SPIRITUALITATE – Biserica din Drăgoiești – Legendă și adevăr

739

Anul acesta, Biserica din Drăgoiești împlinește o sută de ani de la sfințire. Pisania actualei biserici consemnează „Această sfântă și dumnezeiască biserică din parohia Mămăroi, comuna Brădiceni, fostul cătun Drăgoiești s-a clădit pe temelia bisericii vechi între anii 1907-1919 de obștea enoriașilor preot Ion Brâncuși”.
Vechea biserică consemnată în pisanie se află pe acest loc numit în unele documente Dâmbul Neacșei, construită de Jupâneasa Neacșa, mama Doamnei Stanca, soția lui Mihai Viteazul, între anii 1569-1570.La 1900, după unele documente, Drăgoieștii aveau 512 locuitori, iar împreună cu Brădicenii 1.300 de locuitori.
În Parohia Mămăroi, Brădiceni, județul Gorj, erau trei biserici: una situată în fostul cătun Mierlărița, numită și biserica Mămăroilor, construită după cum spune legenda de viteazul Mămară, hatman în oastea lui Mircea cel Bătrân, revenit în sat după lupta de la Rovine drept recunoștință lui Dumnezeu că l-a ajutat să supraviețuiască.
A doua biserică, amplasată în „la Șetre”, în fața Căminului Cultural de astăzi, în spatele preotului Theodor Gureanu, numită atunci „Triafetita” avea hramul celor trei sfinți, Grigore, Vasile și Ioan și deservea Brădicenii, Racova și Drăgoieștii.Cealaltă biserică, din zidărie de piatră și cărămidă refăcută pe vremea preotului Pantelimon Cheată, a fost construită între leat 1832, cu toată osteneala și cheltuiala celor ce au fost Jupân Șerban Manolescu și Badea Popescu, Ioniță Brădiceanu – fiul postelnicului Brădiceanul -, ajutorând și Logofătul Ghiorghe Pleșanu. Despre obștea Brădicenilor, dacă au contribuit sau nu, nu se menționează nimic. Despre preoții din Brădiceni vorbesc diferite acte, tranzacții între preoți și enoriași, popii Mihail, Ion, zapcii de popi, protopopul Preda, Nicolaie Drăgoieșteanu, Dumitru și Mazilul începând cu anii 1763, 1795 și mai încoace de preotul Ion Brâncuși, ctitorul acestei biserici din Drăgoiești.A mai existat o Mănăstire, azi i se mai văd zidurile în spatele casei lui Ionel Buligan de pe timpul Olteniei sub ocupație austriacă.
La 15 octombrie 1719, un număr de bulgari catolici adresează administrației austriece din Craiova un memoriu cerând a trece sub protecție austriacă, care au fost așezați în Comuna Brădiceni. Ca semn al privilegiilor li s-a acordat un sigiliu particular ce înfățișa doi copaci verzi, în mijloc Soarele și o stea, pe părți apele Bistrița și Sohodolul, iar de altă parte Bâlta. Copacii reprezentau brazii de la care comuna Brădiceni își luase din vechime numele.
Acești bulgari au fost folosiți mult timp pentru extragerea cuprului din minele de la Baia de Aramă și care mai târziu au trecut la ortodoxism.
Primul document în care este amintit satul Ploștina Drăgoieștilor datează din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la 1400-1418.
Se pare că Brădicenii au făcut parte odinioară din acel domeniu al Dăbăceștilor, ce se afla pe la 1385 în cuprinsul și poate era chiar reședința județului Jaleș.
Numele de Brădiceni este moștenit de la brazii lui Ceaun, Brădiceanu. Ceaun fiind un păstor cu multe turme de oi pe aceste meleaguri.
Pe la 1835 se poate da ca Brădicenii să fi făcut parte din domeniul Dăbăceștilor pe Jaleș al descendenților familiei senioriale „De Dolica”. Urmașii acestuia s-au numit Dăbăcești din care se trage numele Dobroteștilor sau probabil denumirea satului Drăgoiești. CERT este că din neamul Dăbăceștilor a făcut parte și Doamna Clara, a doua soție a lui Alexandru Vodă (1330-1369) și mama lui Radu Negru, întemeietorul Tismanei, între 1373-1384.
