Scrisori către I.P.-B.

244

Rădineşti, 19.07.2013
Maestre Ion Popescu-Brădiceni,

Sunt onorat a vă saluta şi a vă felicita călduros pentru atât de interesantele dvs. acte culturale.
Citesc cu interes şi plăcere ceea ce inseraţi în Cotidianul Gorjeanul şi nu numai.

După modesta mea părere continuaţi con brio tradiţia istoriei şi criticii literare instaurată de Maiorescu, Călinescu, Simion, Manolescu…
Fondaţi în formule-unicat profiluri de scriitori. Aţi putea scrie O istorie a literaturii gorjene de mare farmec şi efect estetic.
Ceea ce realizaţi dvs. este à rebours în consens cu o constatare a lui Nemoianu care scria cândva:
„Orice cultură naţională e înconjurată de culturi provinciale ca de o trenă de vasali…”
În condiţiile actuale aserţiunea celui care a scris, „Structuralismul” este neavenită şi desuetă.
Orice provincie românească este o autentică terra lucida culturală rivalizând chiar cu centrul cultural.
Dacă autorul Marei, Ioan Slavici, spune că (citez cu aproximaţie), „pentru noi românii soarele de la Bucureşti răsare”, iată că acum soarele culturii autentice, spre folosul şi faima noastră pe mapamond, răsare în toate zonele ţării.
Domnule Ion Popescu-Brădiceni, vă doresc să fiţi sănătos (tânăr sunteţi) spre a completa şi continua minunat o operă pe pământul vechii şi actualei Terra Litua.
Cu toată stima şi consideraţia noastră,
Prof. Marin I. Arcuş,
cercetător, publicist şi scriitor

