Miercuri, 9 septembrie 2020, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, pe o vreme senină şi plină de slăvire duhovnicească, Sfânta Mănăstire de la Târgu-Logreşti, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Gorj, şi-a sărbătorit hramul, «Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana», părinţii după trup ai Fecioarei Maria, prin desfăşurarea unei slujbe liturgice în cadrul căreia au slujit Arhim. Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei și Pr. Ioan Ioanicescu, fost protopop și consilier cultural, împreună cu un sobor de slujitori ai altarului din parohiile din zonă. În încheierea oficierii Sfintei Liturghii a fost împlinită rânduiala parastasului de pomenire a ctitorilor sfintei mănăstiri. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, condus de către prof. Victor Şapcă, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ-Cosmin Stanciu, de la Mitropolia Olteniei. La buna rânduială a hramului au contribuit maicile ostenitoare, păstorite de către Maica Stareţă Fevronia Nuţă stavrofora.
,,Ne ducem viaţa pe cele două coordonate ale timpului, timpul fizic, biologic şi timpul sacru, liturgic”!
În calitate de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, Preacuviosul Arhim. Ioachim Pârvulescu a transmis mesajul de binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, iar Părintele Pr. Ioan Ioanicescu a prezentat un cuvânt de învățătură despre rolul Sfinților Şi Drepţilor dumnezeieşti Părinți Ioachim și Ana, pornind chiar de la semnificaţia liturgică a evenimentului din acest aşezământ mănăstiresc şi de la timpul sacru, liturgic, deoarece toţi ,,Ne ducem viaţa noastră pe cele două coordonate ale timpului: mai întâi este timpul biologic, timpul fizic pe care îl măsurăm în minute, ore, zile, ani, secole sau milenii, iar în cel de-al doilea rând este timpul sacru, liturgic, derulat într-un permanent prezent, pentru că toate slujbele şi cântările noastre sunt la timpul prezent, iar în felul acesta, sărbătoarea în sine o aducem la timpul prezent. Când spunem că n-avem timp, ne referim la timpul fizic, biologic, dar, nu putem spune acelaşi lucru despre timpul sacru, care ne aparţine numai sufleteşte. Pentru că nu poţi spune, m-aş duce la biserică să mă rog Lui Dumnezeu, dar, nu am timp! În temeiul timpului liturgic, noi ne adunăm laolaltă şi suntem contemporani cu cele petrecute! Mântuitorul Iisus Hristos, ne cheamă mereu la timpul prezent: ,,Veniţi la mine, toţi cei necăjiţi şi întristaţi”, noi fiind conştienţi de acest timp prezent! Când ne despărţim de timpul fizic, de la noi de acasă, pentru a veni la biserică, suntem contemporani cu cele care se petrec aici, fiindcă se cuvine să avem în vedere timpul liturgic, cel care presupune prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa noastră! Vedem că la sfânta cruce avem braţul vertical care se îndreaptă spre Dumnezeu, iar braţul orizontal suntem noi! Să punem totul sub semnul crucii, pentru că e o taină însuşi modul cum ne alegem calea spre Dumnezeu”! În continuare, Preacucernicul Părinte Ioanicescu s-a referit la Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, care timp de 50 de ani au trăit într-o «nerodire de prunci», subliniind strădania celor doi părinţi ajunşi la o vârstă înaintată, de a înlătura acest blestem şi de a avea un copil, rugându-se Bunului Dumnezeu ca să le împlinească rugăciunea, lucru care s-a şi întâmplat în cele din urmă, când s-a născut Fecioara Maria, cea care de la vârsta de numai trei anişori a fost adusă la templu şi dăruită lui Dumnezeu! În acest fel, a menţionat Părintele Ioanicescu, ,,ne-a fost dat nouă, pământenilor, ca în timpul nostru fizic să intre El, Cel veşnic, pentru că a fost zămislit în chip natural, în pântecele unei femei, dar, şi în chip supranatural, prin lucrarea Duhului Sfânt”! Retrăind în leagănul amintirilor presărate cu o jumătate de veac în urmă, Părintele Ioanicescu a evocat personalitatea Cuviosului Preot Ion Popescu-Logreşti, cel care a studiat documente şi a menţionat că printre cei care au contribuit la refacerea bisericii acestei mănăstiri au fost şi boierii Obedeni, pentru a reda la viaţă acest altar de închinare! Acest lucru dovedeşte că bisericile sunt locurile în care ne întâlnim cu Dumnezeu, iar în aceste locuri sacre, noi dobândim starea morală de bine! În încheiere, Preacucernicul Părinte Ioan Ioanicescu a spus: ,,Fie ca Maica Domnului să ne ocrotească, pentru că ne-a deschis trei căi: mai întâi calea smereniei («Iată roaba Ta!») care înseamnă un simţ al măsurii, cea de-a doua cale fiind calea ascultării («Fie, mie, după cuvântul Tău!»), iar cea de-a treia se dovedeşte calea îndrumării, a călăuzirii («Faceţi tot ceea ce El, vă va spune!»), de aceea, toţi să fim rugători la Maica Domnului, iar mesajul de mântuire cu care să plecăm la casele noastre să fie unul pozitiv, să ne bucurăm că am fost astăzi, aici, în colţul acesta de rai, pentru a merge la casele noastre încărcaţi sufleteşte, fireşte, pentru a păstra o percepţie a timpului liturgic, Amin”!
Slujitorii altarului trebuie să fie şi oameni de atitudine!
Preacucernice Părinte Ioanicescu, să mă iertaţi dacă îmi exprim opinia, dar, ceea ce aţi spus la Mănăstirea Târgu-Logreşti sună frumos şi dă bine, în limitele «binelui ca o stare morală», aşa cum ne-aţi cuvântat, însă, ce ne facem cu vremurile în care trăim, cu starea de frică pe care o sădesc în sufletele credincioşilor, aceşti guvernanţi secularizaţi care au transfigurat chipurile oamenilor în «păpuşi maimuţărite» ce trebuiesc să fie izolate, pentru ca oamenii să se ferească unii de alţii, iar, în astfel de condiţii a început ieri şcoala, ca o veritabilă parodie, într-un scenariu caricatural pus la cale de către cei care ne-au închis cândva bisericile şi s-au metamorfozat intempestiv în aducători de «binecuvântare pascală» în casele noastre! Ne-aţi vorbit despre «timpul sacru, derulat într-un permanent prezent», dar, ce ne facem cu timpul fizic, biologic, în care oamenii se cutremură de frica morţii, atât de contagioasă, în care puşlamalele politicianiste ameninţă oamenii cu amenzi date de către poliţişti şi jandarmi, dacă nu se conformează ordinelor lor şi ale trepăduşilor care gestionează sistemul medical, aşa cum este cazul unei «pupeze» care conduce direcţia spitalelor regionale din Ministerul Sănătăţii, cu specializări de cântăreaţă şi de fotomodel! Chiar dacă o să spuneţi că aceasta nu este în tema de bază a cuvântului de învăţătură al preacucerniciei voastre sau în derularea timpului liturgic de care ne vorbiţi cu atâta fervoare, totuşi, Părinte Ioanicescu, slujitorii altarului trebuie să fie şi oameni de atitudine pentru cei care se rezumă doar la consemnarea timpului fizic, biologic, atât de presărat cu psihoza fricilor pandemice, pentru că acesta din urmă este timpul care siderează conştiinţa civică şi comportamentul oamenilor în aceste vremuri în care trebuie să ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu, ca să ne ajute şi să ne apropie cât mai mult de un timp liturgic tămăduitor şi binecuvântat prin prezenţa sacrului în viaţa noastră! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
