Artistul vizual, Ştefan-Cătălin Munteanu-Vodă de la Iaşi, legat sentimental de Gorj prin unchiul său, Ion Cepoi, directorul Centrului Judeţean de Cultură şi Păstrarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Gorj, totodată şef al ICR Târgu-Jiu, şi-a expus joi, pentru a doua oară, în cariera sa, lucrările proprii în municipiu. Ajuns la a noua expoziţie personală, artistul, pus în legătură de unchiul său cu reprezentanţii filialei Uniunii Artiştilor Plastici Gorj, a reuşit să arate publicului o părticică din frumosul oraş Iaşi şi grădinile acestuia. Expoziţia vernisată joi la Târgu-Jiu, în prezenţa şi a reprezentanţilor ICR, evenimentul desfăşurându-se sub sigla filialei Institutului Cultural Român, cuprinde lucrări de grafică digitală care pot fi vizionate de publicul iubitor de artă pe parcursul a două săptămânii. Lucrările pot fi şi achiziţionate pentru preţul de 500 de euro bucata, au spus reprezentanţii Galeriilor de Artă din Târgu-Jiu.
,,Târgu-Jiul nu este pentru mine numai un loc în care vin de mic copil, prin natura rudeniei cu Ion Cepoi, vin aici deoarece este un tărâm de excepţie brâncuşian, un loc cu un public extrem de călduros, care concurează cu publicul călduros ieşean. Este un spaţiu mai puţin navigat de artiştii ieşeni, cu care sunt în mare concurenţă, deoarece este un spaţiu unde, eminamente, te simţi bine”, şi-a prezentat, simplu şi fără ocolişuri, Ştefan-Cătălin Munteanu-Vodă, motivul pentru care şi-a expus lucrările în reşedinţa de judeţ a Gorjului.
,,Gorjul ar merita un spaţiu arhitectural pe măsura construcţiilor brâncuşiene. (..) Mă gândeam chiar, în convorbirea cu colegii de aici, că este nevoie de un astfel de spaţiu cultural, expoziţional reprezentativ şi mă bucur că există Muzeul de Artă şi de Istorie, care trebuie văzute, deşi Gorjul merită mult mai mult”, a completat artistul care crede că ansamblul brâncuşian trebuie restaurat, valorificat mult mai mult, arătat străinilor şi făcută spre el o cale de acces adevărată.
,,Este de admirat că într-un spaţiu minion suntem primiţi ca musafiri de seamă. Expoziţia mea cuprinde 12 lucrări de artă digitală, lucrări care vibrează cromatic, care transmit o emoţie plastică unui public care, nu neaparat, are timp să ajungă în dulcele târg al Ieşilor”, a completat artistul, prezentându-şi opera expusă la Târgu-Jiu.
Acesta a menţionat că ICR-ul nu l-a sprijinit decât ,,ca reclamă”, lucru suficient să pătrundă însă cu lucrările sale în spaţiul expoziţional din municipiu, pentru care se plăteşte însă taxă, la fel ca şi la Iaşi de altfel.
Lucrările pot fi vizionate de publicul iubitor de artă în fiecare zi, în aceste două săptămâni, intrarea la Galeriile Fondului Plastic fiind gratis.
A.Stoica
Cronică plastică – Grădini şi atitudini
Ştefan-Cătălin Munteanu-Vodă pictează, ilustrează cărţi de autor (chiar fie ele şi de hayku-uri ori catrene japoneze) precum Arghezi, Bocaccio (Decameronul), Adrian Păunescu (Pădurea şi menageria), Dante (Divina Comedie), Cervantes (Don Quijote), Eminescu. Este un artist vizual înainte de toate, deci unul prin excelenţă ostensiotic. N-are decât 40 de ani, însă grafica produsă de el are drept trăsătură axială investigarea realului prin formă, valoare, culoare şi volum.
Ciclurile sale de lucrări stau constant sub semnul metaforei şi/sau metonimiei. Ele poartă câte un nume provocator: Luminile apusului, Visele Cavalerului, Infernul, Metamorfoze, Demersul ludic, Viziune, şi sunt realizate prin tehnici mixte pe pânză, carton şi hârtie, acrilic pe pânză, tuş pe hârtie, ulei pe pânză, artă digitală pe pânză ori pe hârtie, pastel.
