Scrisoare către Mihai Eminescu

1317

„De la Nistru pân la Tisa
Tot românu plânsu-mi-s-a”
(M.E.)

Am venit să-ți spun în moarte că din nou ești interzis,
Doina iarăși e rănită și o vor crucifica,
O vâneaz liicenii, bieți homunculi de abis,
Nu sunt fericiți zlătarii fără-ntemnițarea ta.

Ei, ce n-au creat nimica, decât scrisorici și jeg,
Ei, la țâțele străine, totdeauna bursieri,
Ei, ce nici o doină simplă nu aud și nu-nțeleg,
Ei lovesc în tine, Doamne, asmuțiți de nicăieri.

Creier strâmt cât două zgaibe, buze groase de perverși,
Iarăși îți trimit în lanțuri Doina care ne-a cuprins,
Iarăși să te simți acasă, la evrei, la greci, la perși,
Nu în propria ta țară, drept al fiecărui ins.

De la Nistru pân la Tisa, glasul scârbei străbătu,
Se ridică liicenii să te dea din nou la câini,
Dreptul sfânt la Eminescu să nu-l aibă țara, nu,
Cum nu are dreptul simplu la lumina unei pâini.

Au venit niște homunculi, să te-așeze iar în lanț,
Să te bage-n pușcăria interdicției din nou,
Ei, lovindu-te pe tine, se și cred interesanți,
Puradelul-gabrielul se și crede un erou.

Ce otrăvuri! Ce otrepe! Ce mișei! Ce derbedei!
Prunci făcuți în luna-a cincea, dintr-o palmă și un gât,
Kaghebei ce vor să tragă ghilotina după ei,
Ca să ne dispară neamul, ca să fim bastarzi și-atât.

De la Nistru pân la Tisa, iarăși ne-au crucificat,
Rațiuni superioare te îndeasă în mormânt,
Iar, în țară, lașitatea e politică de stat,
Iar e condamnat românul, ca nimic să n-aibă sfânt.

Îți trimit, prin morți, scrisoare, la un tragic post-restant,
Tot românul plânsu-mi-s-a despre tot ce-l străbătu,
Sună-ne din corn o dată, să scapi țara de neant,
Că se-arată liicenii, insalubri, pe versant,
Vor să izoleze Doina, vor să nu mai fii nici tu.
ADRIAN PĂUNESCU
1-2 ianuarie 1998

Oltenii și-au omagiat înaintașii
Grăbit să scriu simplele mele note zilnice pentru Gorjeanul de vinerea trecută, cu regret recunosc că am scăpat din vedere Ziua Culturii Naționale – 15 ianuarie, votată de Parlamentul României din care făcea parte, la acea vreme, și Poetul Național Adrian Păunescu. 15 ianuarie nu a fost aleasă întâmplător ca Ziua Națională a Culturii Naționale, ea fiind ziua nașterii Poetului Nepereche Mihai Eminescu.
În plină zi sfântă de duminică am căutat prin biblioteca mea și am dat peste volumul de versuri DEROMÂNIZAREA ROMÂNIEI, (apărut la Editura Păunescu, Fundația Iubirea, 1998) al poetului, publicistului și creatorului de ziare și reviste Adrian Păunescu. L-am recitit cu mare bucurie și am regăsit în el poemul-pamflet reprodus mai sus, dar și poemul NAȘTEREA LUI EMINESCU. În bogata-i producție poetică, nu este exclus ca Adrian Păunescu să-i mai fi dedicat și alte poeme. De altfel, un alt mare poet și dramaturg oltean – Marin Sorescu, i-a închinat și el Marelui Mihai Eminescu, cel puțin un poem intitulat TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME.
Și, sunt convins, având în vedere marea prietenie dintre Adrian Păunescu și Marin Sorescu, nimic nu este întâmplător. Iar faptul că această SCRISOARE CĂTRE EMINESCU este atât de actuală și astăzi, fie-mi permisă republicarea ei.
ION PREDOȘANU

1 COMENTARIU

  1. Felicitări! Sunteți, poate, singurii care și-au amintit de Eminescu și ați amendat amnezia românilor. Și ați făcut-o cu argumentul autorizat, vocea lui Adrian Păunescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here