Slujind Cuvântului

96

img838Anul acesta, pe piaţa literaturii religioase locale, a mai apărut recent o carte a preotului iconom Alexandru Eugen Cornoiu. Volumul se numeşte ,,Perfecţiuni episcopale în creştinism1″ şi este apărut la editura ,,Măiastra” din Târgu-Jiu. Cu o prefaţă de George Dumitru, cartea este al şaptelea volum lansat de părintele Alexandru.

De-a lungul vremii, din 1997, când părintele şi-a lansat primul volum, şi până astăzi, au mai apărut de acelaşi autor: ,,Reînvieri” (1997), ,,Forme spirituale – Ecouri” (1998), ,,Monografia Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (2003), ,,Sensuri şi strădanii spirituale” (2005), ,,Logosul întrupat în tradiţie şi Scriptură” (2006) şi ,,Văzduh răsfirând ţărâna”, apărută anul trecut. Despre scrierile părintelui Alexandru, redactorul volumului recent lansat, Doru V. Fometescu, afirma următoarele: ,,Scrierile părintelui Alexandru E. Cornoiu oglindesc vibrante deschideri în sfera sacrului pentru o regăsire lăuntrică a unităţii şi armoniei fiinţiale. Autorul îndeamnă la înţelegere şi înţelepciune, la speranţă, cutezanţă şi solidaritate, la virtuţi binecuvântate de ascensiuni spirituale în credinţă străbună.” În cuvântul autorului de la începutul volumului, intitulat sugestiv ,,Perfecţiunile episcopale creştine — simbioza între Ortodoxie şi românism”, sfinţia sa ne aminteşte unora şi ne reaminteşte altora că poporul român s-a născut creştin-ortodox. Din acest punct de vedere, în istoria umanităţii, suntem şi vom rămâne un caz particular. Noi, românii, ne-am încreştinat prin truda Sfântului Apostol Andrei şi a celor ce i-au continuat munca de propovăduire încă de la ,,naşterea” noastră ca popor, cu un mileniu înainte de creştinarea ungurilor, de exemplu, vecinii noştri. Tot în cuvântul de început, părintele ne atrage atenţia că, la români, ,,toate vădesc o credinţă viabilă şi neviciată de ambiţiile deşarte ale semeţilor şi impostorilor religioşi (sublinierea mea).” Cuvântul se încheie cu un citat din Simion Mehedinţi, căruia părintele îi aduce o completare specifică autorilor religioşi: <,,un om ca şi un popor atâta preţuieşte cât a înţeles din Evanghelie”, şi din cartea păcătosului de mine!> În continuare, autorul subliniază faptul că Dumnezeu, Creatorul tuturor ,,celor văzute şi nevăzute”, le-a făcut pe toate ,,bune foarte” sau, cum spune Psalmistul: ,,Cât de minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut!” (Psalmi 103, 24). Răul existent astăzi în lume şi pe care unii îl aduc adesea ca argument în favoarea inexistenţei lui Dumnezeu nu este decât o urmare a căderii primilor oameni în păcat, cădere ce a constituit o adevărată catastrofă la nivel cosmic, catastrofă ce a alterat, a pervertit întreaga Creaţie. De asemenea, răul acesta se datorează omului din trecut şi din prezent, care, fiind înzestrat de Creator cu liber arbitru, nu este împiedicat de Acesta de la a săvârşi binele sau RĂUL, după cum doreşte. Se vorbeşte apoi de faptul că ,,închegarea diplomatică sau politică a românismului coincide cu primele organizări ale Bisericii sale”, evidenţiind rolul major pe care l-a jucat mereu Biserica în istoria şi în dezvoltarea pe diverse planuri a neamului nostru. Numai cineva de rea-credinţă mai poate astăzi tăgădui acest fapt istoric evident! Autorul încearcă, de asemenea, responsabilizarea slujitorilor Altarului, indiferent de treapta ierarhică pe care o ocupă. Aceştia au datoria de a sluji Cuvântului, de a păstori turma, neamul încredinţat lor de Dumnezeu spre păstorire, făcându-se prin exemplul personal pildă demnă de urmat şi povăţuindu-i prin cuvânt pe Calea cea către Împărăţia lui Dumnezeu. De altfel, aceasta este misiunea noastră pe Pământ, să dobândim raiul. Raiul este destinaţia noastră, iar dacă, după trecerea la cele veşnice, nu am ajuns la destinaţie, se poate spune că ne-ar fi fost mai bine să nu ne fi născut. De ce? Pentru că în afara raiului, adică în iad, nu ne aşteaptă nimic altceva decât suferinţă veşnică, de care să ne ferească Dumnezeu pe toţi! Conştient fiind că v-am pus înainte prea puţine din ideile pe care părintele Alexandru le-a aşternut pe hârtie în acest volum, vă doresc ca, lecturându-l, să adunaţi, asemenea albinei, cele spre folos sufletesc, încât să se plinească urarea dintru început a autorului: ,,Pace lăuntrică şi sănătate spirituală cititorilor noştri”

Buţu Radu-Bogdan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here