un cui!”, îi spune Ion al Mării în „Neliniştea plugarului”. Trebuie să luptăm cu toţii, conchide autorul până când verdele de lângă noi va fi iarăşi crud şi primordial în raiul pădurilor. Domnul Ion Elena nu uita să dedice reportaje încărcate de recunoştinţă, de dragoste pentru învăţători şi profesori. („Dăscăliţa”, „Scrisoare dascălului meu”, „Să nu uiţi taică dascălul”). „Ocroteşte-l Doamne şi fă-i odată dreptate ţăranului român!”scrie autorul în „Devălmăşia vremii”. Autorul arată în „Nu dispera luminatorule!” că omul de la catedră trăieşte o mare dramă, ca învăţământul nu mai este la stăpânii de azi prioritate naţională. În „Tismana dincolo de neura”, scriitorul ne descrie un loc sfânt adăpostind tradiţii nepieritoare. O iubire nemuritoare este înfăţişată între cei doi eroi Vlad şi Genţiana în reportajul „Genţiana, zâna munţilor când poiana se umple de iubirea lor nepereche şi toate cărările se umplură de flori”. Autorul descrie în reportajele sale toate sectoarele de activitate din judeţul Gorj cântând munca oamenilor, a oltenilor care a adus din fulger de izvoare, lumina electrică în casele oamenilor. Loc de refugiu în vremuri de bejenie, Peştera Muierilor, minunea de la Baia de Fier nu este uitată de neobositul Calistrat Hogaş al nostru care descrie mirifica aşezare, o comoară unde sunt la un loc podoabe ale naturii şi mărturii ale istoriei. Bineînţeles că din carte nu putea lipsi comuna natală Padeşul cu oamenii lui, vrednici urmaşi ai pandurilor. „Pădurea, mă doare pădurea!”spune autorul reportajelor. Motrul şi Bulba se întâlnesc acolo unde Padeşul îşi deschide porţile pentru cei care vor să cunoască şi frumuseţile acestui ţinut,care la fiecare pas musteşte de istorie, Câmpia Soarelui amintind călătorului de Domnul Tudor care a scos sabia împotriva răului deschizând poporului român porţile spre istoria modernă. Ultimul reportaj „Ajutaţi, oameni, iernile să ningă!” este un apel la salvarea naturii. Reporterul, eseistul şi profesorul Ion Elena le pune contemporanilor săi în faţă o oglindă, pentru ca aceştia să vadă cât de răi sunt unii dintre ei, distrugând ecosistemul. El devine un far călăuzitor în apele învolburate ale tranziţiei româneşti. Domnul profesor Ion Elena nu este doar scriitor. El se înscrie în aria culturii gorjeneşti şi ca un misionar al unor vremuri mai bune, mai curate ca lacrima de rouă din făgetul Padeşului a unor vremuri unde să domnească simţăminte nobile înalte cât PARÂNGUL!
Gheorghe Rădulescu
