În Duminica a 5-a după Rusalii, 1 iulie 2018, în prezenţa a câteva sute de credincioşi, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu, a oficiat în altarul de vară, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Naşterea Maicii Domnului», din Parohia Grui-Sohodol, Comuna Baia de Fier, Protopopiatul Tg. Cărbuneşti. Răspunsurile la strană au fost date de către grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova. Dând citire hrisovului de resfinţire, Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu a arătat că sfântul lăcaş s-a construit între anii 1993-1998, în locul unei capele de cimitir şi a fost sfinţită în anul 1998. Lucrările de înfrumuseţare s-au făcut cu cheltuiala enoriaşilor, sub îndrumarea Preotului Paroh, Simion Leonard Cărăuşu, cu contribuţia Consiliului local al Comunei Baia de Fier şi al Părintelui Primar, Dumitru Turbăceanu, lucrări care au constat în reabilitarea interioară şi pe exterior a bisericii, reconstruirea clopotniţei, modernizarea capelei şi pavarea aleilor din curtea bisericii.
“Azi s-a împlinit, cu Voia Lui Dumnezeu, un vis al meu”
Părintele Protopop Iulian Mărgineanu a menţionat că: “În comunitatea în care ne aflăm sunt oameni cu bună credinţă, care Îl mărturisesc pe Mântuitorul Iisus Hristos, prin însăşi prezenţa la sfânta biserică”, iar în cuvântul său, Părintele Primar, Dumitru Turbăceanu a mărturisit că: “Emoţiile sunt mari, fiindcă azi s-a împlinit, cu Voia Lui Dumnezeu, un vis al meu de a avea o clopotniţă zidită şi o alee de la poarta de intrare până în faţa bisericii”! Cu acest prilej, Preacucernicul Părinte Paroh, Simion Leonard Cărăuşu, a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor şi au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: Părintele Primar, Dumireu Turbăceanu, Consiliul local al Comunei Baia de Fier şi domnul Nicolae Schelciuc Piscupu.
“Sfânta Liturghie este mijlocul cel mai fericit prin care ne aflăm «copii» ai Lui Dumnezeu”
La finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a ţinut să sublinieze faptul că sfinţirea unei biserici, întotdeauna antrenează bucurii şi mulţumiri sufleteşti, în primul rând, pentru cei care au realizat aceste lucrări. “Ştim cât de greu se fac lucrurile astăzi, iar atunci când sunt împlinite, cât de mare este bucuria celor de aici, a celor care vin de departe la Sfânta Liturghie, lucrul cel mai de preţ în viaţa noastră! Nimic nu poate să se asemene cu Sfânta Liturghie! Aici, îngerii sunt împreună cu oamenii şi cu sfinţii, aici este prezent în mijlocul nostru Mântuitorul Iisus Hristos, Duhul Sfânt este aici, penru că el sfinţeşte darurile care devin Trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Avem în sufletul nostru Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Pentru că la Sfânta Liturghie este adusă jertfa Tatălui, iar Fiul este acela care mijloceşte această jertfă, adică, o prezintă Tatălui Ceresc, iar Sfântul Duh este cel care ne îndeamnă la rugăciune, ne întăreşte şi el însuşi se roagă împreună cu noi, ca să-L numim pe Dumnezeu Tatăl! Sfânta Liturghie este mijlocul cel mai fericit prin care ne aflăm «copii» ai Lui Dumnezeu, care slujesc Lui Dumnezeu, care Îl iubesc pe Dumnezeu! Faptul că sfinţim «Casa Lui Dumnezeu» este un lucru care sporeşte în viaţa noastră, ca o răsplată pentru osteneala noastră, o «casă» de închinare şi de rugăciune, iar cei care iubesc frumuseţea acestei «case», vor fi răsplătiţi! Toate sunt dăruite de Dumnezeu, Cel Care ne răsplăteşte pentru nevoinţa noastră”, a apreciat Mitropolitul Olteniei.
