Ca în fiecare an, începând cu anul 2003, în data de 26 aprilie-ziua naşterii poetului Ştefan Augustin Doinaş, biserica şi elevii Şcolii Gimnaziale „Ştefan Augustin Doinaş” din satul Caporal Alexa, aparţinător oraşului Sântana, judeţul Arad, împreună cu cadrele didactice omagiază opera şi personalitatea poetului născut pe aceste meleaguri.
Profesorul Mirco Garjitzky, fostul director al şcolii, iniţiatorul acţiunii de unsprezece ani încoace, a vorbit despre „Premiul Doinaş” la învăţătură, premiu în bani iniţiat de către poet, care se acordă, începând cu anul 2002, elevului din clasele V-VIII cu cea mai mare medie la învăţătură la sfârşit de an şcolar.
În prezent premiul este sponsorizat de către Fundaţia Culturală „SECOLUL 21“ cu sediul în Bucureşti.
Au fost enumeraţi toţi elevii care au obţinut acest premiu şi anume: Alina Galeş (2002-2004), Anca Blăgău (2005-2007), Denisa Budişan (2008-2009) , Estera Şuticău (2009), Patricia Nodâş (2010 şi 2011) şi Georgiana Lipovan (2011 şi 2012) .
Pe fundalul scenei, a rulat un set de fotografii de la ultima vizită a poetului în Caporal Alexa în 2002, precum şi fotografiile elevelor care au primit „Premiul Doinaş” la învăţătură. A urmat apoi un moment folcloric unde eleva 
Lipovan Georgiana a interpretat două noi melodii populare, fiind ajutată de două perechi de dansatori-moment apreciat de cei prezenţi prin îndelungi aplauze. Finalul întâlnirii a fost ocupat, ca întotdeauna, de către clasele I-IV, printr-un dans modern oferit de către elevii pregătiţi de doamnele învăţătoare Alina Costea, Liana Musca-Neamţ, Adina Palcu şi Laura Csoncsik, momentul fiind bine apreciat de către spectatori.
Ştefan Augustin Doinaş s-a născut la 26 aprilie 1922 în comuna Cherechi (astăzi Caporal-Alexa) judeţul Arad, într-o familie fruntaşă a comunei, al cărei primar a fost o perioadă Augustin Popa, tatăl poetului.
Preotul Adrian Filip a înregistrat în matricola botezaţilor, la 30 aprilie 1922, pe nou-născutul Ştefan Popa, viitorul poet Ştefan Augustin Doinaş, naşa fiind Roza Domşa, soţia epitropului bisericii din localitate.
A fost primul copil al lui Augustin şi Floriţă Popa şi a copilărit la casa părintească de la nr. 178, alături de părinţi şi fratele mai mic cu patru ani, Augustin.
În 1929, intră la şcoala primară din comună, avându-l ca dascăl pe Gheorghe Moga, fiind un elev premiant care, încă din clasele primare, se îndrăgosteşte de limba română.
Bunăstarea familiei îi permite să urmeze un liceu în Arad, iar aceasta şi-a îndeplinit rolul de a-i valorifica potenţialul înscriindu-l la Liceul „Moise Nicoară”.
În anii de liceu scrie şi primele poezii care vor fi publicate în revista şcolii.
La insistenţele părinţilor săi, după terminarea liceului, urmează cursurile Facultăţii de Medicină dar, după trei ani abandonează cursurile acestei facultăţi deoarece chemarea lui e alta şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, născându-se a doua oară, spiritual, în Cercul Literar de la Sibiu, care-i oferă mediul cultural, laboratorul pur, filosofic şi literar care-i asigură devenirea sa de mai târziu.
După terminarea studiilor se întoarce în comuna natală ca profesor de limba română între anii 1948, 1949 şi 1950, apoi a primit mutaţie la Hălmagiu unde a predat trei ani şi la Gurahonţ, doi ani.
