Sărbătoarea «Sânzienelor» la Mănăstirea «Icoana», din Comuna Crasna, Gorj (II) – ,,Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt căruia i se sărbătoreşte naşterea sa, pe care o prăznuim astăzi”!

Aşa cum am precizat, cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, joi, 24 iunie 2021, de Ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Mănăstire «Icoana» şi-a sărbătorit hramul cel de obşte, Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi, iar, după cuvântul Preacucernicului Părinte Protopop Pr. Ioan Popescu, slujitor de altar la Biserica «Icoana» din Bucureşti şi al Preacucernicului Părinte Protopop Pr. Iulian Mărgineanu, cuvântul de o aleasă învăţătură duhovnicească adresată celor prezenţi a fost rostit de către Precuviosul Părinte Stareţ şi mare Exarh, Ioachim Pârvulescu, cel care a prezentat, aşa cum am spus, o veritabilă «Pedagogie» de teologie creştină care merită să fie predată la orice sărbătoare creştinească! După ce am prezentat partea introductivă a unui asemenea minunat cuvânt de învăţătură duhovnicească, vom continua cu prezentarea în integralitate a textului cuvântării Preacuviosului Părinte Arhimandrit, cu convingerea că aspectele prezentate sunt de un real folos pentru credincioşi!

,,Când te «conectezi» la rugăciune, trebuie să nu mai vezi şi să nu mai auzi nimic în jurul tău, ca să cauţi cu mintea ceea ce citeşti”!
Aşadar, Preacuviosul Părinte Stareţ Ioachim Pârvulescu a continuat în felul următor: ,, Până în ziua de astăzi, avem acest Duh Sfânt cu care este acreditată preoţimea sacerdotală, însă avem în capabilitatea fiecărui creştin disponibilitatea de a se sfinţi în conformitate cu puterea fiecăruia, de a se sfinţi şi chiar de a sfinţi, chiar dacă nu este preot, pentru că toţi avem puterea de a invoca Duhul Sfânt! Pentru că toţi putem vedea ce putere au rugăciunile pe care le adresăm Dumnezeului Tată, Dumnezeului Fiu şi Dumnezeului Duh Sfânt! În fiecare zi, noi comunicăm cu Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Prin toate rugăciunile invocăm Duhul Sfânt, ca în Rugăciunea «Împărate Ceresc», pentru că în Rugăciunea Domnească «Tatăl Nostru», noi Îl invocăm pe Tatăl Ceresc, în Rugăciunea inimii: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu!», Îl invocăm pe Dumnezeu-Fiul, iar când spunem, «În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh», aceasta este invocarea Sfintei Treimi! În general, toţi ne rugăm prin formula «Doamne, dă-mi…», deci rugăciunea de cerere, pentru că mai sunt şi unii care spun: «Doamne, iartă-mă!», şi dacă Îi cerem Lui Dumnezeu iertare pentru păcatele pe care le-am făcut într-o anumită zi sau în mai multe zile, dar cât de puţini sunt aceia care spun: «Doamne, Îţi mulţumesc!», pentru că de multe ori uităm să mulţumim şi celui de lângă noi, care ne face bine! Uneri, uităm să le mulţumim oamenilor şi mai ales Lui Dumnezeu! Trebuie să-i învăţăm pe copii să le mulţumească dascălilor care i-au învăţat carte, să citească, să scrie, să facă lucruri bune, să le mulţumească părinţilor, pedagogilor, deci e foarte important să Îi mulţumim Domnului, să-i mulţumim omului! Mai este o categorie de oameni care sunt atât de puţini şi care Îi dau Slavă Lui Dumnezeu! Ştim că «Psaltirea» e cea mai puternică rugăciune, iar, dacă o citim, se întâmplă mereu câte ceva, ori alungăm diavolii, ori îi atragem asupra noastră! În «Psaltire» sunt mulţi psalmi care aduc Slavă Lui Dumnezeu, şi când ne sculăm dimineaţa, şi când ne culcăm seara, deci, să-i aducem Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! Invocarea Duhului Sfânt este un lucru foarte important în viaţa noatră de zi cu zi, pentru că invocăm «Acatistul» Duhului Sfânt ca să ne lumineze, pentru că mereu să spunem: «Doamne, luminează-mă….!», pentru că Duhul Sfânt este ca o «energie» de natură spirituală pe care nu o putem surprinde cu ajutorul simţurilor noastre! Noi avem trupul, dar mai avem şi sufletul, o natură spirituală, prin care ne identificăm cu divinitatea, cu transcendentul! Cunoaştem că ştiinţa şi logica omenească merg până la o anumită limită, dar după aceea începe transcendentul, partea