Trebuia să se nască Brâncuşi

303

brancusiDe câte ori trec pe lângă Coloana Infinită am dorinţa firească-creştinească de a mă închina, ca şi cum aş trece pe lângă o biserică sau pe lângă o troiţă. Şi presupun că nu sunt singurul care am acest imbold. Simt că are în ea un implant sfânt al creaţiei supreme, aşa cum există în biserici şi mănăstiri.

Creatorul ei, Constantin Brâncuşi, fiind, de bună seamă, un iniţiat, în sensul de trimis al lui Dumnezeu pe Pământ pentru a dărui omenirii o operă nemuritoare, a reuşit genial în demersul său artistic. Şi chiar cu toţii trebuie să fim conştienţi că această A Opta Minune a lumii este şi va fi nemuritoare.

Nu este o întâmplare că sculptorul a ales, încă din anii premergători construirii Coloanei Infinite (1937 – 1938), ca locul de prăznuire să fie chiar pe axa şi în capătul străzii unde se află Biserica „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, biserica fiind construită între anii 1927 – 1937, conform datelor furnizate de brâncuşiologul Ion Mocioi, în documentata şi curajoasa sa cartea Brâncuşi:Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, tipărită în anul 1971. Am zis curajoasă deoarece dl.Ion Mocioi a avut tăria şi iscusinţa de a tipări în carte multe imagini şi date istorice despre respectiva biserică, în vremea când nu aveai voie nici să pronunţi, dar mai ales să scrii cuvântul biserică.

atelier-brancusi-extinsMâna creatorului

Tot aşa nu consider că este o întâmplare, ci o chemare sfântă a spiritului brâncuşian, adresată preotului Constantin Măgdoiu, un om ales de Dumnezeu ca să construiască o biserică la numai câteva sute de metri de Colana Infinită, în curtea unităţii militare. Întregul complex bisericesc a fost terminat în anul 2008, exact când s-au împlinit 70 de ani de la inaugurarea operei de artă, deşi târnosirea s-a făcut în vara anului 2009. Deci, nu este rău şi greşit să credem că şi aici este mâna Creatorului. Am constatat că biserica unde slujeşte preotul Constantin Măgdoiu este una dintre cele mai frumoase biserici din judeţul Gorj, care ar trebui inclusă în circuitul turistic internaţional.

De asemenea, încă din timpul vieţii sale, Constantin Brâncuşi a fost apreciat ca un sfânt al artelor, aşa cum îl întruchipează scriitorul Peter Neagoe în cartea sa Sfântul din Montparnasse, tipărită în anul 1977.

Popoarele îşi scriu propria biografie în cel puţin trei cărţi: cartea Faptelor, cartea Cuvintelor şi cartea Artei. Cu cât studiem mai mult viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi, constatăm că el întruneşte, în tot ceea ce a înfăptuit, precum şi în dâra sa de lumină ce a lăsat-o pe pământ, toate cele trei calităţi ale cărţilor neamului românesc. Fapte măreţe a creat, dând omenirii cel mai mare complex muzeal în aer liber din lume: Coloana Infinită, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Cartea Cuvintelor a scris-o prin celebrele sale aforisme, adunate de brâncuşiologul Constantin Zărnescu, primul din lume, în cartea Aforismele şi textele lui Brâncuşi, ajunsă la a VI-a ediţie, dar epuizată şi această ediţie. Iar despre Cartea Artei este de ajuns dacă relatăm ce a scris criticul de artă american, Jammes Farrel, în data de 07 oct.1965: „Lângă Shakespeare şi Beethoven se mai află un Dumnezeu: acesta este românul Constantin Brâncuşi”. De mare importanţă este tot ce a scris criticul de artă Farrel în această apreciere, dar cel mai luminos este cuvântul românul, prin care se demonstrează că sculptorul, deşi a murit în anul 1957, ca cetăţean francez, datorită unor împrejurări nefavorabile lui şi neamului românesc, el trebuie considerat ca sculptor român.