„În satul Drăgoiești au fost și suntem toți creștini ortodocși, după cum era scris într-o diplomă de laudă către Preotul Theodor Gureanu, care a păstorit biserica din Drăgoiești din 1919 până în 1961, când l-a chemat domnul la El. Într-o perioadă, după 1956, când erau comuniștii la putere l-au arestat sub învinuirea de legionar până la urmă adeverindu-se că nu era adevărat.La 1 iulie 1737(7245), în cartea de hotărnicie a moșiei Telești, iar un document din 1584(7092) confirma popii Ion și călugărului Vasile stă-pânire peste Ploștina Drăgoiești, cătun aparținând târgului Brădiceni. Mai încoace, la 1773, Bauer vorbind despre districtul Gorj, amintește și despre o biserică la Drăgoiești, cătun aparținând târgului Brădiceni cu cheltuiala jupânului Pârvu Drăgoescu dimpreună cu fiii săi Ceolofani, deservită de un preot și un cântăreț.
Astăzi, cunoaștem cu toții importanța Bisericii în luminarea sătenilor la noi în Brădiceni, ca peste tot în România, primele școli ființând pe lângă biserici și mânăstiri. La noi, prima școală de stat se înființează prin actul nr. 1247, din 09 iunie 1835, funcționând într-o casă veche, apoi în școala actuală unde a învățat și marele sculptor Brâncuși, clasele a treia și a patra.În Brădiceni, fiind 1300 de credincioși cu perspectiva de a fi și mai mulți s-au hotărât să mai facă o biserică, la sărbători sau la Moși oamenii nemaiavând loc cu panerele în biserică. Dar cei din Brădiceni tot amânând, cei din Drăgoiești, după cum spune legenda, într-o noapte, cu carele cu boi, cu căruțele, câți bărbați vor fi fost la 512 locuitori, au mutat toate materialele pentru biserică, piatră și lemn, de la „Șetre” pe locul unde astăzi se află această biserică. Probabil că locuitorii din Brădiceni cunoșteau cu ce cheltuială se poate construi o biserică. Cert este că trecându-se la adunarea sumei din donații desigur, cetățenii din Brădiceni tot amână.
Din documentul pe care îl avem la îndemână, ne pare că legenda are și puțin adevăr. Am în față un „Chitanțier” cu „bilete de ofrandă” pentru „construirea din nou în Parohia Mămăroi din Brădiceni a BISERICII filiala Drăgoiești cu hramul Sfântul Nicolae. Documentul de peste o sută de ani, numerotat și sigilat, nu se mai păstrează sigiliul, de Primăria din Brădiceni, conține șase sute cincizeci și patru de file și în 1971 „bilete de ofrandă”, aproape toate sub semnătura lui Ion Gh. Anescu. Strângerea banilor începe cu biletul de ofrandă nr. 1, pe 6 iunie 1904, primul donator fiind Gh. Niculescu, învățător din Brădiceni care donează 5 lei, ceea ce ne face să credem că hotărârea era luată ca biserica să se facă împreună de Drăgoiești și Brădiceni. Dinainte. În 1904 se strâng 400 de lei numai de la sătenii din Drăgoiești. Și atunci hotărârea este luată.
Mai sunt și alte acte și documente care vorbesc despre Brădiceni. Așa este un hrisov al lui Radu Vodă Mihnea din februarie 1622, printr-un act la întocmirea căruia participă și „Harvat și Lăudat din Brădiceni”. La 13 mai 1635, Matei Basarab întărește lui Stoica și sorei sale Ana, copiii lui Drăghici din Șomănești, stăpânire peste mai mulți români din Brădiceni și Câlnic. În hrisovul lui Matei Vodă, din 8 ianuarie 1644,(7152), aflat la Muzeul Gorjului, se menționează Dat-am Domnia Mea această poruncă Domniei Meale Jupânesii Ancăi jupâneasa lui Frățilă Stolnicul de la Rovinari, Județul Gorj, și cu feciorii ei câți Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie ei o vie în dealul Brădicenilor, ce iaste lângă viea Grozii și a lui Miclăuș și a fraților săi Mihăilă și Radu de baștină din zilele altor domni bătrâni… drept 1600 aspri gata de a lor bună voie făr de nici o sîlă și cu zapis de vânzare și cu mărturii”. Mai sunt și alte documente, printre ele cel care Dan din Brădiceni împreună cu cumnata sa, Cârstina, la 4 iulie 1652 vând Mânăstirii Tismana părțile lor de moșie din Groșani și Homorâci, iar în altul printre boierii vecini care judecă la 1661 pricina dintre Mânăstirea Tismana și Paharnicul Stamate din Copăceni apare și Groza Postelnicul din Brădiceni.
