Astăzi avem Sărbătoarea «Izvorul Tămăduirii», care aduce aminte de minunile săvârșite prin mijlocirea Maicii Domnului în cetatea Constantinopolului, deoarece şi Mântuitorul Hristos, prin Învierea Sa, a vindecat pentru omenire această rană foarte veche, această despărțire care exista între om și Dumnezeu, în urma căderii lui Adam în păcat și alungării sale din Rai! Este vorba despre minunea descoperirii izvorului cu apă tămăduitoare de către împăratul Leon, înainte de a ajunge pe tronul Imperiului Bizantin, precum și cinstirea acordată în cursul istoriei acelui spațiu binecuvântat de către Milostivul Dumnezeu. Se ştie că din izvorul cu apă tămăduitoare s-au vindecat o mulțime de împărați și dregători imperiali, dar și mulțime de oameni simpli care și-au așezat nădejdea redobândirii sănătății trupești în ocrotirea și mângâierea Maicii Domnului. Așa s-a vindecat și împăratul Justinian care, drept mulțumire a ridicat o nouă biserică în secolul al șaselea, iar mai târziu, tot în urma unei vindecări, biserica a fost reconstruită de către împăratul Andronic. Minunile săvârșite la acest izvor cu apă tămăduitoare au continuat și în perioada în care cetatea Constantinopolului era asediată, însă a continuat până în zilele noastre, întrucât numeroși creștini aduc mărturii despre puterea tămăduitoare a izvorului sfânt! Maica Domnului a dobândit foarte mult har de la Fiul ei şi a fost înzestrată cu o mare putere de a face minuni, iar, despre o asemenea minune este vorba şi în sărbătoarea de astăzi!
„Caută, Leon, pentru că izvorul nu este departe de tine”!
De fapt, era pe la anul 450, în Constantinopol, când un prinţ se plimba seara, în pădurea de lângă palatul său şi a întâlnit un orb însetat care voia să iasă din pădure, dar era cu totul slăbit din cauza setei. Nefiind nici o fântână în apropiere, orbul îl roagă pe prinţ să-l ajute. Prinţul, pe nume Leon, caută apă, dar caută în zadar. Nu reuşeşte să găsească nici un izvor în pădure, şi ar fi vrut să-l ajute pe orb. Şi cum era el în această frământare, aude un glas dulce care-i spune aşa: „Caută, Leon, pentru că izvorul nu este departe de tine”! Uimit şi surprins, prinţul continuă să caute, dar fără nici un succes. Şi iarăşi aude glasul acela dulce care-i spune: „Impărate Leon, izvorul este foarte aproape de tine, caută în dumbravă, adapă-l pe orb şi unge ochii orbului, spală ochii lui cu această apă, ca să vezi puterea lui Dumnezeu”! Prinţul mai face câţiva paşi şi găseşte, într-adevăr, izvorul cu apă. Ia apă în pumni şi potoleşte setea orbului, apoi cu aceeaşi apă îi spală ochii şi orbul se vindecă îndată. Aflând lumea despre această minune, toţi cei care aveau trebuinţă de vindecare au alergat la acest izvor care s-a dovedit a fi foarte bogat în minuni. Mai târziu, prinţul Leon a ajuns într-adevăr împărat al Bizanţului şi a făcut în acel loc o biserică pentru creştini, pentru cei care veneau să se vindece la acest izvor făcător de minuni. Pentru că noi, întotdeauna suntem bolnavi trupeşte, dar mai ales sufleteşte, pentru bolile trupeşti ne sunt la îndemână medicii, care şi ei au darul lor de la Dumnezeu, dar, pentru bolile sufleteşti, însă, noi umblăm ca şi când am fi deplin sănătoşi şi nu vrem să ne gândim cât de bolnavi suntem pe dinăuntru. Pentru bolile acestea sufleteşti, pentru vindecarea lor, în sfânta Biserică avem trei sfinte taine, lăsate de Mântuitorul Iisus Hristos: taina Sfântului Maslu, mai ales pentru bolile sufleteşti, Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Împărtăşanii, pentru sfinţirea vieţii noastre. De aceea, când ne simţim bolnavi, credem că e foarte bine să mergem la doctor, dar mai înainte de aceasta, e foarte bine să mergem la biserică, fraţi creştini, deoarece, Maica Domnului are un rol foarte important în aceste vindecări – aşa cum auzim cântându-se la strană: „Maica Domnului, grabnic ajutătoare”!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj
P.S. Acesta este unul dintre hramurile Sfintei Mănăstiri Lainici