Albumul şi expoziţia „Parcuri ieşene, grădini şi atitudini” îşi trimit „cititorii” de asemenea compoziţii în primul rând la aşa numita fenomenologie a paradiziacului urban, profan, utilitar, terapeutic, catartic. „Inscripţiile trecutului” şi „mrejele pasiunii” se întrepătrund oniric nu fără a se reclama dintr-un tărâm transcendent (adică de dincolo).
„Tablourile” (să le zicem tot aşa conform uzanţelor) se vor meditaţii doritoare a da semn de eliberare unor obsesii, se vor interpretări mitologice, arhitextele lui Ştefan-Cătălin Munteanu-Vodă pendulând între transmimeză şi metamorfoză. Dacă se rezumă la priveliştea în sine, arta acestui suflet optimist, iluminat de senzaţii dezrobitoare din tirania lui Cronos, are drept emblematice mărci perspectiva, esplanada, jerba de apă, florile, flăcările (lucrarea „Flăcările” putând fi aşezată alături de opera în sticlă a unor Valer Neag şi Mihai Ţopescu, ci nu în umbra lor).
Oricum, faptul că viziunile se bizuie dezinvolte pe elemente fundamentale: apa, aerul, focul, pământul, lumina, oceanul, liniştea etc., îi atenuează demonii creaţiei, care în cazul său sunt mai degrabă kairotici decât malefici, beneficiu decât deconstruitori.
Ca şi timişoreanul Doru Tulcan, ale cărui Desemne stau sub semnul Urmei prelucrate, transmutate în regim imaginar, fantasmatic, chiar suprarealistoabstracţionist, ale ieşeanului Munteanu-Vodă emană, de unele singure, o misterioasă şi invizibilă prezenţă care dă la rându-i celor suspendaţi în teritoriul ei enigmatico-ironic o tulburare calmă, intrigată totuşi ca de-o reaşezare după un siaj. Dificil de spus, de arătat, dacă fabula devoalează indicând un drum copilăros al limbii grafice, voit naivizant, iconografic ori transferă locul de şedere al liniilor vieţii într-o explozie luxuriantă şi mirobolantă de coloreme reînvestite auroral, reîntemeietoare de noi „aventuri” ale ochiului în labirintul unei memorii culturale, în care orice imersiune este egală cu o ipostază purificatoare şi orice transpoziţie e geamănă cu impulsul demiurgic (vezi „Bătrânul Demiurg”) şi originar/originant.
Dintr-un dicţionar de „Mişcări artistice în pictură” (de Patricia Fride-Carrassat şi Isabelle Marcadé, tipărit la Enciclopedia RAO, în 2007) aflăm că „revendicarea libertăţii în artă sparge frontierele între discipline”. Picasso sau Duchamp au creat picturi-sculpturi. Textul de faţă se referă la „pictură” în accepţia ei cea mai largă –opere pe pânză, carton, hârtie, dar şi la orice creaţie asociată tehnicii (fotografie, imagine video, computerizată, artă digitală).
Adrian Guţă l-ar plasa pe creatorul acestor frumuseţi violente ori naraţionist-evazioniste în livresc sub steaua (a se citit stindardul) unei noi sensibilităţi, autenticităţii, fascinată de limbajul non-tradiţional.
Expoziţia pe care am comentat-o s-a vernisat, joi, 11 iulie 2013, la Galeriile de Artă ale Municipiului Târgu-Jiu, sub auspiciile Institutului Cultural Român – Filiala Oltenia Gorj. Printre participanţi la eveniment i-am identificat pe pictorul Vasile Fuiorea, preşedintele U.A.P. Gorj, pe poetul şi publicistul Alex Gregora, pe doamna Marinela Pârvulescu, doctor în filozofie, pe etnologul Pompiliu Ciolacu, pe doctoranda în arte vizuale Daria Ionescu-Haidău, pe prof.univ.dr. Zoica Zamfirescu, pe scriitorul şi criticul Lazăr Popescu ş.a.
Ion Popescu-Brădiceni
