
coperta a IV-a:
„Eterna tinereţe a spiritului bacovia”
Evelina Cojocaru prea gingaşa şi mult întristata ştimă răsărită ca o legendă din apele Jiului şi totuşi elevă reală a acelui faimos liceu gorjean care imortalizează numele eroinei naţionale, Ecaterina Teodoroiu, aduce în versurile ei adolescente, surpriza de a-l reîntâlni şi reactualiza pe Bacovia, cel care a descoperit tragismul autentic al singurătăţii şi voluptatea lunecării spre zonele profunde ale infrastructurii fiinţei.
În evidentă (şi fericită) opoziţie cu contemporanii ei, Evelina reînvie «concentratul» verbal, aproape eliptic din ultimile opere bacoviene, redescoperă chintesenţa solipsismului tragic, misterul simplităţii şi laconismului rostirii şi ne oferă fascinaţia sentinţelor cu care îşi încheie unele poeme demne uneori de a fi cioplite în frontispiciul unui destin inexorabil care ne apasă pe toţi.
Şi totuşi în această încrâncenare orgolioasă a singurătăţii, răsună strigătul cald şi imperativ al femeii care nu-şi poate trăda nevoia apropierii de semenul drag: „Rămâi cu mine!”
Îi făgăduim să fim mereu lângă umărul ei fragil şi să-i păzim clopotul de cleştar al purităţii şi tristeţii ei constructuale sub care s-a refugiat în pragul marilor lupte cu viaţa reală.”
Subscriem la diagnosticul critic de mai sus şi o felicităm pe autoare (care este încă şi eleva noastră, bucurându-ne astfel că şi-a însuşit multe din tainele poeziei).
Îi dorim mult spor şi succese cât mai mari pe tărâmul creaţiei literare, deopotrivă cu realizarea deplină în profesia aleasă (drept).
Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA