Cu prilejul decernării de către Universitatea ”Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu a titlului de Doctor Honoris Causa, Mitropolitul Olteniei Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost organizată în holul universităţii expoziţia de fotografii intitulată ”Pelerin prin Gorj”.
Profesoara drd. Ionescu Haidău Ana Daria în cadrul acestui important eveniment a expus un număr de 50 de lucrări în care surprinde biserici din lemn şi troiţe în diferite anotimpuri ale anului. De asemeni doamna profesoară, a prezentat şi oferit participanţilor albumul ”Stâlpii cerului” – Troiţe din Gorj – lucrare apărută în condiţii grafice deosebite executată la Tipografia S.C.PRODCOM Târgu-Jiu. Cu ocazia vernisajului expoziţiei am purtat un dialog cu doamna prof. Ionescu Haidău Ana Daria despre simbolul troiţei.
– A căuta un simbol care să reunească zonele pe unde trăiesc românii atât din ţară cât şi din diaspora aşi spune că acesta ar fi troiţele. Troiţele apar odată cu creştinătatea poporului român în spaţiul românesc. Ele reprezintă o 
legătură a omului cu Dumnezeu. Cel mai uşor este să definim termenul de troiţă ca pe un semn al Sfintei Cruci. Troiţa este locul de închinare aşezat în anumite spaţii cu încărcătură simbolică, locuri în care românul a înţeles dintotdeauna că trebuie să-l închine lui Dumnezeu şi pentru a-şi aduce aminte de Dumnezeu. Poporul român născându-se creştin pe aceste meleaguri, era şi firesc să îşi arate şi să îşi manifeste credinţa printr-un simbol. Cel mai apropiat simbol de sufletul lui este crucea. De aceea când trecem pe lângă o troiţă ne facem semnul crucii şi ne rugăm Tatălui cel din Treime pentru sănătate, ferirea de rele şi mântuirea păcatelor. Troiţele au reprezentat dintotdeauna pentru români, o jertfă, adusă lui Dumnezeu, sub forma unui loc de închinare şi să ne amintească totodată de evenimente importante pentru creştinătate. De troiţe este legată şi Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos la Cer, ziua când pomenim şi cinstim Eroii neamului nostru. În interiorul fiecăruia dintre noi este aşezată de către Dumnezeu sămânţa credinţei. Şi în vreme de necaz, dar şi la bucurie noi trebuie să ne aducem aminte de ceea ce a făcut pentru noi ca să ne împace cu El. Troiţele sunt altare de jertfă care fac legătura între Cer şi Pământ şi invers. Şi atunci este firesc să ne facem semnul crucii când trecem prin faţa troiţei, să spunem o rugăciune, mărturisind în felul acesta credinţa în Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Sfântul Duh. O troiţă întotdeauna ne înalţă mintea măcar pentru câteva clipe spre Dumnezeu.
Prof. Grigore Haidău
