Cu prilejul sărbătoririi a 130 ani de existență a Spitalului de Urgență , în prezența unei numeroase și onorante asistențe am expus câteva informații extrase din documente de arhivă tocmai spre a constata uriașul salt realizat de unitatea medicală din orașul Tg.Cărbunești. Este mult prea cunoscută și vehiculată afirmația lui Nicolaie Iorga precum că ”un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” fapt pentru care , cercetând cu ani în urmă documente de arhivă, am constatat că în anul 1891, an ce a precedat darea în folosință a Spitalului Rural ”Petrescii de Sus” , azi orașul Tg. Cărbunești , starea sanitară a județului Gorj era precară , marcată de o explozie a bolilor cu caracter epidemic , acută lipsă de personal medical și sanitar , incultură la nivelul populației. Monitorul Oficial din 30 ian. 1892 la pagina 6375 confirmă existența unităților medicale de îngrijire a bolnavilor la începutul anului din județul Gorj : ” Spitalul Județean Tg Jiu cu 40 locuri subvenționat de județ , Infirmeria Arestului Preventiv , Spitalul Rural Petreștii de Sus (în construcție) întreținut de Stat” și trei medici : M. Motescu pentru plasele Novaci , Amaradia, Gilort , I. Gărdăreanu – ca medic primar de județ și dr. I. Tomazian – medic primar al orașului Tg.Jiu. În februarie 1892 însă întreg Consiliul de Conducere al orașului Tg Jiu a fost demis pe motivul proastei stări igienico – sanitare a urbei. Din aprilie 1892 prin Decret Regal au fost numiți dr. Al. Vasiliu – medic al județului Gorj și dr. N. Urdăreanu – medic la Spitalul Județean Tg Jiu iar la Spitalul Rural din Petreștii de Sus a venit la 1 oct. 1892 primul medic ,dr. Ion Eremia care doar după o lună este mutat la Spitalul Rural Cincu din comuna Nicorești, județul Tecuci , locul său fiind luat de dr. Ion Dumitrescu iar mai târziu, dr. Constantin Comăneanu .Așa dar în anul 1892 județul Gorj avea numai 6 (șase) medici în serviciu. Sintagma ”Spitalul Rural Petreștii de Sus – primul edificiu spitalicesc din Județul Gorj” nu exprimă anterioritatea istorică față de Spitalul din Tg Jiu ca instituție întrucât acesta ființa încă din 1846 în locații închiriate succesiv de medic ori de administrația urbei ci doar ca edificiu propriu însă la inițiativa omului politic Toma Cămărășescu , Guvernul României a decis construirea ”din Casa Statului” (din Bugetul Statului) a unui spital rural ,tip Carol în comuna Petreștii de Sus ce a fost dat în folosință la 1 oct. 1892 odată cu spitalele rurale Dămienești și Viziru (cf. M.Of. / 23. XII. 1892, la pag. 6110 ) destinat încă de la început a servi populația de pe Valea Gilortului cale de 100 km. în sus și în jos. La 6 martie 1846 se înființase oficial Spitalul din Tg-Jiu, prin încheierea unui contract de închiriere între Primăria orașului Tg-Jiu si Nicolae Protopopescu pentru a pune la dispoziție casele sale din strada Poștei (actualmente Tudor Vladimirescu). Dr. Dimitrie Culcer este primul medic de spital din județul Gorj.
Așa dar la Tg Jiu Spitalul Județean exista încă din 1846 ființând în locații diferite închiriate de medic ori de administrația orașului dar construirea unui local propriu a fost posibilă numai după ce Județul a contractat un împrumut de 400.000 lei ”la 1 iulie 1893 pe termen de 15 ani cu procent de 6 % plătibil în rate trimestriale cu amortisment de 10.157,35 lei , rate ce sunt achitate la zi. Clădirile de spital și Arest contractate fiind terminate la 15 corent (15.oct. 1895) s-a fixat recepțiunea definitivă ( Extras din ”Starea județului Gor-jiu” raport prezentat de prefectul I. Carabatescu în fața Consiliului General la sesiunea ordinară din oct. 1895. Orașul Tg Jiu avea să beneficieze de noul edificiu tip. Carol în apropierea liniei ferate ce străbate localitatea , abia după 15 oct. 1895 în timp ce la Petreștii de Sus un astfel de spital ființa încă de la 1 oct. 1892 dar cele două spitale au marcat sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX în asistența medicală a populației din județul Gorj primul având o capacitate funcțională pentru 40 (patru zeci ) paturi , al doilea fiind construit pentru 30 (trei zeci ) paturi. Pentru că momentul ceremonios din data de 22 oct. 2022 o impune ar fi poate oportun să ne raportăm la anul 1922 , deci în urmă cu 100 (una sută ) ani și să constatăm că bolile principale cu care se confruntau puținii medici erau : sifilis , pelagra, paludism, holera, tuberculoza , toate acestea fiind tratate atât la domiciliu cât și în cele două spitale. Din Dos.6 / 1921 – 1922 , fondul Serv. Sanitar , la fila 195 , am citit și citez : ”Spitalul Petrești de Sus , nr. 2083 / 2. Nov. 1922 . Domnule Medic Primar , La ordinul dumneavoastră nr. 2687 /922 am onoarea a vă da următoarele relațiuni : 1. Nr. bugetar al paturilor – 70 ; 2. Nr. maxim al paturilor ce ar putea cuprinde localul este de 117 repartizate astfel : 28 paturi în două saloane spital ; 5 paturi în două rezerve spital = 33 ; 72 paturi în patru saloane azil , 4 paturi în patru rezerve mici azil , 8 paturi în patru rezerve mari azil = 117 . 3. Numărul bugetar de paturi 70 nu este dat global nespecificându-se câte pentru spital și câte pentru azil ” Semnează : Dr. Bellu.