Despre alți boieri vorbesc denumirile pe care le poartă dealurile și locurile din împrejurimi, Urlani, Stârcu, Smida, Gruia, Bogdănești, Răchiți, Pleșuica, Poiana lui Stării, și chiar muntele Pleșa.În satul Drăgoiești au fost și suntem toți creștini ortodocși după cum era scris într-o diplomă de laudă către Preotul Theodor Gureanu, care a păstorit biserica din Drăgoiești din 1919 până l-a chemat domnul la El. Într-o perioadă după 1956, când erau comuniștii la putere, l-au arestat sub învinuirea de legionar, până la urmă adeverindu-se că nu era adevărat.La 1 iulie 1737(7245) în cartea de hotărnicie a moșiei Telești, iar un document din 5 mai 1584(7092) confirma popii Ion și călugărului Vasile stăpânire peste Ploștina Drăgoiești, cătun aparținând târgului Brădiceni. Mai încoace, la 1773, Bauer vorbind despre districtul Gorj, amintește și despre o biserică din Drăgoiești, cătun aparținând târgului Brădiceni cu cheltuiala jupânului Pârvu Drăgoescu dimpreună cu fiii săi Ceolofani, deservită de un preot și un cântăreț.
Astăzi, cunoaștem cu toții importanța Bisericii în luminarea oamenilor la noi în Brădiceni ca peste tot în România, primele școli ființând pe lângă biserici și mânăstiri. La noi, prima școală de stat se înființează prin actul nr. 1274 din 09 iunie 1835, funcționând într-o casă veche, apoi în școala actuală unde a învățat și marele sculptor C. BRÂNCUȘI, clasele a treia și a patra.În Brădiceni fiind 1300 de credincioși cu perspectiva de a fi și mai mulți, s-au hotărât să mai facă o biserică. Dar cei din Brădiceni tot amânând, cei din Drăgoiești, după cum spune legenda, într-o noapte, cu carele cu boi, cu căruțele, câți bărbați vor fi fost la 512 locuitori, au mutat toate materialele pentru biserică, piatră și lemn, de la „Șetre” pe locul unde astăzi se află această biserică. Probabil că locuitorii din Brădiceni cunoșteau cu ce cheltuială se poate construi o biserică. Cert este că trecându-se la adunarea sumei din donații desigur, cetățenii din Brădiceni tot amână.Din documentul pe care îl avem la îndemână, se pare că legenda are și puțin adevăr. Am în față un „Chitanțier” cu „bilete de ofrandă” pentru „construirea din nou în Parohia Mămăroi din Brădiceni a BISERICII filiala Drăgoiești cu hramul Sfântul Nicolae. Documentul de peste o sută de ani, numerotat și sigilat, nu se mai păstrează sigiliul, emis de Primăria din Brădiceni, conține șase sute cincizeci și patru de file și 1971 „bilete de ofrandă”, aproape toate sub semnătura lui Ion Gh. Anescu. Strângerea banilor începe cu biletul de ofrandă nr. 1 pe 6 iunie 1904, primul donator fiind Gh. Niculescu, învățător din Brădiceni care donează 5 lei, ceea ce ne face să credem că hotărârea era luată ca biserica să se facă împreună de Drăgoiești și Brădiceni. În 1904, se strâng 400 de lei numai de la sătenii din Drăgoiești. Și atunci hotărârea este luată tot în comun de cele două comunități. Se mai strâng încă niște bani, iar în 1905 și 1906 încă 25 de lei, toți numai din Drăgoiești. Se strâng bani până în 1915 ianuarie 30, biletul cu nr. 1957 fiind ultimul care mai păstrează data, celelalte până la 1971 nemaifiind datate. În doisprezece ani se adună donații 9730,05 lei, cei mai mulți 425,70 lei în a907, când începe și construcția bisericii, an în care se mai donează și 830 kg de țuică adnotate pe una din file. Mai sunt și alte adnotări, bani care s-au obținut pe vânzarea lemnelor din schelă, adunarea a 154 oca de porumb în ziua de 30 ianuarie 1915. Doamne, ce bogați erau acești oameni și cât de vrednici, „duse la Jugravi”. Alte adnotări, pentru a ne da seama cu câtă „socoteală” se țineau cheltuielile, „s-a dat lui Ion Căpruciu, probabil un lucrător, 1 franc, 31/2 franci lui Ion al Bălii, 2 franci la țigani și 15 franci lui Popa Gureanu.
