Dintre obiceiurile legate de datele calendaristice, cele din perioada de iarnă se bucură de cea mai mare popularitate şi bogăţie de manifestări, având origine precreştină.
Majoritatea acestora a fost moştenită de la populaţia geto-dacă, adăugându-se însă şi influenţe din cultura romană, slavă, etc.
Gorjul are foarte multe tradiţii şi, din fericire, unele dintre ele încă se mai păstrează. Colindatul este una din practicile care se înglobează în obiceiurile caracteristice de iarnă. Moş Ajun, sărbătorit la 24 decembrie, în preziua Crăciunului, este fratele sărac al lui Moş Crăciun. Sărbătorile de iarnă sunt precedate în ziua de Ajun de obiceiul umblatului în colindeţi ( piţărăii), obicei întâlnit în orice colţ al judeţului. În comuna Padeş, însă, există o variantă mai diferită, şi anume piţărăii mascaţi, care se păstrează şi se transmite de la an la an. Astfel, în toate cele şase sate care compun comuna, câţiva zeci de tineri se maschează care mai de care mai înfricoşător, de obicei în animale, şi pleacă prin sate, la colindat. Oamenii îi aşteaptă la poartă şi le dau, după caz, un colac, un măr, nuci sau alte bunătăţi, piţărăii mergând din casă în casă, de la un capăt la celălalt al satului. Măştile pe care tinerii le poartă sunt confecţionate din orice fel de material şi sunt scoase la lumină, în fiecare an, în dimineaţa de Ajun. După ce termină de colindat, băieţii ascund din nou măştile, până la sărbătorile următoare. La Padeş – Cloşani colindeţii intrau în casă şi răscoleau focul cu colinda . Vătaful primea „ Colacul lui Dumnezeu”, iar piţărăii primeau colăcei. Gospodina arunca peste ceata colindătorilor boabe de porumb, grâu, fasole, dovleac, cânepă în speranţa unui rod bogat în anul ce va urma. În mai toate satele, în dimineaţa de Ajun se mânca dovleac copt pentru a fi gras ca el.
În judeţul nostru se păstrează şi obiceiul conlindatului cu Steaua, Vicleiul, Irozii, Brezaia, Vasilca.Cu Steaua umblau în noaptea Ajunului Crăciunului câte patru băieţi. Numele obiceiului vine de la steaua care avea douăsprezece cornuri cu care umblau şi urau. Cele douăsprezece cornuri simbolizează ce douăsprezece luni ale anului, cu smocuri de fâşii de hârtie colorată aşezate pe un cadru circular. S-au confecţionat şi stele cu mai puţine cornuri. Sosirea stelarilor se anunţă prin cântec.Dacă sunt primiţi, colindătorii vor aprinde lumânarea şi apoi vor cânta „ Steaua sus răsare”. La Tismana şi Urdari între Crăciun şi Anul Nou se umbla cu Cerbul şi Brezaia. Acestea erau măşti zoomorfe reprezentând prin sincretismul manifestării cetei, moartea şi renaşterea. Cerbaşii joacă după fluieraşi, cu strigăte de încurajare. La Leleşti în noaptea de Anul Nou se ura cu Vasilca. Urătorii umblau cu o păpuşă mare, frumos îmbrăcată, numită Vasilca. Colindătorii urau de bine şi erau acompaniaţi de lăutari.
Obiceiurile sunt foarte frumoase şi toate au însemnătate, fiind transmise din generaţie în generaţie, din vremuri demult apuse.
Dorina Cioplea
