Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu

383

Doi scriitori din Gorj, Ion Popescu-Brădiceni, poet, prozator, critic literar, teoretician şi eseist, şi Lazăr Popescu, scriitor total, potrivit sintagmei steinhardtiene, adică poet, prozator, dramaturg, critic şi eseist, au lansat, fiecare, câte un concept original de teorie literară: transmodernismul şi metamodernismul. Cele două concepte au deja ecouri şi utilizări critice extrajudeţene, la nivel naţional, în reviste cultural-literare.
Ion Popescu-Brădiceni este şi autorul expresiei Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu, pe care o susţine cu entuziasm şi ardoare, în mod publicistic şi editorial, situând-o cu aplomb în descendenţa unor faimoase organisme literare, precum Cercul Literar de la Sibiu, Şcoala de Literatură Mihai Eminescu din Bucureşti şi Şcoala de la Târgovişte. Spre deosebire de aceste instituţii sau grupări literare care aveau drept scop suprem cultivarea creaţiei literare veritabile la nivel artistic elevat, şcoala noastră de la Târgu-Jiu are trepte şi reprezentanţi pentru toate formele de învăţământ: preşcolar, primar, gimnazial, liceal sau preuniversitar şi universitar. Spaţiul rezervat acestei colaborări nu permite nominalizări pentru toate aceste trepte de învăţământ util, eficient şi formativ, aşa cum este necesar creaţiei literare din Amarul Târg grigurcian şi din întregul judeţ Gorj. Şcolarizarea, ierarhiile şi ierarhizările din acest învăţământ, uneori prea didacticist, constituie şi o misiune a mentorilor de la Cenaclul Columna, în frunte cu autorităţile culturale locale. Dacă luăm în serios Şcoala de Literatură de la Târgu Jiu, patronată de conferenţiarul universitar şi scriitorul Ion Popescu-Brădiceni, trebuie să-i delimităm spaţiul invocînd nume remarcabile de scriitor consacraţi, de ce nu, clasici, occidentali, precum Nicolae Dragoş şi Romulus Iulian Olariu, şi orientali, începând cu regretaţii Ion Lotreanu şi Arthur Bădiţa, continuând cu Darie Novăceanu şi Marius Marian Şolea. Să nu-i ignorăm ori să nu-i omitem nici pe municipalii (cei de la centru), membri ai USR, Aurel Antonie, Gelu Birău, Zenovie Cârlugea, Ion Cepoi, Adrian Frăţilă, Alex Gregora, Gheorghe Grigurcu, Lazăr Popescu, Spiridon Popescu şi, iarăşi, regretatul Valentin Taşcu. Toţi cei enumeraţi, renumiţi şi… pomeniţi, pot fi consideraţi, direct, procolumnişti, şi, indirect, prin opere, ca magiştri, mai simplu, ca dascăli literari ai acestei şcoli vestite şi înalte, condusă de rectorul ei, Ion Popescu-Brădiceni. Şi astfel, ajung şi eu, neinclus în pomelnicul anterior, dar ca absolvent ne-remarcat al Cenaclului Columna, să ofer cititorilor revistei Caietele Columna, câteva referinţe sau eşantioane critice, evident succinte,… nu sucite, cum mai scriu unii reprezentanţi ai… analfabetismului funcţional de pretutindeni.
Voi aplica şi exersa, evident, criterii exegetice aparent incompatibile, uneori opuse, de ordin chronologic şi axiologic, pentru micro portrete concise şi, sper, sugestive ale unor scriitori cu apartenenţe gorjene, scriitori…în devenire: Nicolae Vânătoru, alias Nicola Visa, Radu Cârstoiu, Dumitru Tâlvescu, Ion Elena, Liviu Dănescu, Mircea Tutunaru, Ion Sabin Cerna şi Victoriţa Stolojan-Munteanu.