Se pare deci că Biserica Drăgoiești s-a construit cu meșteri din sat. De remarcat că în anul 1907, vedeți cât de minunați erau acești oameni în hotărârea lor, se pleacă și prin satele din jur dintre care amintim Peștișani, Godinești, Dobrița, Runcu, Șomănești, Câlcești, Pocruia, Stolojani, Frâncești, Telești, Baia, din care se strâng 107,43 lei. La a doua plecare, în același an, se mai adaugă Târgu Jiu, Cornești, Stejerei, Pârău, Ploștina, Hodoreasca, Câlnic, Godinești, Peșteana, Fărcășești, Broșteni, Cârligei, Vârtopu, Ciovârnășani, Bâlta, Brădet, Poienari, Glogova, etc… sate cu popi care îl cunoșteau pe preotul Ion Brâncuși, care se bucura de multă încredere prin împrejurimi. Sumele donate de fiecare sunt mici, dar fiecare leu e adunat pe verso filelor cu lux de amănunte cu alt scris, dovadă că alții, fiecare în satul său unde trăiau primeau banii și-i vărsau Parohiei ca semn al participării și mai ales la cunoașterea faptului că la Drăgoiești se construise o biserică.Cea mai mare sumă, după cum am spus, 4979,70 lei se strânge în anul 1907, an în care începe și construcția bisericii. Donații se mai fac și în următorii ani până în anul 1914 după cum urmează: 1908 – 849 lei, 1909 – 568,05 lei, 1910 – 166 lei, 1911 – 341,15 lei, 1912 – 662,60 lei, 1913 – 105 lei și 1914 – 1633,65 lei. Total: 9730,05 lei.De reținut că în anul 1913 fiind război, are și satul Drăgoiești un erou mort pe front, nu se strâng bani din sat, ci numai din donații din Racoți și Peștișani. Din documentul pe care îl avem la îndemână, sumele donate de locuitorii acestor sate sunt mici, începând cu zece bani. Dacă suma nu este deosebită remarcăm totuși osârdia celor care donează și mulțumirile donatorilor. Tot în anul 1907, 37 cetățeni din Brădiceni dăruiesc suma de 588,50 lei fiecare pe bilet de ofrandă separat, la care se adaugă Ionel Buligan cu 15 lei. Au mai dat și în alți ani, dar sumele sunt mici fără mare importanță materială, dar nelipsiți de importanță morală.
Rămâne cert că această biserică a fost construită de cetățenii din Drăgoiești spre mândria lor și câți vor mai fi în urma lor.