spirituală care este infinită şi nu o putem percepe prin raţiune, prin cunoaşterea ştiinţifică! Deci, să invocăm Duhul Sfânt, nu ca pe o obligativitate, ci ca pe o necesitate, iar numele Lui Iisus trebuie să-L invocăm permanent, pentru că pe toţi ne sfinţeşte şi toţi se cutremură de numele Mântuitorului Iisus Hristos! Prin urmare, să-L invocăm pe Mântuitorul Hristos, să invocăm Duhul Sfânt! Spun unii că noi suntem ceea ce consumăm, dar consumăm şi energie informaţională, prin ceea ce vedem, prin ceea ce auzim, deci cu o astfel de energie ne «hrănim» zi de zi, pentru că spui uneori că te odihneşti şi stai să te uiţi la televizor, de fapt, la «tembelizor», dar, atenţie, nu te deconectezi, ci te «conectezi» la ceea ce ţi se prezintă sub forma energiilor informaţionale, iar, în felul acesta ajungi şi «te hrăneşti» cu acea «hrană» care poate să fie pozitivă sau poate să fie negativă peste măsură, deci o «hrană» psihologică ce poate produce boală, pentru că acumularea aceasta de energie negativă produce o boală, nu numai trupească, dar mai ales de natură spirituală şi foarte distructivă! Deci, te uiţi la televizor şi te «hrăneşti» cu ceea ce vezi! Să ne gândim la cei care înjură, pentru că înjurând, invoci numele satanei şi vine satana la tine, în inima ta, în casa ta, în viaţa ta, pentru că i-ai pomenit numele şi l-ai chemat! Când eram copii, bunicii ne spuneau să nu pomenim numele celui rău, pentru că ne «întinăm» cu numele lui! Să luăm aminte, când invocăm numele Lui Iisus, ne încărcăm cu energie de la Iisus, cu acele cuvinte sfinte şi sfinţitoare de suflet! De multe ori, mi se întâmplă şi mie să citesc rugăciunea, fără să mă concentrez, fără să fiu atent, pentru că trebuie să te «conectezi» la rugăciune, ca şi atunci când cuplezi un aparat la priză! Când te «conectezi» la rugăciune, trebuie să nu mai vezi şi să nu mai auzi nimic în jurul tău, ca să cauţi cu mintea ceea ce citeşti, să-ţi intre în inimă şi să-ţi încălzească inima cuvintele rugăciunii, pentru că acesta este sensul rugăciunii, de a fi ca o «hrană» pentru noi! Prin urmare, dacă ne «hrănim» cu anumite informaţii, să fim atenţi, ca să mai selectăm aceste informaţii primite, pentru că pe mine, ca om, cel mai mult mă interesează să mă rog la Dumnezeu, la Maica Domnului, iar ceea ce se întâmplă aici, pe pământ, e altceva! Dar noi trebuie să gândim că viaţa pământească este o pregătire pentru viaţa veşnică, iar ceea ce pregătim aici, pe pământ, avem şi dincolo în viaţa veşnică! Dacă se roagă la Dumnezeu sau la un anumit sfânt, omul îi dă «bineţe!». Să fim atenţi când ne rugăm la icoane, care au în ele Harul Duhului Sfânt! Acest Har al Duhului Sfânt este omniprezent, chiar dacă noi suntem prezenţi într-un anumit loc, într-un anumit timp! În lumea spirituală, noi depăşim timpul şi spaţiul, trecem în aspaţial şi în atemporal! Dacă nu comunicăm cu icoanle, cu sfinţii din icoane, acestea din urmă se «închid», deci icoana pe care o ai în casă, trebuie s-o întreţii cu o rugăciune, cu o metanie, cu o lumânare, cu tămâie, pentru că icoanele nu sunt nişte «tablouri», ci ele sunt vii, sunt fiinţe vii cu care intrăm în dialog, pentru că sfinţii din icoane ajung să ne fie dragi, să fie nelipsiţi în viaţa noastră, să îi chemăm la rugăciune şi să fim cu ei împreună! Iar astăzi este ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare sfânt născut din femeie, din tată pământesc! Poate aţi observant că în biserica noastră este prezentă Icoana «Deisis», cu Mântuitorul Iisus Hristos, având-o pe Maica Domnului în dreapta Sa şi pe Sf. Ioan Botezătorul în stânga, deci un triptic ce ne poartă cu gândul la Preasfânta Treime, pentru că Iisus Hristos este o Persoană divino-umană, fără de păcat, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp, născut din veşnicie din Tată fără de mamă, dar născut şi acum două mii de ani din mamă, prin depăşirea legilor firii, din supranatural! Şi Sf. Ioan Botezătorul a avut o viaţă care depăşeşte legile firii, o viaţă de ascet cum n-a mai fost şi nu va mai fi! Unde nu poate pătrunde mintea omenească, ajunge numai divinitatea, pentru că numai Dumnezeu poate pătrunde