Gheorghe Gheorghiu Dej şi evenimentele din august 1944
După Al Doilea Război Mondial, sub presiunea tancurilor ruseşti, la conducerea României au venit comuniştii care au măsluit alegerile din anul 1946 în favoarea lor. Cum se ştie, primul secretar al Partidului Comunist Român a fost Gheorghe Gheorghiu Dej, închis la Doftana şi Tg.-Jiu împreună cu alţi comunişti între care Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu şi alţii.
Falsificând istoria, comuniştii români şi-au permis multe intervenţii neavenite în cursul evenimentelor.
La învăţământul ideologic, noi am învăţat că la 23 August 1944, în scopul schimbării orânduirii de stat, a fost organizată o faimoasă insurecţie armată condusă de partidul comunist în frunte cu Gheorghiu Dej care, atunci, evadase din Lagărul de internaţi politici de la Tg.-Jiu.
În legătură cu deplasarea viitorului lider al partidului comunist de la Tg.-Jiu la Bucureşti apar multe momente/ situaţii contradictorii. Probabil s-au avut în vedere vigilenţa şi conspirativitatea celor care au organizat nu cu prea mare uşurinţă evadarea. În acest sens, în ceea ce vrem să arătăm, ne-am bazat informaţiile pe surse orale şi scrise, oficiale.
*
După absolvirea Şcolii Pedagogice din Craiova în anul 1957, am fost repartizat ca instructor superior de pionieri la Şcoala de 7 ani Tg.-Logreşti, Raionul Gilort, Regiunea Oltenia. În satul Seaca, din nordul comunei Logreşti, era învăţător consăteanul şi colegul meu Ion Georgescu. Cu elevii şi profesorii şcolii am făcut o excursie în nordul localităţii Logreşti în luna octombrie 1957. Ne-am oprit pentru un timp la Şcoala Primară Seaca unde am avut o discuţie cu omul de serviciu, nea Ion, care era secretar de partid în acel sat. La un pahar cu vin bun, între altele, nea Ion ne-a povestit că Gheorghe Gheorghiu Dej, evadat din lagăr, a dormit la el o noapte, după care a plecat spre Bucureşti.
Se pare că Gheorghiu Dej era dirijat pe unde să meargă peste dealuri şi unde să facă popas seara. Unele surse menţionează faptul că pe tot parcursul erau stabilite de organizatorii evadării celule de partid. De la Seaca, primul popas 1-a făcut în satul Obârşia, după cum o să vedem mai jos. Între Seaca şi Obârşia sunt aproximativ 12 km., în linie dreaptă.
În cadrul Societăţii de Ştiinţe Filologice, filiala Gorj, inspector şcolar Ion Blendea ot Peştişani, Gorj, se organizau periodic activităţi culturale la Tg.-Jiu. La una din acele şedinţe, unii profesori de limba română, între care şi subscrisul, au primit ca temă de cercetare Nume de locuri care păstrează amintiri istorice. Era prin anul 1975 când eu mă ocupam de particularităţile graiului local, antroponime, toponime, zoonime şi Monografia Rădineştilor. Între numele de locuri care amintesc fapte istorice, în Rădineşti, am menţionat toponimele La apă, Pogoane, La Goangă.
Goangă era un locuitor din satul Obârşia care oficial se numea Radu Gh. Vasile, dar, pentru că era de statură mică şi trăia izolat în mijlocul livezilor, al florilor şi gâzelor i s-a atribuit porecla/supranumele de Goangă. Între anii 1940-1945 a cumpărat de la colonelul Paparizu din satul Tina, judeţul Vâlcea, un conac şi câteva pogoane de pământ la 1 km. depărtare de casele grupate ale sătenilor. Aceste informaţii le-am primit de la Goangă însuşi cu ocazia unei drumeţii făcută în satul Obârşia (1976) cu un grup de elevi de la Şcoala Generală Rădineşti (Arcuş M. Ileana, Arcuş M. Constantin, Roşea Alin ş.a. ); cu acel prilej am fixat o placă pe un stejar secular: Monument al naturii. Ocrotiţi-l!
Bătrânul era încă viguros, soţia mai sprintenă, cam neajutoraţi, aşezaţi în mijlocul naturii fermecătoare. Cu multă sinceritate şi dezinvoltură a povestit faptul că în august 1944, pentru câteva ceasuri, a poposit la el Gheorghe Gheorghiu Dej. Se cunoşteau din Lagărul de la Tg.-Jiu unde acesta făcea de pază. Evadând din lagăr, mergea drept spre răsărit peste dealuri, văi, prin păduri, peste ape şi se îndrepta spre Bucureşti în scopul declanşării insurecţiei armate.
Într-o seară, povestea bătrânul, pe la ora 10,00 a venit la poartă primit de o mulţime de câini, înarmaţi cu un pistol şi a cerut să se odihnească puţin. L-am recunoscut, l-am primit in casă, am tăiat o găină, soţia a pregătit-o, a făcut mămăligă şi a mâncat bine. «Ai să vezi dumneata ce-o să fie. Eu o să fiu conducător. Să nu spui la nimeni că te-achit!»
După ce a mâncat, s-a dat în pat şi s-a odihnit puţin. Pe la orele 12,00 din noapte m-a rugat să-l însoţesc până la Grădişte. Mi-a luat numele în scris şi mi-a spus ca şi seara să nu spui la nimeni nimic. Nu după mult timp s-a auzit că ţara o conduce partidul comunist în frunte cu Gheorghiu Dej, aşa cum a zâs el.
Se pune întrebarea, cum a ajuns de aici la Bucureşti?
Bietul om, în sinceritatea şi simplitatea lui, de frică, n-a spus la nimeni. Putea primi un ajutor sau o pensie cum au primit destui.
* *
Scriitorul Dan Ciachir, în articolul O întâlnire neprevăzută, revista Convorbiri literare, Iaşi, sept., nr.9/ 2012, p. 135-155 şi unele surse electronice aduc informaţii ineresante, (unele neverosimile şi contradictorii) în legătură cu Gheorghe Gheorghiu Dej şi evenimentele din august 1944.
Se menţionează că evadarea a fost pusă la cale de mai mulţi oameni politici şi subofiţeri din lagăr, membri de partid, intelectuali în număr de 46 de persoane. Între alţii se menţionează Mihail Roşianu, secretar PCR Oltenia, mai apoi inspector şcolar pe Gorj şi Vâlcea, învăţătorul Ion Modoran, Constantin Chiată, subofiţerul Pripasu, responsabil cu paza unui depozit din apropierea lagărului.
