Taina Mirungerii

Taina Mirungerii, una dintre cele 7 Sfinte Taine, este taina prin care se dau celui nou botezat darurile Sfântului Duh prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir odată cu rostirea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, când se împărtăşeşte primitorului harul întăririi, creşterii şi desăvârşirii duhovniceşti începute prin Botez.

Mirungerea s-a practicat încă din epoca apostolică, la început sub forma punerii mâinilor Sfinţilor Părinţi peste cei botezaţi, ca o completare a Botezului: “Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi ei luau Duh Sfânt.” (F.A. 8, 17)

Romano-Catolicii numesc această taină confirmare, adică pecetluirea sau întărirea Botezului. În Biserica Ortodoxă, ca în toate bisericile ortodoxe răsăritene, Taina Ungerii cu Sfântul Mir se săvârşeşte imediat după Taina Botezului, ca o prelungire, formând împreună o singură slujbă. Doar în Biserica Romano-Catolică, Taina Ungerii cu Sfântul Mir se face la 7-14 ani.

Mirul este un ingredient care se prepară în cadrul Sfântului Sinod, cu pregătire în toată Săptămâna Sfintelor Patimi, de Luni până Joi, de toţi ierarhii ortodocşi, odată la patru ani. Pentru preparare se folosesc 40 de aromate, plante frumos mirositoare, care se fierb cu vin alb, iar în ziua de Joia Mare, în cadrul slujbei de sfinţire a mirului, se toarnă peste acest amestec ulei de măsline.

Instituirea a fost profeţită în Vechiul Testament prin patriarhul Iacov. Pe când dormea el cu capul pe o piatră, noaptea i S-a arătat Dumnezeu în vis deasupra unei scări care ajungea până la cer şi pe care îngerii Lui se suiau şi coborau. Şi deşteptându-se el din somn, a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este Poarta cerurilor!” Şi Iacov s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese căpătâi şi a pus-o stâlp de aducere aminte şi „a turnat untdelemn pe vârful ei” (Fac. 28, 11-18). Ungerea pietrei cu untdelemn închipuie tocmai ungerea creştinului cu untdelemn sfinţit, adică cu Sfântul Mir, sub pecetea Duhului Sfânt, după Scripturi: „Şi voi înşivă (creştinii), ca pietre vii sunteţi zidiţi, ca să fiţi casă duhovnicească” (I Petru 2, 5; Evr. 3, 6). „Pietre vii” sunt numiţi creştinii, iar ungerea pietrei de către Iacov, cu untdelemn, a însemnat ungerea ,,pietrelor celor vii” (a creştinilor) prin Duhul Sfânt, cu untdelemn sfinţit.

În Legea Veche a lui Moise erau unşi cu untdelemn sfinţit de către arhierei numai regii şi prorocii. (I Regi 10, 1; 16, 1-13)

Taina Mirungerii provine tot de la Hristos Însuşi, cu toate că în Evanghelii, în Faptele şi Epistolele Apostolilor, nu se arată direct instituirea ei de către Hristos. Avem însă suficiente texte care vorbesc despre anticiparea ei de către Hristos Însuşi şi despre practicarea ei chiar din timpul Sfinţilor Apostoli, precum şi despre lucrarea ei specifică de Taină în rândul celorlalte Taine. Astfel, Mântuitorul făgăduieşte Apostolilor că le va trimite pe Duhul Sfânt

Cele două practici ale uneia şi aceleiaşi Taine a Mirungerii – punerea mâinilor şi ungerea cu Sfântul Mir – sunt apostolice. S-a impus practica ungerii cu Sfântul Mir, datorită răspândirii creştinismului şi mai ales acolo unde nu puteau ajunge Apostolii şi, după ei, episcopii. Treptat practica ungerii cu Sfântul Mir s-a generalizat în Răsărit, fiind săvârşită nu numai de episcopi, ci şi de preot îndată după Botez, aşa cum se săvârşeşte până astăzi, iar în Apus, adică în Biserica Romano-Catolică, există practica punerii mâinilor (confirmaţiunea), săvârşită de episcop nu îndată după Botez, ci după un timp, între vârsta de 7 şi 14 ani, înainte în tot cazul de prima împărtăşire cu Sfânta Euharistie. În cazuri extreme, Taina confirmării poate fi săvârşită şi de preot. Protestanţii au păstrat confirmaţiunea numai ca ceremonial sărbătoresc pentru tineri, înainte de prima lor comuniune euharistică.

Este deci necesar să înţelegem importanţa şi rolul acestei Sfinte Taine a Mirungerii şi să reţinem că ea se administrează imediat după Sfântul Botez.