până dincolo de mintea omenească! E foarte greu să spunem că suntem credincioşi, deoarece credinţa adevărată este de o altă factură, iar dacă fapta unui preot, a unui călugăr este ruptă de Dumnezeu, piere şi credinţa acestuia! Când spui că eşti credincios, de fapt, nu eşti, iar când spui că nu eşti, atunci eşti, iar înaintea Lui Dumnezeu sunt alţi parametri, alte măsurători, pentru că omul nu este sincer, atunci când creşte în mândrie, când spune ceva din mândrie! Mândria înseamnă să te «umfli în pene ca un cocoş» care se crede cel mai puternic, când se laudă între cinci găini, că şi găina, când face câte un ou, cotcodăceşte de parcă ar fi făcut un ou cât un munte, ca să fie mândră înaintea cocoşului! Aşa sunt şi oamenii, se supraevaluează, fac din «ţânţar armăsar», exagerează! Când ne supraevaluăm, ne «umflăm» ca nişte baloane, iar, în sinea noastră, atunci, Dumnezeu se face mic! Se întâmplă invers, că atunci când omul se smereşte, când se face mai mic, Dumnezeu se face mare în inima lui! Deci numai atunci când ne facem cât mai mici, Dumnezeu Se face mare, pentru că aşa ne-a spus şi Mântuitorul Hristos, că ,,cel se smereşte pe sine, se va înălţa”, iar cel ce se înalţă pe sine, va pieri în mândria sa! În acest fel, trebuie să înţelegem viaţa duhovnicească, în acest fel să ne gândim la viaţa noastră de zi cu zi, în smerenie”, a reiterat Părintele Stareţ!

,,Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul a fost o viaţă îngerească”!
,,Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul a fost o viaţă îngerească, om fiind, deoarece până la treizeci de ani a trăit în pustie, iar, după aceea, a început să proorocească, să propovăduiască! Dar, oare, cine l-a învăţar acest lucru, cine l-a înzestrat cu harul acesta? Dumnezeu S-a făcut mare în sufletul Sfântului Ioan! Poate de aceea el este sfântul care în calendarul nostru are mai multe sărbători, iar toţi sfinţii au ca sărbătoare data când au plecat din viaţa pământească, pentru că viaţa aceasta pământească este ca o trecere! După cele nouă luni de zile în pântecele mamei, apoi creştem, evoluăm până la o vârstă pe care o îngăduie Dumnezeu, apoi omul moare trupeşte, dar sufletul său evoluează mereu în ceruri, până la judecata de apoi! Când moare omul pe pământ, atunci el se naşte în viaţa veşnică! Deci moare pe pământ şi se naşte pentru veşnicie! Prin urmare, toţi sfinţii care au sfârşit în această viaţă, s-au născut în veşnicie! Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt căruia i se sărbătoreşte naşterea sa, pe care o prăznuim astăzi! Numai Mântuitorul Iisus Hristos şi Maica Domnului sunt sărbătoriţi în ziua de naştere, deci, iată, cât de mare este Sfântul Ioan Botezătorul! Este o mare binecuvântare pentru cei care au în casă această sărbătoare! Deci să ne împrietenim cu el, să comunicăm cu el, pentru că aşa cum sfinţii ne sunt prieteni, aşa comunicăm cu ei! Dacă pe un om îl apreciem din perspectiva prietenilor pe care îi are, la fel, putem spune că un om care nu are prieteni e cu semn de întrebare, iar un om al lui Dumnezeu trebuie să aibă multă deschidere către sfinţi, să aibă multă disponibilitate! Dacă ne împrietenim cu sfinţii chiar aici, pe pământ, când plecăm dincolo, ajungem faţă în faţă cu ei, deci nu suntem în mijlocul unor glume preoţeşti, ci trebuie să fim foarte atenţi cu viaţa pe care o trăim aici, pe pământ! Orice lucrare de-a noastră de pe pământ este bine «calculată» la Dumnezeu, iar orice lucru pe care îl facem în fiecare zi, să ne gândim la Dumnezeu pentru ceea ce facem! Când ne rugăm, când facem o milostenie, când facem o faptă bună ca să ajutăm pe cineva, să ne gândim la Dumnezeu, să dăm Slavă Lui Dumnezeu! Bunul Dumnezeu să ne întărească, Sfântul Ioan să ne ocrotească, pentru că au venit, astăzi, trei protopopi, cu atâţia oameni care fac cinste bisericii, iar, dumneavoastră, tuturor, vă mulţumim că aţi venit la hramul Mănăstirii «Icoana», de aici de la Cărpinişi! Aşadar, să facă Bunul Dumnezeu ca să ne întâlnim cu toţi în Împărăţia cea veşnică, deci pe toţi să ne binecuvânteze Dumnezeu, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA