TERMOCENTRALELE DIN GORJ – NIŞTE MINE CARE MAI PRODUC DIN CÂND ÎN CÂND ŞI ENERGIE – partea I

456
ciurelDe-a lungul timpului, sistemul energetic românesc a suferit reorganizări de tot felul, la diferite intervale de timp: Conel, Renel, Termoelectrica, Complexuri Energetice, etc.

Specialişti, politicieni, mai mult sau mai puţin bine intenţionaţi, au aprobat sau au criticat aceste forme de organizare, neexistând vreodată consens că vreuna din aceste forme este cea ideală. Au existat argumente pro şi contra, dezbaterile încheindu-se în general fără a se cristaliza vreo soluţie unanim acceptată. Gorjul asista pasiv la secătuirea principalei resurse, cărbunele, fără ca înapoi să se întoarcă mare lucru. Niciodată partidele politice nu s-au pus de acord cu privire la viabilitatea unei soluţii care să acopere în întregime problema, atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional.

S-a recurs atunci, la expertiza unor consultanţi cu nume mari în domeniu, consultanţi care să dea soluţii economice pentru sectorul energetic, aşa cum o făcuseră în alte ţări în care problema fusese rezolvată de zeci de ani. S-au semnat contracte, s-au făcut înţelegeri, apoi oamenii au purces la treabă. La început, prin anii 2002-2004, a fost firma Hunton şi Williams, apoi P.B. Power, apoi, KPMG. Oamenii şi-au trimis experţii prin termocentrale şi hidrocentrale, au început să colecteze şi să prelucreze date, să analizeze trenduri, adică să-şi facă treaba pentru care erau plătiţi de statul român. Cu milioane de dolari sau euro. Expertiza costă, dar oricine ştie că expertiza îţi aduce înapoi banii înmiit. Oricine, în afară de guvernanţii României. Pentru că după ce analizele au fost terminate, după ce munca de luni de zile a experţilor englezi, germani, olandezi s-a concretizat în câteva propuneri şi soluţii clare, acestea au fost aruncate la coş fără ezitare, spre stupoarea acelor experţi care n-au inteles niciodată de ce a mai fost nevoie de ei.
Singurele măsuri cu adevărat economice luate în sistemul energetic românesc în ultimii 10 ani au fost externalizarea Termoservurilor şi crearea Complexurilor energetice. Prin reintroducerea Termoservurilor înapoi in termocentrale şi naşterea a două Reneluri în loc de unul, ne-am întors din epoca de bronz în epoca de piatră, un regres organizatoric prin care nici o ţară nu a mai trecut. Nu există în lume termocentrală care să aibă angajaţi zeci şi sute de lăcătuşi, sudori, şoferi, femei de serviciu, bucătari, mecanici auto, zidari, tâmplari, etc. Toţi aceştia, deşi activitatea lor este doar colateral energetica, primesc lunar prima de energie, prima de cărbune, prima de vacanţă, prima de Sf. Ilie, prima de Sfânta Varvara, prima de Paşte, prima de Crăciun, tichete de masă, tichete cadou şi alte zeci de facilitaţi de tot felul pe care sindicatele din energie le-au câştigat speculând slăbiciunea şi incompetenţa diferitelor administraţii. Am fost primul director al Termoservului din Rovinari şi ştiu că această companie avea capabilitate să reziste pe piaţă prin muncă cinstită, având între angajaţi pe unii dintre cei mai competenţi specialişti pe care i-am cunoscut, în România sau în străinătate.
Termoservul avea însă o mare „deficienţă”. Nu plătea comisioane. Toţi banii încasaţi se duceau în salariile oamenilor şi în dotări. Termoservul avea o piaţă de lucrări de 50 milioane RON pe an. Actualii administratori au sesizat imediat că dacă ar internaliza Termoservul, ar putea vinde o parte din această piaţă la firme „prietenoase”, gen firme sindicale sau firme care, la sfârşitul anului, să „se simtă” cu mai mult de un pix şi o agendă, aşa cum făcea Termoservul. Într-un cuvânt, posibilităţi de colectare de fonduri pentru campanii electorale, pentru partid, pentru oamenii politici care controlează sectorul energetic în acest moment.
Procesul a fost simplu: câţiva lideri sindicali cumpăraţi, promisiuni făcute în campania electorală, şi iată-ne înapoi în 2002. Salariaţii Termoserv sunt acum într-o stare de euforie generală. Muncesc sau nu, îşi vor lua salariile. Ţăranul român, înainte de a tăia porcul, obişnuieşte sa pună un pic de ţuică în tărâţe, să-l ameţească puţin. Să mă ierte foştii mei colegi, dar sunt în aceeaşi situaţie. Acum li se serveşte ţuica, sunt anesteziaţi, iar la ce se arată a veni în anul următor….
-va urma-
Ing. Laurenţiu CIUREL

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here