Dacă privim în negura vremii ne dăm seama că ţiganii au purtat întotdeauna haine ce se evidenţiau de popoarele în mijlocul cărora trăiau. Am putea spune că, chiar mult mai sărăcăcioase. Se ştie că în timpurile în care trebuia să-ţi teşi şi să-ţi cosi hainele, ţiganii nu se ocupau cu aşa ceva. Preferau să se îmbrace cu hainele găsite sau primite, toate de cele mai multe ori uzate. Bărbaţii nu au avut niciodată o îmbrăcăminte standard, un costum anume. Hainele pentru ocazii sunt deseori foarte colorate. Sunt cunoscuţi ca purtători de mustăţi şi pălării.
„Femeile sunt recunoscute ca purtând fusta lungă colorată. Au fost învăţate de mici că picioarele nu trebuie să se vadă, aşa că respectă acest lucru cu sfinţenie. Din acest motiv nu vei vedea o ţigancă adevărată niciodată cu pantaloni sau cu fustă scurtă”, ne-a declarat Mihai Toma, preşedintele Alianţei Rromilor, filiala Gorj. Părul este împletit cu panglici şi flori. Cerceii mai, uneori chiar foarte mari sunt nelipsiţi din toaleta unei femei. Bani de aur sunt nelipsiţi din toaleta unei femei. Ei pot fi folosiţi atât ca accesorii pentru păr, cât şi pentru haine sau gât. Încă un amănunt al femeii căsătorite este nelipsitul batic. „Este de neconceput ca o femeie măritată să umble mereu cu părul dezgolit”, a completat acesta.
Toate accesoriile sunt puternic decorate. Culoarea care le exprimă cel mai bine modul de-a trăi şi de a simţi este culoarea roşie. Aproape mereu vei vedea pe un ţigan un accesoriu vestimentar de culoarea macului. Asta şi din superstiţie. Ei cred că le poartă noroc.
Desenele şi picturile ne înfăţişează de-a lungul timpului aceeaşi schiţă a ţiganilor. În ciuda transformărilor şi preluării anumitelor tendinţe din teritoriile prin care au trecut imaginea lor este cea a „sălbaticului negru, zdrenţuros, murdar şi fericit; sau cea a exotismului oriental la distanţă”, precum îi numeşte Nicole Martinez, scriitor romantic cu origini latine.
Izabella MOLNAR