Valoarea donațiilor: Dacă e adevărat că o pâine, mult timp valoarea de schimb se calcula în pâine pe aceste meleaguri, costa o băncuță de un ban la 1904, cum îmi spunea bunică-mea, poate că exagera, locuitorii din Drăgoiești au donat un milion de lei noi sau vechi zece miliarde, la care se adaugă 803 litri de țuică dăruite în 1907 și 154 oca de porumb. Și acești bani nu de la mai mult de 120 de familii. Dacă ar fi să calculăm, repet, acești bani la numărul de familii ar însemna că fiecare familie a dat o sumă în medie de o sută de milioane vechi. Am exagerat puțin, dar dintr-un calcul onest, preotul Ion Brâncuși a donat după acte un echivalent de două sute de milioane de lei. Nu am reușit să aflu cât costa un litru de țuică pe vremea aceea, dar asta demonstrează care era producția de țuică pe acele vremuri dacă numai într-un an le-a prisosit 303 litri de țuică, sau anul acela nu s-au mai dus cu fructe cetățenii din Drăgoiești până la Dunăre. Pe vremea aceea, au mai prins și alții care trăiesc azi, dealurile din împrejurimi: Capela, Stârcu, Smida, Gruia, Bogdăneștii, Dealul Bătrân, La Toma, Dealul Hobiței, erau pline de pruni și vii. Și mai demonstrează documentul că în acele vremuri satul Drăgoiești era mult mai bogat cu aceleași moșii ca și astăzi. Și asta nu pentru că oamenii de azi ar fi mai leneși. Poate că în medie sunt mai bătrâni… Mai sunt și alte mărturii că dealurile erau pline de rod, vezi buțile de mii de litri în care bunicii noștri păstrau țuica și vinul și de ce nu și atâtea cazane de țuică. Că vorba unui bătrân, când se scurgeau vinul umblau și șoarecii beți prin pivniță din ce se scurgea pe lângă nelei. Desigur, s-ar mai putea trage și alte concluzii dintr-un „Chitanțier” de ofrande dăruite pentru construirea din nou a bisericii filiale Drăgoiești cu hramul Sfântul Nicolae în Parohia Mămăroi Brădiceni, și aș vrea, nu în ultimul rând, să menționez importanța și dăruirea, meticulozitatea cu care s-a completat fiecare bilet de ofrandă de către Ion Gh. Anescu, caligrafia deosebită… Ce carte se învăța și ce caractere se formau pe atunci la Școala Normală Târgu Jiu și mult mai târziu după aceea, întrebați un grafolog care ar citi acest document. Ceea ce am aflat eu, au să vină și alții care o să afle mai mult, le las plăcerea lor, dar este clar că o mână de oameni, cam 120 de familii, după unii (Paraschivoi, Popești, Ceolofani, Anești, Brâncuși, Scafeș, Telești, Codiță, Căpruciu, Băluțoi, Ciocâltea, Moța, Alani, Dăogaru, Cornia, Ungureanu, Ularu, Constantinescu, Căpitănescu, Niculescu, Buligan, Pau, Poenaru, Paicu și alții. Dumnezeu să le pomenească numele, iertat să fiu dacă i-am uitat. S-au unit și prin munca lor au clădit această biserică, fala lor și a satului, care astăzi împlinește o sută de ani de la sfințire. Și care prin dania lor, unii mai mult alții mai puțin, fiecare după inima lor, semn că mai este credință în Drăgoiești a fost reparată și renovată și pictura reînviată în acești ani de noi cei care suntem încă prezenți sub păstorirea preotului de azi Ion Grindeanu.În toată această perioadă 1904-1919, cât s-a construit această Sfântă Biserică au avut loc și două războaie și au fost unii dintre ctitori care n-au mai apucat sfințirea Bisericii, Dumnezeu luându-i la El, s-a dus la Dumnezeu însuși ctitorul Bisericii, Ion Brâncuși, numele lor, ca și al altora câți mai sunt în Brădiceni și în Drăgoiești se leagă de această Biserică precum eroii care au săvârșit Piramida lui Keops în basme se mai luptă și astăzi cu zmeii așa cum au mai făcut-o și în 1916 la Podul Jiului, la Mărășești și Oituz, la Podul Înalt pentru România și credința în Dumnezeu. Și mai făceau și dragoste și copii ca să aibă urmași. Și mai arau și semănau și toamna strângeau de pe câmp cât le dădea Dumnezeu. Numai cu mâinile lor și cu ajutorul lui Dumnezeu au construit această Biserică din Drăgoiești, timp de 12 ani.De aceea eu, azi, mă opresc și mă închin de fiecare dată când trec prin fața acestei biserici, ca orice creștin, și în gând mă așez în genunchi și iar mă închin întru pomenirea celor ce au fost acești OAMENI în vecii vecilor, AMIN.
ION CĂPRUCIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here