Târgu-Jiu – Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, în volumul „Vorbe potrivite” 2015, de NICOLAE POPOVICI

270

Ca mânuitor al uneltelor agricole, a armei în lupta pentru apărarea patriei şi a… CUVINTELOR, săteanul din Aninoasa Gorjului, NICOLAE POPOVICI, decedat anul trecut la 101 ani, prinde în metafizica cuvântului pe care „din vorbirea ta, nu poţi să-l scoţi”, având în vedere că „poate vremi să vină/Când avem ceva de spus/Orice grai din gură scos/A tot netezit cuvântul/Spre uşor, spre mai frumos”.
Pentru „Masa Tăcerii”, stihurile aninoşeanului Nicolae Popovici dezvăluie, în concepţia proprie, mai multe motive ale tăcerii pentru românul de rând: „dorul după cei plecaţi la război, vitregia istoriei, sărăcia alimentaţiei la masă, revolta asupririi, deposedarea de pământ şi animale, exploatarea internă şi externă şi chiar străvechea existenţă a acestui obiectiv (masa)”.
Sculptura este o artă pentru creatorul aninoşean, aidoma literaturii şi muzicii: „Viers duios ţi-e prins pe chip/Fără coarde sau arcuş/Numa în fire de nisip/Scris cu dalta lui Brâncuşi/care se va însoţi pe planeta noastră/Simbol de având, o Pasăre Măiastră”.
Pentru săteanul creator Nicolae Popovici, Poarta Sărutului este o icoană a satului/Deasupra vetrelor sfinte/În pragul porţilor/Unde s-a tors fuiorul/Şi taina sorţilor/Gândul şi dorul/Înstrăinărilor/Când te dă soarta/Nu da uitărilor/Casa şi poarta/pentru că Taina-nceputului/S-o prind mă chinui/Poarta sărutului/O ascunde în sânu-i”.
Operele brâncuşiene de la Tg-Jiu, îi fac pe locuitorii ţării să contemple „Fără de sfârşit/când Spaţiul (se) întinde/Timpul infinit”.
Mintea nu-l cuprinde, ceea ce a condus „geniul brâncuşian la Marea Operă”, când cu drag a vrut să prindă/Viaţa-n falnicul urcuş/A găsit model Brâncuşi”.
Prin Coloana fără Sfârşit, săteanul aninoşean Nicolae Popovici, departe de interpretările multiple şi moderne, vede că şi la Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului, universul ţărănesc, la care fără îndoială a apelat şi Marele Sculptor: „În coloana care urcă/Cu avânt spre Infinit/Vezi fuiorul prins în furcă/Strâns cu firul răsucit/”. Nu se opreşte doar la îndeletnicirile străvechi, ci vede, tot în propria-i interpretare, frumuseţea corpului omenesc: „Sânul plin de tinereţe/Şi al taliei subţiri/Urcă-n cele patru fete/Vraja veşnicei iubiri”, o conexiune cu „Poarta Sărutului”!
Aceste vorbe potrivite, publicate zilele acestea de către copiii şi nepoţii neobositului tată şi bunic, este o încununare a întregii activităţi social culturale la care a aderat familia sa, timp de peste opt decenii, în Aninoasa.
Prof. Virgil Cercelaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here