Ion Gheorghe Maurer a primit bani de la partid să găsească o maşină bună şi de la Craiova, ajutat de Mihail Roşianu, să ajungă la Tg.-Jiu. Maurer a sustras din bani şi a luat o maşină cu cauciucuri şterse, defecţiuni tehnice şi, în urma unor pene la Tg.-Cărbuneşti, a ajuns la Tg.-Jiu cu întârziere faţă de ora fixată, când Dej era la Coloana lui Brâncuşi cu oamenii lui. În această situaţie, cu câteva ceasuri până-n ziuă, Gheorghiu Dej s-a adăpostit la o călăuză a lui; alte surse menţionează că s-a culcat la subofiţerul Pripasu.
În placheta Eu şi Gheorghiu Dej, publicată de Gheorghe Apostol, cu totul fidel primului seretar al PMR, menţiona că „după ce au făcut în ajun o repetiţie a evadării, Dej şi celălalt deţinut au trecut de reţelele de sârmă ghimpată ale lagărului în noaptea de 13-14 august 1944 şi s-au îndreptat spre Coloana lui Brâncuşi unde trebuia să se întâlnească cu o călăuză şi cu Ion Gheorghe Maurer, unul din organizatorii principali ai evadării. Maurer nu venise la ora fixată. Speriat să nu-l apuce dimineaţa acolo, Dej a luat hotărârea să se ducă la călăuză unde el şi celălalt evadat s-au culcat. După câteva ceasuri a apărut şi Maurer cu un şofer şi o maşină care – spunea Apostol – s-ar fi defectat pe la Cărbuneşti. De aici, conduşi de călăuze, îndeosebi învăţători, au parcurs în decurs de o zi şi o noapte, distanţa care-i despărţea de Rm. Vâlcea, mergând peste dealuri şi prin păduri.” Probabil, pe acest traseu nocturo-diurn să fi poposit în satul Seaca de Logreşti şi La Goangă în satul Obârşia, comuna Rădineşti.
Tot Gheorghe Apostol, în cărţulia sa, menţiona în mod expres: „capătul drumului parcurs aproape o zi şi o noapte a fost locuinţa părintelui Justinian (sic) din Rm. Vâlcea”.
E cam mare distanţa la Tg.-Jiu la Rm. Vâlcea pentru a fi parcursă perpedes în mai puţin de o zi şi o nopate şi apoi mergeau prin locuri necunoscute, aveau nevoie de odihnă, alimentaţie…!
„Aici – continuă Gheorghe Apostol – Dej şi colegul său (se pare că e vorba de Chivu Stoica) au fost părăsiţi de Maurer care s-a întors la Bucureşti!?!”
De ce n-or fi continuat drumul împreună la Bucureşti?
Oare numai vigilenţa şi conspirativitatea au determinai conducerea provizorie a partidului să-l ţină pe Dej în arest forţat la domiciliul preotului Ion Marin în Rm. Vâlcea?
Apare fireasca întrebare: cum a ajuns Gheorghiu Dej la Rm. Vâlcea? Per pedes sau cu maşina?
Gheorghiu Dej a evadat din Lagărul de la Tg.-Jiu în noaptea de 13-14 august 1944. În noaptea de 15-16 august, acelaşi an, se afla la Rm. Vâlcea. De-abia în ziua de 26 august 1944 a ajuns la Bucureşti.
Regele Mihai şi-a dat acordul pentru declanşarea insurecţiei armate de la 23 August 1944. Cu ştirea sa a fost arestat mareşalul Antonescu pentru că s-a opus încetării colaborării cu puterile Axei şi începerea tratativelor de armistiţiu şi colaborare militară cu Uniunea Sovietică. S-a format un nou guvern condus de generalul Sănătescu, în vreme ce conducerea provizorie a partidului era preocupată de situaţia lui Gheorghiu Dej care de 10 zile sta în casa preotului Marina din Rm. Vâlcea. Aşadar, Dej n-a participat la lovitura de stat de la 23 August 1944 la care comuniştii au fost reprezentaţi de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş.
Ajuns secretar general al partidului la Conferinţa Naţională din anul 1945, pentru a răsplăti cumva persoanele care l-au găzduit, Gheorghiu Dej a trimis pe Ion Gheorghe Maurer să le spună acestora că el este adevăratul şef al partidului comunist şi că le va îndeplini orice dorinţă ca recunoştinţă pentru a fi găsit adăpost la ei când erau căutaţi de poliţie. Despre Radu Gh. Vasile, zis Goangă din satul Obârşia, comuna Rădineşti, n-am auzit să fi primit vreo astfel de vizită, deşi i-a fost gazdă, l-a omenit şi l-a însoţit la Grădiştea de Vâlcea.
În 20 septembrie 1944, preotul Ion Marina, reprezentant al PNŢ Rm. Vâlcea, venit de câteva zile la Bucureşti, Maurer şi Gheorghiu Dej i-au spus aşa mai pe ocolite că partidele istorice vor fi lichidate şi partidul comunist va veni la putere, întrucât ruşii nu pot avea încredere în partidele istorice; cât despre socialişti, acei care nu vor adera la partidul comunist vor avea aceeaşi soartă ca ţărăniştii şi liberalii. Ion Gheorghe Maurar a avut îndrăzneala să-i propună lui Marina şefia partidului comunist de Vâlcea. Preotul Marina le-a spus că i-a ajutat din motive de generozitate (…) fiind un democrat convins care detestă orice dictatură de dreapta ori de stânga. La despărţire, Gheorghiu Dej i-a spus că oricând va avea nevoie de ceva, el e dispus să-l ajute pentru serviciul pe care i l-a făcut în luna august. Gheorghiu Dej s-a ţinut de cuvânt. În 6 iunie 1948 Ion Marina, sub numele de Justinian, a fost înscăunat Patriarh şi întâistătător providenţial pentru Biserica Naţională a României comuniste.
Înveterat stalinist, Gheorghe Gheorghiu Dej a dispus ca Regele Mihai, sub presiune, să abdice în anul 1947. România a devenit Republica Populară Română. Noul regim comunist, sub directa îndrumare „frăţească” a PCUS a înfăptuit reforme radicale în baza şi suprastructura societăţii, edificând o nouă orânduire, de tip socialist, pe pământul României.
iulie 2013
prof. Marin I. Arcuş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here