În cea de-a doua şi în cea de-a treia zi de Crăciun, Înalpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un ales sobor de călugări, în frunte cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, cu Maica Stareţă Marina Gligor, de la Mănăstirea «Sfânta Treime», de preoţi şi diaconi, s-a aflat în mijlocul sutelor de credincioşi veniţi la Mănăstirea Tismana, unde a oficiat Sfânta Liturghie la Praznicele «Soborul Maicii Domnului» şi «Sf Cuv Nicodim cel Sfinţit de la Tismana» şi «Sf.Ap., întâiul Mc şi Arhidiacon Ştefan». Marele Praznic a constituit şi un minunat prilej pentru străvechea vatră călugărească din inima Gorjului, pentru obştea de maici păstorite de către Maica Stareţă, Monahia Antonia, de a îmbrăca veşmântul de mare sărbătoare, spre cinstirea şi pomenirea întemeietorului monahismului din Oltenia.
“Această minune dumnezeiască a Naşterii Domnului a schimbat lumea, a schimbat cursul lumii”
La sfârşitul Slujbei Euharistice, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre fundamentul creştin al Praznicului Naşterii Domnului, arătând că scopul venirii Fiului Lui Dumnezeu în lume este în primul rând de a ne împăca pe noi oamenii cu Tatăl cel Ceresc, de a preface firea noastră cea căzută sub stricăciune şi descompunere, de a dobândi iarăşi intrare în Raiul cel pierdut de strămoşii noştri Adam şi Eva, prin ridicarea tuturor din pântecele iadului. “Într-un cuvânt, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat din iubirea Sa negrăită pentru noi. Spunem că El a venit pentru că ne-a iubit şi ne iubeşte în continuare. Prin urmare, nu păcatul este acela care a determinat Bunătatea Lui Dumnezeu că vine în lume, ci, iubirea Lui cea negrăită, aşa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, că «Dumnezeu, atât de mult a iubit lumea, încât a trimis pe Fiul Său să se facă Om, să Se răstignească şi să Învieze, ridicându-ne pe toţi din moarte la viaţă». Această minune dumnezeiască a Naşterii Domnului a schimbat lumea, a schimbat cursul lumii, a schimbat mişcarea lumii, pentru că păcatul dăduse o mişcare cu totul străină existenţei umane! Timpul pe care Dumnezeu l-a ales este, pe de o parte, acela al conştientizării lumii de necesitatea mântuirii. Din partea lui Dumnezeu este timpul în care cererea omului a fost mai adâncă şi mai profundă, pentru că răutatea, atât de mult cuprinsese firea umană, încât, prin orice clipă de întârziere a iubirii lui Dumnezeu, ar fi fost pusă în pericol existenţa însăşi. Aşadar, dacă Dumnezeu ar fi întârziat trimiterea Fiului Său în lume, spunem aceasta numai ipotetic, omul ar fi ajuns iarăşi în neexistenţa din care a fost luat. Aşa se face că, Dumnezeu a pregătit venirea Sa «în multe feluri şi în multe chipuri», după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel”, a subliniat ÎPS Părinte Mitropolit, dr. Irineu. În încheiere, Arhieria sa le-a vorbit credincioşilor despre Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit, arătând că Dumnezeu a lucrat în mod desăvârşit printr-însul, fiind legat întru totul de Naşterea Mântuitorului Hristos. El este legat de acest moment cosmic prin care Dumnezeu deschide larg capacitatea existenţei spre fericire, spre viaţă. “De aceea, gândind la aleasa vieţuire a Sfântului Nicodim, constatăm faptul că nu mai există o întoarcere la lucrurile pământeşti într-o ciclicitate efemeră, ci o direcţie precisă spre Mântuitorul Hristos, care spune lămurit: «El sunt Calea, Adevărul şi Viaţa»! Iar, pentru că ne atrage Dumnezeu acum, chiar şi timpul se dovedeşte cel mai înţelept învăţător, care ne arată că există Dumnezeu, că există viaţă veşnică! Timpul nu poate să fie oprit niciodată, pentru că este creat de Dumnezeu, pentru că ascultă de Dumnezeu! Cei care încă n-au înţeles acest lucru, să înveţe de la timp, că dacă ei ar putea să-l oprească, ar rămâne permanent legaţi de lumea aceasta, şi, Doamne-fereşte, ce rău ar fi! Aşadar, numai în «mişcarea» aceasta spre Împărăţia Cerului, noi ne «creştem» aici, ne desăvârşim şi ajungem precum sfinţii, în Împărăţia Lui Dumnezeu! Facă, dar, Bunul Dumnezeu, ca ziua de astăzi, a doua de Crăciun, a Naşterii Domnului, a Soborului Maicii Domnului şi a Sf. Nicodim, să ne fie un prilej de aducere aminte de mântuire şi de viaţă veşnică, Amin”! După Sfânta Liturghie şi după rostirea cuvântului de învăţătură, ÎPS Părinte Irineu, înconjurat de soborul de călugări, preoţi şi de diaconi, a săvârşit slujba de sfinţire a Aghiasmei celei mici, în faţa bisericii, iar în final, în fruntea cinului monahal, a clerului şi a poporului dreptcredincios, Mitropolitul Olteniei a ocolit sfântul locaş în răsunetul cântărilor bisericeşti care au fost interpretate de către membrii Grupului Psaltic «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» al Catedralei Mitropolitane din Craiova.
“Sfântul Ștefan este cel dintâi care a vorbit înaintea iudeilor despre venirea Mântuitorului Iisus Hristos, despre jertfa Crucii și despre Înviere”
Miercuri, 27 decembrie 2017, de praznicul Sfântului Arhidiacon şi Protomartir Ştefan, ÎPS Părinte Dr. Irineu a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, iar la finalul Slujbei Euharistice a rostit un cuvânt de învățătură despre viața și faptele Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii creștine, aleși de sfatul celor doisprezece Apostoli, și cel dintâi martir al Bisericii lui Hristos. Chiriarhul bisericilor din Oltenia le-a spus credincioşilor: “Sfântul Ștefan este cel dintâi care a vorbit înaintea iudeilor despre venirea Mântuitorului Iisus Hristos, despre jertfa Crucii și despre Înviere. Era atât de puternic în cuvânt, ne spune Sf. Evanghelist Luca în «Faptele Apostolilor», încât nimeni nu putea să-i stea împotrivă. Cei cu care el discuta și chiar se confrunta în cunoașterea Sfintelor Scripturi, au fost biruiţi de înțelepciunea sa, căci într-adevăr, Dumnezeu i-a dat atâta har și cunoaștere, încât niciunul dintre ei n-a putut să-i stea împotrivă, adică să îl întoarcă de la Adevăr. Sfântul Ștefan, în asemenea împrejurare, a dat dovadă de cunoașterea Sfintelor Scripturi, nu neapărat dintr-o învățătură omenească, pe care cineva ar fi primit-o la școală, ci pentru că învățătura pe care a dobândit-o era de la Duhul Sfânt”, a încheiat ÎPS Părinte Mitropolit, arătând că miezul cuvântului îndumnezeit este înţelepciunea.
Profesor, Vasile GOGONEA
