Dacă ne-am lua după ce se scrie – negru pe alb, dar pe coperta IV la policromie – revista MIRACOL DE BRĂDICENI are ca «Editor: Fundaţia „Serile la Brădiceni”». Bun, veţi zice, şi ce-i cu asta? Uite că, din păcate, este în mare pericol. Serile la Brădiceni se mută cu cortul?
Anul trecut, pe 7-8 septembrie 2012, deci, la Târgu jiu şi Brădiceni, se desfăşura a XVII-ediţie a Serilor la Brădiceni. De ce aşa?
Şi pentru că la buna desfăşurare a activităţilor – manifestarea fiind botezată deloc pompos Atelierul Naţional de Poezie “Serile la Brădiceni” şi-au adus contribuţoia Biblioteca Judeşeană “Christian Tell” Gorj, cu sediul la Târgu Jiu, director dr. Olimpia Bratu, iar implicarea Consiliului Judeţean – chiar dacă nu directă – nu poate nici ea să fie exclusă.
Revenind la subiect, nu s-a bătut fierul cât era cald. După aproape 18 ediţii – cu cele de la toamnă – iată că Fundaţia de care se vorbeşte-n sus şi în jos există dar lipseşte cu desăvârşire, vorba lui nenea Iancu. Şi, conform legislaţiei actuale, nici nu se mai poate înfiinţa. Sunt probleme cu sediul, deşi fosta primărie a comunei Brădiceni – desfiinţată în 1968 – odată cu reorganizarea administrativă, cu complicitatea brădiceneanului Goga, devenit primar al viitoarei comune Peştişani, ce îngloba şi încă mai înglobează fostele sate aparţinătoare ale Brădicenilor de odinioară : Mierlăriţa, Drăgoieşti şi, bineînţeles, centrul de la acea vreme – Brădiceniul. Fosta Palsă Brîdiceni din secolul XX. Cu tribunal(demolat între timp, cu toate că avea şi şcoală de grefieri) şi dispensare medicale – uman şi veterinar, acum înstrăinate.
Başca faptul că noile prevederi legale cer ca fondul social al unei viitoare fundaţii să însumeze vreo 70 de salarii medii pe economie şi niscaiva salariaţi. Chiar şi asociaţiile culturale au nevoie de sediu oficial şi doi salariaţi.
Cu ani în urmă, generosul Om şi Poet – dar de o naivitate proverbială – Ion Popescu-Brădiceni, pe drept Director fondator al minunatei manifestări literare, deşi nu-i singurul fondator(Ion Căpruciu, prof. Ionel Niostorescu şi Viorel Gârbaciu sunt doar câţiva dintre ei !) era cât p-aci să înghită găluşca. Nişte minţi creţe, precum părul lor de odinioară, acum nins, doreau mutarea Serilor la Brădiceni taman la Curtişoara. Acum parcă vreo doi ani, la Muzeul Satului gorjenesc de la Curtişoara s-a ţinut, la finalul Serilor la Brădiceni, o agapă. Bine udată cu licori bahice. La cerere am declinat invitaţia de a participa, cu toate insitenţele domnei director dr. Olimpia Bratu. O fiinţă plăpândă precum trestia şi aflată înafara jocurilor. Nu regret că n-am mers, acolo petrecându-se inclusiv nişte certuri între democraţii Gheorghe Grigurcu şi Zenovie Cârlugea, pe de-o parte, şi credeau ei, sau încă mai cred, “pătatul” Dumitru Dănău.
Aflu din partea lui Ion Căpruciu, poet talentat şi prozator aflat în faţa unui debut editorial cu “Amintiri din Casa Amintirilor” că focul nu s-a stins. Ci un om cu părul nins – ce se pretinde Patriarhul Culturii contemporane a Gorjului, ca şi excelentul manager cultural Viorel Gârbaciu – de altfel membru fondator fără acte dar cu fapte al Serilor la Brădiceni – nu au renunţat la mai vechea intenţie. De a muta Serile la Brădiceni tocmai la Curtişoara! Ca să vezi! Ce le mai fată mintea unora.
Ion Predoşanu
P.S. Fosta Jugoslavie a avut cel mai mare şi mai celebru festival poetic din Europa – Serile de la Struga, pare-mi-se. Nu mai există, din nefericire, Jugoslavia. Şi nici acel fantastic festival poetic. Mă rog, interesele SUA, Germaniei şi NATO au condus la dispariţia Jugoslaviei. Sfârşitul manifestării poetice la care Poetul român Nichita Stănescu era alesul premiat, cred, cu o “Cunună de la Struga”. Ai noştri culturnici n-au venit cu o idee măcar, cu un premiu acolo şi ei. Doar cu propunerea decesului Serilor la Brădiceni. La care nu pot fi rece(Ion Predoşanu)