Capacitatea Spitalului a crescut prin adăugarea localurilor construite în partea dinspre Răsărit , prin bunăvoința Doamnei Balș devenite azil iar ulterior primind preponderent bolnavi de tuberculoză din toată țara. La 28 ianuarie 1921 ” , Ministerul de Interne – Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar – Regiunea I Sanitară Craiova , Serv. Medical , Nr. 000483 solicită județului Gorj : ” Domnule Medic Primar , În vederea rezolvării chestiunii dentiștilor și a modificării legei sanitare , Consiliul Sanitar Superior în ședința sa de la 28 oct. 1920 a delegat o comisiune pentru studierea acestei chestiuni și propunere de soluții practice. Această comisiune având nevoie de a cunoaște statistica exactă a tuturor celor care practică astă zi dentistica în cuprinsul țărei cu sau fără autorizație , s-a întocmit alăturatul formular din care vă trimitem un exemplar și vă rugăm să luați serioase măsuri ca în cel mai scurt timp posibil, oricine practică pe cont propriu dentistica în zona de activitate a județului Gorj să completeze un asemenea formular pe care împreună cu actele respective , le veți înainta acestei Regiuni în cel mult o lună de zile de la primirea acestui ordin. Șeful Regiunei , Inspector General Sanitar, Dr. Laugier . Din răspunsul la această adresă, datat 2 februarie 1921 rezultă : ” Ca urmare a Ordinului Dstră 483 / 28 ian a.c. am onoarea a vă comunica că în acest județ nu există niciun dentist care să profeseze arta dentară ” . Similar : ”În referire la Ordinele Dstră 5.639 și 6.552 / 920 am onoarea a vă comunica următoarele date cu privire la singura farmacie din acest județ din comuna Tg.Cărbunești proprietate a Domnului Farmacist N. Mândreanu . Proprietarul farmaciei este domnul Nicolae S. Mândreanu în baza actului de cumpărare autentificat de Tribunalul Gorj la nr. 1.460/911 și tot dânsul este și diriginte recunoscut prin avizele Comisiunei Chimico – Farmaceutice cu nr. 44 și 50 din ședința de la 13 aprilie 1912, referitor la Ordinul Direcțiunei Generale a Serviciului Sanitar Nr. 19.410 /920 către acest serviciu , după care acte se înaintează Dstră copii în regulă”
La 21 nov. 1921 domnul Titu Ivănoiu comunică Medicului Șef al Județului Gorj următoarele : ” Subsemnatul am onoarea a vă face cunoscut că prin Înaltul Decret Regal nr. 3860 din 11 oct. 1921 mi s-a acordat concesiunea unei farmacii în orașul Tg.Jiu și vă rog să binevoiți a delega o comisiune conforme legei pentru verificarea și dresarea actelor legale . Această farmacie are ca emblemă ”Farmacia Sănătatea” și este în Calea Victoriei nr. 3”.
De la Consiliul de Igienă al județului Gorj se însărcinează Domnul Medic al Orașului dr. Nicolae Haznași – medic al Spitalului Tg.Jiu și un agent polițienesc să procedeze la revizuirea farmaciei din nou înființate înaintând la Consiliul de Igienă un exemplar de protocol. Aceasta era în fapt starea medico sanitară a județului Gorj în urmă cu 100 ani , constatând că orașul Tg.Cărbunești a fost un important pilon de sănătate și singura localitate ce avea în anul 1922 un spital , o farmacie și – posibil – două infirmerii iar în ceea ce privește practica stomatologică , nu existau dentiști practicieni în nicio localitate a județului. După 130 ani de existență Spitalul de Urgențe Tg.Cărbunești se prezintă ca o unitate importantă în contextul instituției medicale gorjene , cu o capacitate de peste 10 ( zece) ori mai mare decât în anul edificării sale , cu o cazuistică complexă , un sistem investigațional tehnic , clinic și biochimic modern , cu un corp medico sanitar și specialiști de înaltă clasă, apt să asigure asistență medicală întregii populații din Valea Gilortului , cale de 100 km. ”în sus și în jos” așa cum a fost gândit de la edificarea sa în anul 1892. Despre prezent și viitor există garanția managementului performant al doctorului Constantin Târziu că unitatea medicală și orașul Tg.Cărbunești se situează pe o curbă ascendentă fiind suficiente motive să năzuim în diversificarea și modernizarea spațiilor hospitaliere , a metodelor și tehnicilor de lucru , perfecționarea dialogului ”medic – pacient” , astfel încât noile generații de profesioniști să contribuie decisiv la creșterea mediei de viață activă și calitatea acesteia în România.
Victor Gh. Banța
