De la formarea poporului român, prin contopirea dacilor cuceriţi, de către romanii cuceritori, acesta a dat dovadă de calotăţi umane, demne de luat în seamă: deminatet, umanitarism, corectitudine, respect uman reciproc, care au fost respectate, în mare măsură de-a lungul anilor.
Dar, aceste calităţi umane, de care au dat dovadă înaintaşii noştri, au degenerat odată cu trecerea anilor, pe de o parte datorită relaţiilor inter-umane, cât şi influenţele externe, care au influenţat în mare parte degenerara unor asemenea calităţi şi relaţii. Dacă până în ’89 asemenea trăsături umane, impuse de trecerea anilor, au fost într-o oarecare măsură înţelese şi respectate, după această dată influenţele externe au determinat, în mod oareecum negativ asemenea relaţii. Se observă la tot pasul că nu mai există respect reciproc între membri familiei şi chiar ai societăţii, nu sunt apreciate calităţile umane ale fiecăruia dintre noi în raport cu pregătirea profesională şi poziţia socială ale unor semeni de ai noştri. De altfel, destul de des se întâlnesc şi se manifestă o varietate de atitudini inter-umane contradictorii, prin care este vădit faptul că omul, în toată plinătatea lui şi în raport cu varietatea calităţilor sale umane este în măsură, prin vorbe şi fapte, că-i îndreptăţit să-i fie acordat un respect şi o demnitate umană legitimă. În zilele noastre se constată, la tot pasul şi în variate împrejurări, lipsa unei educaţii şi a unui comportament cinic scăzut în rândul tineretului, ba chiar şi al adulţilor. Un asemenea comportament este determinat, în primul rând, de un nivel scăzut de cultură generală, de o superficialitate vădită a modului de adresabilitate şi respect reciproc dintre membri familiei şi cei ai societăţii. Se întâlnesc frecvent oameni care-şi atribuie unul altuia cuvinte şi expresii jignitoare, înjositoare, desconsiderându-se în mod reciproc, aspect ce justifică gradul unui nivel scăzut de cultură generală, lipsa unei culturi civice corespunzătoare. Cauzele unui asemenea comportament sunt multiple, pornind de la educaţia din familie, din şcoală, din societate, în general. Este momentul să ne frământe pe toţi un asemenea comportament neprincipial, neomenesc, lipsit de cele mai elementare scrupule; sentiment ale cinstei, moralei, corectitudinii, ajutorului reciproc, mărinimiei nejustificare, fiecare dându-se superior unul altuia. Ansamblul acestor manifestări negativiste din comportamentul fiecăruia dintre noi reliefează gradul superficial de cultură şi civilizaţie. În aceste condiţii nici familia, nici şcoala şi cu atât mai puţin nici societatea în ansamblul ei nu-s preocupate suficient în formarea unui comportament şi a unor relaţii inter-umane demne de luat în seamă. La drept vorbind, în aceste condiţii nici statul nu dispune de un ansamblu de măsuri coercitive mult mai viguroase, prin care să fie combătute, ba chiar anihilate asemenea manifestări negative din comortamentul nostru, urmând ca şcoala sa îşi aducă contribuţia laformarea unor omanei de tip european, pentru a face ca fiecare dintre noi să ne respectăm reciproc.
Alexandru Bărăscu
