Pe coperta a IV-a a minunatei sale cărţi, autorul Dumitru I. Şeclăman face o destăinuire memorabilă. Referindu-se la un vechi proverb latin „verba volant scripta manent” afirmă, între altele: „(…) putem spune că istoria care nu este scrisă, aproape că nu există.
Cu alte cuvinte, prin această monografie am reuşit să redau consătenilor mei o parte din istoria comunei Zăicoi. Pe de altă parte, cititorii vor constata că cei care s-au născut pe meleagurile comunei Zăicoi, prin munca şi realizările lor, au contribuit la dezvoltarea ţării noastre, la creşterea prestigiului ei în lume. Ei au stabilit un nivel valoric. Monografia prezentă este foarte utilă pentru cei care sunt sau vor fi elevii acestei comune deoarece pot găsi modele printre înaintaşii lor şi au depăşit nivelul valoric stabilit de aceştia”.
Dascăli şi profesori care au fost
Monografia de faţă este una dintre cele mai complete dintre câte am văzut. Şi citit. Pentru că o carte, după cum se ştie, dacă nu e citită nu există. Nu-i lipseşte nimic dintr-ale monografiei şi are ceva în plus. Ea face şi un scurt 
istoric al învăţământului rural din Ţara Românească între anii 1838-1900. Desigur, nu lipsesc inginerii, medicii, ofiţerii, dar şi profesorii universitari pe care i-au dat satele fostei comune Zăicoi şi ai actualei comune Dănciuleşti. O imensă listă cu dascălii care au fost începe cu celebrul învăţător Ştefan Bazilescu. Un om de mare cultură, autor a multor cărţi, traducător şi membru al unei Academii străine, de prin Germania. Pe lângă dascălii comunei, un loc aparte îl au preoţii satelor, de-a lungul istoriei. Şi aproape toţi cei încondeiaţi de autor au şi fotografii. Cu delicateţe, autorul se scuză că unora nu le-a dat de urmă ori n-au răspuns solicitării domniei sale. Dintre intelectualii comunei nu lipsesc nici ziariştii, iar eu mă mândresc cu faptul că pe Rodica Ciobanu, fiică a comunei Zăicoi, am avut-o colegă la ziarul AZI, în anii 1990-91, după ce venise din Fălticeni unde-a predat limba şi literatura română la un liceu. Un capitol aparte îl formează cel intitulat simplu „Poeţii noştri”, ornat cu creaţii şi biografii ale acestora.
Veteranii şi Eroii războaielor neamului
În toate paginile cărţii se vede şi se simte acribia autorului. Un împătimit al adevărului, istoriei şi acurateţei datelor. Cu o exprimare inspirată, Dumitru I. Şeclăman îi citează pe cei 38 de luptători căzuţi în războiul de independenţă, de la 1877, spunându-le „şi ei sunt eroi ai neamului”. Continuă cu aceia care au căzut pe câmpul de luptă pentru reîntregirea ţării, în primul Război Mondial, 115 la număr. Veteranii şi Eroii celui de-al doilea Război Mondial sunt şi mai numeroşi – 216. Toţi cei căzuţi pe câmpurile de luptă sunt prezentaţi cu fotografii şi i-am sugera autorului să-i pună la dispoziţie cartea şi datele necesare celui mai important autor de cărţi despre Veteranii şi Eroii Gorjului, generalul(r) Constantin Ispas, el însuşi un veteran al celui de-al doilea Război Mondial. Fiind chiar singurul istoric militar în viaţă care a şi luptat pe front.
Generozitatea fără margini
Autorul Dumitru I. Şeclăman nu se lasă. Chiar la o vârstă înaintată continuă să lupte. Pentru păstrarea memoriei satelor comunelor Zăicoi şi Drăguleşti. Firesc, şi a memoriei locuitorilor acestor meleaguri. Această carte are pe una din pagini adagiul: „Dedic această carte soţiei mele, învăţătoarea Nuţa I. Şeclăman şi fiului meu, ing. Adrian Şeclăman dispăruţi prea devreme din viaţa mea”. Şi cumsecădenia domniei sale nu se opreşte aici. Pe una din paginile de final, domnia sa lansează o invitaţie ca, din anul 2012, lumea satelor descrise de domnia sa în superba carte „Zăicoenii prin cărările vieţii” să se întâlnească acasă, în ultima duminică a lunii august. Vom încerca să fim de faţă la această sărbătoare de suflet şi-l felicităm în scris pe distinsul autor pentru generoasa sa faptă de cultură şi istorie a locurilor.
Ion Predoşanu