“Lucrarea diavolului este păcatul, pentru că el este acela care face ca să uităm de Legea Lui Dumnezeu şi să luptăm împotriva adevărului”
În prefaţarea conţinutului Pericopei Evanghelice a Duminicii acesteia, Mitropolitul Olteniei a arătat că în Sfânta Evanghelie este vorba despre o vindecare a doi posedaţi de diavol, pentru că diavolul locuia în ei, iar cum răutatea satanei era mare, îi scotea din casele lor pe aceşti nefericiţi şi îi ducea în cimitire, în morminte, în afara oraşului. Diavolul îi poseda pe aceşti oameni, încât îşi pierduseră voinţa de a lupta, aveau mintea răvăşită, iar trupurile lor erau posedate de vrăjmăşia satanei. “Când chinurile lor erau îngrozitoare, s-a apropiat Mântuitorul Hristos de această cetate, de Capernaum, iar cei posedaţi i-au spus: «Iisuse, fiul lui Dumnezeu, pentru ce ai venit mai înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?». Evident, diavolii îl recunosc pe Mântuitorul Hristos, îl ştiu cine este, însă, ei mai ştiu că la sfârşitul veacurilor, vor fi aruncaţi în focul cel veşnic. Pentru că ei luptă împotriva Lui Dumnezeu, îndemnându-i pe oameni să fie necredincioşi, potrivnici lui Dumnezeu! Cei posedaţi au cerut să fie primiţi într-o turmă de porci care se afla prin locurile acelea, iar Mântuitorul le-a îngăduit să intre în această turmă de porci care s-a aruncat în mare şi s-a înecat. La vestea că au pierdut turma de porci, locuitorii din preajmă i-au cerut Mântuitorului să plece din hotarele lor! Din aceasta, constatăm, cât de mult îl asupreşte pe om diavolul, pentru că datorită uitării noastre şi datorită neglijenţei, diavolul se amestecă în viaţa noastră şi odată cu patimile pe care le stârneşte în sufletul şi în trupul nostru, patimile desfrânării, ale beţiei, ale lăcomiei. Pentru că se pot citi patimile pe feţele oamenilor, patima se întipăreşte pe faţa omului şi îi dă un alt chip! Dacă am fost făcuţi de Dumnezeu să avem chipul minunat al luminii, prin Taina Sfântului Botez, satana întunecă acest chip şi omul capătă culoarea întunericului, iar odată cu această întunecime, îngustarea minţii şi îndârjirea inimii şi multe alte lucruri care ne arată cum păcatul devine o a doua natură a omului. Uneori, chiar gândim şi chiar vorbim în sensul păcatului, când vorbele noastre sunt amestecate cu duhurile rele! Sufletele noastre sunt asuprite şi sunt prigonite de cel rău, ca şi sufletele demonizaţilor din Evanghelia de astăzi. Ne îndeamnă să locuim cu păcatul, cu materia moartă, înaintea Lui Dumnezeu! Atunci când Mântuitorul Hristos a îngăduit vrăjmaşilor diavoli să intre în turma de porci, vrea să ne arate că diavolul cere ca să locuim împreună cu păcatul, pentru că din învăţătura Vechiului Testament, porcii erau simbolul păcatului. Vrea să ne arate că păcatul este permanent asociat cu diavolul, deci, lucrarea diavolului este păcatul, pentru că el este acela care face ca să uităm de Legea Lui Dumnezeu şi să luptăm împotriva adevărului. Cei bolnavi din Evanghelie, nu au fost ucişi de satana, pentru că diavolul nu se putea atinge de sufletele lor, fiindcă şi ei aveau chipul lui Dumnezeu! Dacă vrăjmaşul, ar avea putere asupra sufletului nostru, ne-ar lua viaţa imediat. Faptele bune sunt răsplătite de Dumnezeu prin viaţa cea veşnică, iar dacă moartea ne va găsi în păcate, în destrăbălare, vrăjmaşii diavoli vor avea puterea de a ne arunca în focul cel veşnic. Nu există binefacere mai mare în lumea aceasta, decât aceea de a ne izbăvi de cel viclean, care merge împreună cu păcatul şi ne întunecă, încât nu mai vedem pe cele bune din jurul nostru. Aşa se face că avem întotdeauna imaginea răului şi prin prisma aceasta, când noi nu mai vedem cum trebuie faptele bune, le considerăm rele” a reiterat cu accente vădit moralizatoare, Arhiereul nostru!
“Împotriva diavolului, avem drept «arme»: sfânta cruce, postul şi rugăciunea”
În încheierea cuvântului de învăţătură, Chiriarhul bisericilor din Oltenia a apreciat că învăţăm din această Sfântă Evanghelie că trebuie să ne ferim de cel rău, de cel viclean, cu toate că de multe ori, ne «îndulcim» de ispitele lui. “Dacă avem în minte izbăvirea care ne vine de la Mântuitorul Iisus Hristos, luptăm împotriva celui rău, că ne spune Sf. Iacob: «Staţi împotriva celui rău şi el va fugi de la voi!». Dacă facem sfânta cruce, diavolul va fugi de la noi, căci: «Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o nouă»! Împotriva diavolului, avem drept «arme»: sfânta cruce, postul şi rugăciunea! Iar el, are împotriva noastră, ca nişte săgeţi înveninate: mânia şi pofta păcătoasă! Iar dacă acestea le îndepărtăm de la noi, prin cruce, prin post şi rugăciune, el va fugi de la noi! Deci, întotdeauna, să sporim rugăciunea, să ne rugăm Lui Dumnezeu, pentru că ne ajută să luptăm împotriva celui rău! Rătăcirea noastră, aceea ne face să fim atacaţi de cel rău! Să ne întoarcem de la rătăcirea noastră, de la gândurile rele, ca să-L iubim pe Dumnezeu, aşa cum El ne iubeşte pe noi! Să ne înfricoşăm de cel rău şi să ne îndepărtăm de el, pentru că răul pe care îl face diavolul este al unui…câine înecat! Acesta, bineînţeles, te va muşca negreşit, dacă te apropii de el! Facă Bunul Dumnezeu, ca izbăviţi de cel rău, să-L primim pe Mântuitorul Hristos în viaţa noastră, să-I încredinţăm tot sufletul nostru, în Împărăţia Cerurilor! Felicităm pe toţi cei care s-au ostenit la această resfinţire de biserică şi-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să le răsplătească însutit şi înmiit! Facă Bunul Dumnezeu ca Harul Său să fie peste noi toţi, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
