Teren de fotbal, lângă bustul lui Brâncuşi

217

Se aude că s-a organizat mare tabără de sculptură în lemn taman pe locurile unde cel ce avea să fie mai târziu Părintele Sculpturii Moderne şi-a început ucenicia. Recent fără nici o legătură cu evenimentul mai sus menţionat am însoţit un grup de turişti la Hobiţa pentru a vizita casa memorială a Titanului ce a dat lumii Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinită a cărei a 75 a aniversare urmează a fi oficiată peste puţin timp unde în altă parte decât în oraşul ce a devenit celebru datorită celor trei opere.

Ei, aşa cum vă spuneam, în Hobiţa, la intersecţia drumului ce merge la Casa Memorială a artistului se află un părculeţ cu un bust în piatră a lui Constantin Brâncuşi. Am trecut de mai multe ori pe acolo, chiar în vara ce abia s-a scurs, să văd sculpturile taberei desfăşurată acum mai bine de trei decenii ce în parte au fost deteriorate şi sincer să fiu nu am observat detaliile dorind să ajung repede în lunca Bistriţei unde acestea erau amplasate. Dar, spre surprinderea mea, unul dintre interlocutori îmi arată cu degetul (nu-i frumos, da-i sănătos) ceva. În vecinătatea părculeţului ce adăposteşte bustul marelui artist „întreprinzători” încropiseră un teren de fotbal cu porţi din nişte lemne mai lungi. Pe gazonul dintre bustul artistului şi prima casă de lângă părculeţ nişte puşti trăgeau „o miuţă” cu înjurăturile de rigoare ce ar fi făcut să roşească obrazul şi celor „mai tari de îngeri”.

Teren ca pe vremea lui Moromete
Ştiţi ce mi-au spus interlocutorii mei martori fără voie la meciul „cu strigături” desfăşurat în acel loc neinspirat ales în preajma părculeţului şi a casei marelui artist? „Dom-le or avea dreptate şi copiii cu fotbalul lor, dar amplasarea terenului acolo sună ca dracul” – parafrazându-l pe un cunoscut revoluţionar şi una din replicile sale referitoare la un comunicat ce trebuia difuzat în acele zile. Chiar că „sună ca dracul” – gândesc şi eu luând o figură ca şi cum n-aş pricepe despre ce e vorba. Să pui terenul de fotbal nici măcar amenajat (cu nişte porţi ca pe timpul lui Ilie Moromete) în vecinătatea unui loc ce ar trebui (şi nu spunem vorbe aşa să ne băgăm în seamă) să fie sacru nu numai pentru localnici, dar şi pentru toţi românii.
Morala o poate trage oricare dintre noi. Trecem de multe ori pe lângă lucruri pe care din cauza rutinei nu le observăm. Şi trebuie ca unii ce vin pentru prima dată pe aceste locuri să „ne tragă de mânecă” că săvârşim o impietate poate fără voie, dar care poate fi taxată de ce nu pot pricepe, de ce respectivul teren de fotbal a fost pus tocmai acolo când teoretic se puteau găsi o mulţime de alte locaţii unde să fie satisfăcuţi şi „fotbaliatorii”, iar memoria Părintelui Sculpturii Moderne ce a făcut datorită operelor sale ca ţara noastră să fie cunoscută pe tot mapamondul să rămână neştirbită.
Mugurel Petrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here