Un timp va fi redactor al Revistei „Secolul XX”, iar ca poet debutează în 1939 în revista „Jurnalul literar”.
În anul 1947, i s-a decernat premiul „Eugen Lovinescu” pentru volumul în manuscris Alfabet poetic.
Debutul editorial va fi în anul 1964 cu volumul Cartea mareelor.
După căsătoria sa cu binecunoscuta balerină Irinel Liciu, se va stabili la Bucureşti unde îşi va continua cariera de scriitor.
Se va dovedi un reprezentant de vârf al liricii contemporane printr-o contribuţie substanţială la modernizarea ei.
Poezia sa este complexă în linia unei modernităţi a tradiţiei poetul sondând profunzimi de cultură în spaţii vaste receptând sunetele liricii moderne.
Ea exprimă un spirit modern, mereu frământat într-o căutare a formelor perfecte. Autorul este prea conştient de valoarea actului poetic ca să nu-l cenzureze mereu prin estetica unei raţiuni culturale.
De aici absolutizarea unei caracteristici a liricii lui Doinaş, aceea a rigorii, a travaliului pentru o creaţie ce trebuie să strălucească prin armonie. Doinaş este un scriitor în care dimensiunea culturală a existenţei joacă un rol important. În fiinţa scriitorului se uneşte talentul nativ cu deschidere spre cultură şi acuitatea de acumulare şi interpretare a valorilor culturale.
Aşa se explică de ce fiinţează în scriitor, pe lângă poet, şi eseistul subtil cu larg orizont cultural, şi criticul axat pe repere axiologice certe, şi traducătorul din marea poezie a lumii.
Dovadă stau volumele de poezii (25): Alfabet poetic, Cartea mareelor, Omul cu compasul, Hesperia ,Alter ego, Interiorul unui poem, Ipostaze, volumele de critică literară şi eseu (7): Poezie şi modă poetică, Orfeu şi tentaţia realului, Măştile adevărului poetic, Mai mult ca prezentul, literatură pentru copii (2), teatru (1), proză(1) sau premiile literare, titlurile şi funcţiile :
1947 : Premiul Eugen Lovinescu pentru volumul Alfabet poetic;
1968 : Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române pentru volumul Ipostaze;
1970 : Premiul pentru Cultură şi artă pentru volumul Alter ego;
1975 : Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Hesperia;
1984 : Medalia „Goethe” pentru traduceri din partea Germaniei;
1990 : Premiul European pentru Poezie;
1992: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Opera Omnia;
Premiul Herder al Universităţii din Viena.
Ştefan Augustin Doinaş a fost membru al Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor, preşedinte al Fundaţiei Secolul XXI, preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, preşedinte al Centrului Cultural Paul Valery, în calitate de specialist în opera celui mai mare poet francez al secolului al XX-lea.
A primit Titlul de Cavaler al Literelor şi Artelor din partea Franţei, Medalia „Goethe” din partea Germaniei pentru traducerea lui Faust în limba română.
Opera sa poetică a fost tradusă în limbile spaniolă, engleză, germană, italiană, franceză, polonă, slovenă, sârbă, rusă, estonă, macedoneană etc., găsindu-se în biblioteci din ţară şi străinătate.
Timpul se opreşte pentru distinsul poet la 24 mai 2002, fiind înmormântat la Bucureşti, dar şcoala din satul Caporal Alexa, care-i poartă numele va fi inima în care poetul va locui veşnic.
La Bucureşti, Doinaş se căsătoreşte cu balerina Silvia Lia Pop (numele de scenă Irinel Liciu), cea care la dispariţia soţului, în 24 mai 2002, a lăsat următorul bileţel „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”, după care artista şi-a pus capăt zilelor în 25 mai 2002.
Radu Călin Cristea afirmă că Doinaş este unul din marii contemporani ai literaturii noastre şi prin opera sa cultura română îşi va regăsi oricând, într-o clipă de graţie, conştiinţa de sine.
Profesor, Gheorghe Sinescu