Nicola Visa Vânătoru este, de departe şi de aproape, veteranul acestora, congenerul meu, deoarece amândoi ne-am născut în ultimul an interbelic, 1939. Destul de mulţi ani, repatriat în Gorj din Bistriţa-Năsăud, Nicola Visa a slujit cu competenţă şi devoţiune cultura, inclusiv creaţia literară gorjeană. De aceea a rămas aproape anonim, situaţie ingrată în care se află şi în prezent, cu altruism exemplar. N-a încetat să compună/ să scrie şi să tipărească versuri, în cvasianonimat, poezii nutrite de lecturi livreşti, fidele şi infidele, demne de un adevărat filolog. La Clusium, din anul 2001, Editura regretatului Valentin Taşcu, Nicola Visa a tipărit o carte de vreo 90 de pagini, cu 83 de poeme, doar 10 create în vers canonic, clasic, toate adunate sub titlul inventiv şi mitic Festivalul zeilor. Volumul debutează cu o Prefaţă ca o postfaţă semnată de macedo-napoco-gorjeanul, scriitorul universitar Valentin Taşcu, cel care a fost un veritabil mentor al mai tinerilor scriitori de pe aceste meleaguri. Acest volum de debut editorial tardiv denotă deplina maturitate poetică a autorului de vreo 62 de ani, după o experienţă publicistică cu totul notabilă, afirmată decisiv în reviste literare de prestigiu precum Steaua, Tribuna, Cronica, Ramuri şi Amfiteatru. Interesant este modul liric prin care Festivalul zeilor apare demitizat cu mijloace stilistice livreşti, şaptezeciste şi postmoderniste. Nicola Visa conturează cu acest volum de debut un univers poetic prin care afinităţile fireşti sunt estompate de alambicul unor procedee de viziune şi stil, cu o originalitate frapantă. Pe urmele îndepărtate, ancestrale, ale lui Hesiod, zeii nu mai apar în conflict cu titanii, ci convocaţi în posturi şi situaţii jubilatorii.
Alt moment important al poeziei lui Nicola Visa Vânătoru este Trilogia Urllagania, dedicată lumii astral-roditoare, o epopee postmodernistă şi transmodernistă, în viziune parodică, ironică şi sarcastică ancorată în realitatea politică şi morală a prezentului imund postdecembrist, subintitulată Atomik din politic urllagan şi urmată de un alt titlu, complementar, la fel de bizar, demn de universul corintic urmuzian şi arghezian… Simfoniada dezassstrală. Trilogia a apărut în anul 2015 la Editura Măiastra din Târgu-Jiu, cele trei părţi având titluri distinct: Samba Nero , Samba Terra şi… SSSumbra Durra, constituindu-se, în viziunea exacerbat pamfletară a autorului, într-o Cronică a tragediei skopului pervwersss. Spaţiul circumferenţial de pe prima copertă a celor trei volume ale acestei ample diatribe în versuri este ornat cu substantivul partid, repetat de trei ori şi urmat de puncte de suspensie, iar la mijlocul cercului, deasupra şi sub posibilul diametru se afla trei înscrisuri: La dispoziţie Jaful, La dizpoziţie Jaf-Ful şi La dispoziţie… Diaspora. Deocamdată, se pot găsi elemente de continuitate şi discontinuitate între cele două titluri de cărţi în versuri ale lui Nicola Visa Vânatoru. Un element, evident şi explicabil, de continuitate şi coeziune, al acestor volume ar fi propensiunea poetului spre irezistibila inventivitate şi invazie lexical-metaforică, conferind textelor poetice profunzime ideatică, dar şi un coeficient destul de mare de mister şi de ermetism. Tot în anul de debut editorial, 2001, Nicola Visa Vânatoru a editat la Clusium, instituţie literară coordonată si patronată de regretatul scriitor Valentin Taşcu, un volum de Sonete, cuprinzând 37 de asemenea poezii cu forme fixe, care presupun o maximă concentrare ideatică şi deplină virtuozitate prozodică.
Ion Trancău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here