Sfinte Sărbători în inimile creștinilor

285

Să începem Anul Nou cu nădejdea că Fiul lui Dumnezeu Cel născut în ieslea din Betleem ne va lumina calea spre mântuire!
Acest gând plin de speranță ne îndeamnă în această perioadă luminată să ne apropiem mai mult de calea Domnului, de cele ce ne înconjoară, dar poate nu avem timp destul în restul anului să le dăm atenția care se cuvine. În vremea aceasta, cele lumești se împletesc armonios cu cele sfinte prin cinstirea sărbătorilor, prin apropierea de familie și încercarea noastră de a fi mai buni, de a intra în noul an mai curați sufletește, mai iertători, și mai îngăduitori.
Cinstirea sfintei sărbători a Nașterii Domnului sau a Crăciunului reprezintă pentru fiecare creștin în parte, un început al acestui lanț de minunate zile sfinte. Un început bun, căci este asociat cu începutul mântuirii. Este considerat cel dintâi praznic împărătesc în ordinea firească a vieții Mântuitorului. Familia, bunătatea și pacea sufletească primează neîndoielnic în lăcașul oricărui om în această zi, cea dintâi sărbătoare specific creștină, pe care cu toții am cinstit-o cum s-a cuvenit și de aceea probabilitatea de a intra în Noul An mai ușurați de păcatele lumești este mai mare. Anul Nou marchează, de asemenea, un alt început și anume începerea următorului an calendaristic.
Cumpăna dintre ani, noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, reprezintă o perioadă temporală încărcată de obiceiuri și tradiții, de trăiri intense, angajamente și speranțe pentru o îmbunătățire interioară. Sufletele vibrează la auzul colindelor, a plugușorului; „Capra” și „Sorcova” încântă cu urări de bine și prosperitate urechile celor ce deschid ușa copiilor păstrători de tradiții. Merele, colăceii și covrigii sunt păstrate la loc de cinste pentru a fi oferiți ca răsplată celor ce au urat pentru un an mai bun. Vizita cu icoana Nașterii Domnului până în seara de Crăciun, face parte, de asemenea, din tradiția noastră ortodoxă, simbolizând deschiderea inimilor noastre pentru primirea Pruncului Iisus în suflete și în case, dar și recunoașterea Bisericii ca ,,mamă a neamului românesc”, păstrătoare a tezaurului duhovnicesc, prin care se revarsă Duhul Sfânt tuturor și fiecăruia în parte.
Acestea sunt doar câteva dintre tradițiile specific românești. Bineînțeles, la trecerea dintre ani, fiecare țară are tradiții și obiceiuri proprii. În noaptea trecerii dintre ani, în toate lăcașurile sfinte se săvârșește o slujbă de mulțumire și de binecuvântare a începutului noului an calendaristic. Această slujbă mulțumește Preasfintei Treimi pentru binefacerile primite și cere binecuvântarea pentru anul care începe.
Ziua de 1 ianuarie are o întreită semnificație. Prăznuim în primul rând „Tăierea împrejur” a Pruncului Iisus Hristos, la opt zile după naștere, atunci când a primit și numele pe care îngerul l-a dat mai înainte de a se zămisli în pântece (Luca2, 21). În această zi facem pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul din Cezareea Capadociei și sărbătorim începerea unui an nou.
Sfânta Biserică spune că Sfântul Vasile cel mare era un excelent practicant al milosteniei. Că bine ar fi, să îi urmăm exemplul și să ne arătăm mai mult dragostea față de semeni.
În țara noastră numele Sfântului Vasile este foarte răspândit, întrucât mulți creștini își sărbătoresc după trecerea dintre ani ziua numelui. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxă de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia și sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului și Bobotezei și, desigur, în sărbătoarea care îi este dedicată, în ziua de 1 ianuarie.
Cu o foarte mare însemnătate pentru creștini, sărbătorii Sfântului Vasile cel Mare îi urmează Boboteaza sau Epifania. Sărbătorită pe 6 ianuarie, Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. Tradiția îl menționeaza pe Ioan Botezătorul, considerat Înaintemergătorul lui Iisus Hristos, cel care a propovăduit venirea acestuia pe lume. Preoții merg pe la casele enoriașilor pentru a le sfinți și binecuvânta. Cu aceasta se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, popasuri duhovnicești ce ne-au adus frumusețe lăuntrică, pace, revărsare de Har, credință și putere să trecem peste toate încercările hărăzite de Domnul.
Mulți creștini s-au despovărat de păcate prin Taina Spovedaniei și prin Sfânta Împărtășanie, rămânând astfel în bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Pentru cei ce au conștiința curată sărbătorile continuă zi de zi, în fiecare zi, pentru că și-au pus toată nădejdea în Împăratul Cerurilor și al pământului. Dacă avem sufletele îngreunate de păcate și conștiințele întunecate de fărădelegi nu putem simți sărbătorile nici atunci când este sărbătoare. „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.”, zice Mântuitorul Iisus Hristos . De la an la an, sperăm la mai bine. Chiar dacă am avut un an greu, și aici amintesc despre incendiul de la Colectiv, atentatele de la Paris și frământările din Orient, nu renunțăm la speranța în mai bine și încercăm să ne încredințăm sufletele în mâinile Domnului, să nu ne îndoim de puterea Sa. Să învățăm de la El să fim blânzi și smeriți cu inima și vom avea odihnă sufletelor noastre. Astfel intrăm în Noul An cu conștiința curată și împăcată, pregătiți să continuăm „ospățul credinței’’ în comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria, Sfinții și Îngerii.
Viața să ne fie curată ca lacrima și sufletul senin ca și cerul!
Preot Ion Tomescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here