Unii cu munca, alţii cu banii

Am avut cinstea de a munci doi ani de zile, alături de brâncuşiologul Ion Mocioi, la Complexul Cultural Naţional „Constantin Brâncuşi”, din Târgu Jiu, înfiinţat la iniţiativa dl. Ion Mocioi şi aprobat de Ministerul Culturii, prin Hotărâre de Guvern, având statut oarecum independent, dar cu subordonare faţă de ministerul amintit, de unde primeam şi bugetul de venituri şi cheltuieli, dar şi colaborare cu organele locale, pe vremea când primar a fost ing.Victor Murea, prefect prof. Gh. Caralicea Mărculescu, iar preşedinte al C.J. era ing. Ştefan Popescu-Bejat. Numai după un an de funcţionare, între anii 1994 – 1995, instituţia nou înfiinţată ajunsesem ca peste 70% din cheltuieli, adică retribuţiile pentru cei 12 salariaţi, plus cheltuielile curente, să le suportăm din încasările modeste, dar sigure, realizate prin biletele de intrare oferite turiştilor străini de judeţ, la vizitarea cele 2 parcuri, precum şi din vânzarea a mii şi mii de vederi şi pliante legate de viaţa şi opera sculptorului. Pe vremea aceea nu era aiureala care-i acum că exclusivitatea de reproducere a operelor din Târgu-Jiu o are, vezi Doamne, un nepot de-al moştenitorilor testamentari ai sculptorului. Cum, Doamne, eu Primărie a Târgu-Jiului mă îngrijesc în totalitate de aceste opere, pază, curăţenie şi întreţinere a spaţiului verde. iar tu, de la capătul pământului, îmi comanzi mie ce să fac cu patrimoniul meu cultural ? Nu înţeleg şi pace !

Recunoştinţă

Ne formasem şi instruisem o echipă de 6 ghizi tineri şi frumoşi, care deveniseră cu timpul chiar profesionişti ai biografiei sculptorului, precum şi a celor 4 opere din Târgu Jiu. Ghizii noştrii deveniseră tot aşa de buni ca şi prof. Nicolae Blendea, ghidul de la Casa muzeu a lui Brâncuşi din Hobiţa. De asemenea, instituisem o Diplomă de vizitator care se oferea, contra cost, turiştilor străini amatori, străini de ţară dar şi de judeţ, prin care atestam că respectivul turist, la data… şi ora… a vizitat Complexul Muzeal „Constantin Brâncuşi”. Diplomele erau înseriate, parafate, şi înregistrate contabil la fel ca şi biletele de vizitare amintite. Mulţumesc şi pe această cale, încă o dată, d-lor ec. Popeangă Gabriel şi ec. Şarapatin Ion, care ne-au ajutat în demersul nostru ca totul să fie legal. Nu puţini turişti şi vizitatori au fost cei care au dorit aceste diplome pe care, sunt sigur, le ţin la casa lor la loc de cinste, aşa cum şi eu ţin la loc de cinste biletul de intrare (preţ, 5 euro) atunci când am vizitat casa memorială a lui Ludwig van Beethoven, din oraşul Bonn. Aflaţi că singură această casă memorială, printr-o organizare nemţească, care-ţi oferă, contra cost, tot ceea ce ţine de viaţa şi opera genialului compozitor: pliante, vederi, copii de pe partituri, maxime de-ale compozitorului, portrete şi busturi ale muzicianului de diferite mărimi etc., aduce cam 20% din venitul anual al oraşului Bonn. Nu mă credeţi, mergeţi şi documentaţi-vă !

Doresc să mulţumesc Consiliului local al oraşului Târgu Jiu, tuturor consilierilor şi, în mod special, domnului primar Florin Cârciumaru, un om între oameni, în promovarea şi sprijinirea culturii şi artei, pentru felul cum sunt întreţinute cele două parcuri: Parcul Coloanei şi Parcul Porţii Sărutului. Şi să ne reamintim mereu că trebuia să se nască Brâncuşi pentru ca România să fie recunoscută pe plan mondial şi în domeniul artelor.

Prof. Ştefan Stăiculescu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here