Astăzi, avem Sărbătoarea «Izvorului Tămăduirii» şi nefiind o dată fixă în calendar este prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică, vinerea care urmează după Sfintele Paşti, ca să mai spunem că istoria sărbătorii vine din timpul împăratului bizantin Leon I şi se referă la vindecarea unui orb de către Fecioara Maria. Pentru că Maica Domnului l-a sfătuit pe împărat să-l ducă pe nefericit să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol şi acesta să-şi poată recăpăta vederea. Puţin timp după aceea, pe locul unde se afla izvorul, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul ,,Izvorul Tămăduirii”! Sfintele Scripturi ne spun că împăratul Leon (457 – 474), pe când era tânăr, încă neîncoronat, se plimba printr-o grădină din apropierea vechii cetăţii bizantine a Constantinopolului, astăzi Istanbul! Acolo a întâlnit un bătrân orb, cu care a vorbit despre Dumnezeu şi despre Învierea Fiului Său, iar, după schimbul de cuvinte, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul Leon a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit, însă, în momentul acela, Maica Domnului i-a spus: ,,Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi!”. Aşa a găsit viitorul împărat un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă, iar, apa l-a vindecat imediat pe orb, după care Leon a exclamat: ,,Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit”! Tradiţia mai spune că împăratul a ridicat pe acel loc o biserică şi că Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferinţele, iar, mai târziu, împăratul Justinian (526 – 575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor şi s-a vindecat. Drept mulţumire, el a ridicat acolo o biserică, ce a fost distrusă însă de turci în 1453, când a fost cucerit Constantinopolul de către otomani! Dar, rezistând tuturor vicisitudinilor, creştinescul izvor mai există şi astăzi la Constantinopol, unde mii de credincioşi vin la izvor pentru a primi ajutorul Maicii Domnului. În România există mai multe izvoare considerate ale tămăduirii, în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii şi mii de creştini vin să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite.
Printre ele, izvorul de la Mănăstirea Dervent, Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ sau Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă din judeţul Argeş. Astăzi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenile, când tinerii trec prin mai multe momente rituale prin care fac un jurământ, iar, rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul întăresc legăturile dintre tineri. În încheiere, să precizăm că din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca, iar, credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele de secetă şi fără ploi pentru că le umple cu apă sfinţită Maica Domnului!
Ana-Maria Alexandra GOGONEA, Licenţiată în arte vizuale, Facultatea de Teologie-Ortodoxă Craiova
