.jpg)
Aflat pentru prima dată în Gorj cu ocazia Zilelor Literaturii „Valentin Taşcu”, poetul Dan Mircea Cipariu, preşedintele secţiei de poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, a simţit pe pielea sa energia specifică acestor locuri. De asemenea i-a rămas gândul la peisaje şi muzică dar şi la gorjencele cu vino-ncoa.Dan Mircea Cipariu s-a născut la 7 septembrie 1972 în Bucureşti. Este absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică din Bucureşti şi licenţiat al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.
Debutează în presa literară în 1988 (SLAST), debutul editorial se petrece în 1999, cu volumul „Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara” (Editura Libra). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent, este preşedintele secţiei de poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. În 2007, volumul său de poeme „Tsunami”, Editura Brumar, 2006, a primit Premiul Asciaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Pentru prima dată în Gorj, în Târgu – Jiu… cum ţi se pare această zonă?
-Abia acum, după ce am văzut cu ochii mei şi am trăit pe viu dealurile şi văile gorjene, pot înţelege mai subtil cântecele Mariei Lătăreţu. La Peştişani am ascultat „la rece” un taraf din Gorj, fabulos. Ea cânta la acordeon şi din gură, el, soţul ei, la vioară. „Trei în lume nu se poate”, „Cine-a fost stăpân pe Gorj” ori „La Tismana-ntr-o grădină” mi-au rămas pe suflet, în suflet. Chiar mă gândeam să scriu, în spirit postmodern, „Mai treci mândră şi tu dealul / Şi vino la Dan Cipariu”. Pentru că de mândre ca argintul viu şi cântece autentice nu duce Gorjul lipsă.
Ai fost invitat la prima ediţie a Zilelor Literaturii „Valentin Taşcu”. În ce relaţie erai cu scriitorul Valentin Taşcu? Dar cu omul?
-Pe Valentin Taşcu l-am cunoscut graţie unui prieten comun, criticul literar Valentin F. Mihăescu. Ne-am intersectat în locuri din ţară, Satu Mare ori Severin, unde fusese premiat. La Severin, chiar, fusesem premiaţi împreună, el pentru „Opera Omnia”, eu pentru „Poezie”, e vorba despre cartea mea de poezie „Tsunami”. Valentin Taşcu era un hedonist. Îşi asuma cu teribilă naturaleţe bucuriile vieţii pe care ştia să le provoace din te miri ce. Se vedea, însă, în această bucurie a vieţii tot ceea ce scriitorul şi criticul literar acumulase: rafinamentul, spiritul livresc, pluridisciplinaritatea.
Are această zonă un farmec aparte? Se simte o încărcătură spirituală, ţinând cont de faptul că multe personalităţi culturale îşi au aici rădăcinile sau, ca şi Valentin Taşcu, au ales ulterior să îşi lege existenţa şi numele de aceste meleaguri?
-Negreşit că Gorjul e un loc binecuvântat şi ales de Dumnezeu. Mergeam cu poetul Andrei Novac dinspre Biserica Catolică spre Bulevardul Brâncuşi şi minunat de ce auzeam, privighetori şi mierle în decembrie, i-am spus: „Ascultă ceva incredibil. Privighetori şi mierle de decembrie!”. Era două dimineaţa şi muzică acestor păsări ne-a acompaniat până la „Poarta Sărutului” şi „Masa Tăcerii” şi poate că şi mai departe, departe, între creierul mare şi creierul mic. Şi iată-ne noi, eu şi Andrei Novac, singuri în parc cu umbra unui bodyguard pe lângă noi, respirând aceste păsări de decembrie ascunse-n pietre de Constantin Brâncuşi. Cât despre câte femei cu strungăreaţă am văzut pe aici, ca nicăieri altundeva, numai de bine!
Care a fost primul lucru pe care l-ai remarcat aici sau la oamenii pe care i-ai întâlnit?
-Frazarea ca de arc. Cu fusei, trecui, plăcui. Cu femei oacheşe şi cu strungăreaţă, cu bărbaţi, mai ales cei trecuţi de prima tinereţe, plini de hâtroşenie. Pe cât de tare vorbesc bărbaţii, pe atât de frumoase sunt gorjencele…
Vei reveni în oraşul lui Brâncuşi? … în Gorj?
-Am pus la cale cu dl. Viorel Gârbaciu, directorul Şcolii Populare de Arte Târgu-Jiu, un concert „Blues Poems”, în ianuarie, împreună cu Mike Godoroja & Blue Spirit. Pentru mine, întâlnirea cu Mike Godoroja, după ce am organizat, în iulie 2009, la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” din Bucureşti, prima ediţie a Maratonului de Poezie şi Jazz, a însemnat o bună rezonanţă între forţa de atracţie şi de improvizaţie a poeziei şi a blues-ului. Ne-am gândit, la primul nostru spectacol din august 2009, să propunem ceva absolut nou pe piaţa de evenimente şi produse culturale din România: un show interactiv şi la vedere în care să ne folosim cu toată libertatea interioară de mijloacele de expresie ale poeziei şi ale jazz-rock-ului. Să căutăm, astfel, tonuri noi în gândiri şi imagini poetice imprevizibile.
Ai da Bucureştiul pentru o altă zonă sau alt oraş al ţării?
-Bucureştiul e de dat pentru zonele mele transilvănene. Pentru Blaj, Mediaş, Sibiu, Sighişoara. Iar de acum o să mă gândesc mai mult la Gorj. Nu cred că o să mă apuce 50 de ani în Bucureşti.
Ce are în plan, pentru viitorul apropiat, scriitorul Dan Mircea Cipariu? Dar omul?
-Cel mai drag e întotdeauna evenimentul pe care îl ai în derulare. Acum pun la cale un proiect de mare amploare: Manifest.20.rEvoluţie, un proiect multiart care îşi propune să recupereze cele mai subiective fragmente, fotograme şi şabloane vizuale din decembrie 1989. 20 de poeţi români contemporani mărturisesc prin textele lor trăirea pe viu a Revoluţiei Române. 20 de poeme scrise de aceşti martori ai sfârşitului regimului comunist din România vor fi multiplicate în 50000 de manifeste şi vor fi aruncate dintr-un elicopter deasupra Timişoarei. Proiectul va fi lansat la Iaşi (pe 14 decembrie), Timişoara (pe 18 şi 19 decembrie 2009) şi Bucureşti (22 decembrie 2009). Lucrez la definitivarea unei noi cărţi de poezie, “Cartuşeria”, ce va apărea anul viitor la editura timişoreană Brumar. O carte cu desenele lui Mihai Zgondoiu şi cu un CD ce va conţine câteva texte scrise de mine pentru muzica gândită ori trăită de Mike Godoroja & Blue Spirit. O carte-spectacol ce va fi promovată şi vândută în cadrul turnelui Blues Poems din 2010.
A consemnat Dorina CIOPLEA
