În Duminica a 26-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, însoțit de Părintele Protoiereu Ioan Câmpeanu și de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba Sfintei Liturghii cu prilejul resfințirii Bisericii din Parohia Dănești, Protopopiatul Târgu-Jiu sud, cu hramul «Sfântul Ioan Botezătorul», care s-a construit între anii 1896-1906 și s-a sfințit în anul 1912 de de către Preasfințitul Părinte Episcop Atanasie Mironescu al Râmnicului. Putem spune că întreaga Comună Dănești a îmbrăcat haine de sărbătoare, pentru că iată, Dumnezeu a rânduit ca peste trei sute de credincioși să fie prezenți cu prilejul sfințirii acestei biserici.
“Mulțumirile nu vin numai din partea mea, dar vin și din partea enoriașilor”
Bucuria este cu atât mai mare, pentru că așa cum se vede și din pisania de la intrare, după 101 ani, poposește aici un ierarh, în persoana Înaltpreasfinției Sale, Mitropolitul Olteniei. Cu largul concurs al enoriașilor parohiei au fost efectuate reparații capitale la interiorul și la exteriorul bisericii, prin restaurarea picturii, schimbarea stranelor și a acoperișului. Așa cum bine preciza Părintele Rusu Emilian, Primarul comunei: “Este o onoare deosebită atunci când Înaltul Ierarh al Olteniei vine în parohie și slujește! Mulțumirile nu vin numai din partea mea, dar vin și din partea enoriașilor, pentru că am ascultat astăzi o slujbă arhierească minunată! Aceasta este o înălțare sufletească, prin care suntem îndemnați la post și rugăciune, ca să fim prezenți în această perioadă în lăcașele de cult, ca să ne închinăm pentru iertarea păcatelor noastre, ca să aducem rugăciuni pentru noi și pentru familiile noastre”!
A fost hirotesit și a intrat în treapta preoției diaconul Ioan din Parohia Bâlta, iar Preotul Parohiei Dănești, Părintele Rusu Ștefan Cosmin a fost ridicat la rangul de iconom, rostind cu emoție cuvintele: “Bunul Dumnezeu a rânduit ca după doi ani de când am început lucrările de restaurare a acestei biserici, să fim împreună pentru cel mai mare eveniment al comunității noastre din ultimii o sută de ani, și anume, resfințirea acestui lăcaș de cult. Această biserică a fost construită cu mari sacrificii și cu multă muncă de către înaintașii noștri, pe parcursul a zece ani de zile, între 1896-1906. Într-o zi frumoasă de toamnă, să înălțăm rugăciuni de mulțumire către Bunul Dumnezeu, care ne-a binecuvântat cu această mare bucurie! Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și ne-au ajutat în acești doi ani la restaurarea acestei biserici: Consiliului local Dănești, reprezentat de d-l Primar Rusu Emilian, familiei Lazăr Ion și Ileana, fam. Brătuianu Ion și Marioara, fam. Pănoiu Petre și Elena, fam. Homescu Dorin și Cecilia, fam. Popescu Alexandru și Valentina, fam. Cârțână Cosmin și Adela, d-lui Târbină Constantin și nu în ultimul rând, tuturor credincioșilor din parohie”, toți aceștia primind gramată chiriarhală de mulțumire din partea Mitropoliei Olteniei!
“Avem ocazia să ne bucurăm de lucrarea Preabunului Dumnezeu”
În cuvântul său arhieresc de învățătură și de o profunzime care denotă capacitate de sinteză și spirit vizionar, Înaltpreasfințitul Părinte IRINEU a dorit să precizeze faptul că strădaniile celor care s-au ostenit, vor fi răsplătite din belșug, iar dintru început, adresându-se celor prezenți a spus următoarele: “Preacucernice Părinte Protoiereu, preacucernici părinți, iubiți frați și surori! Duminica aceasta rămâne însemnată în viața și în istoria acestei parohii, ca și în aducerea aminte a noastră a fiecăruia! Nu întotdeauna avem ocazia să participăm la resfințirea unei sfinte biserici! Cum constatați, după o sută de ani, avem ocazia aceasta rară, ca să ne sfințim cu toții și să ne bucurăm de lucrarea Preabunului Dumnezeu, săvârșită asupra acestei biserici, asupra vieții noastre, ca și asupra întregii Sale Creații! Așadar, sfințirea unei biserici este o sărbătoare cu totul deosebită pentru o parohie! Mulțimi de credincioși, episcopi și preoți care participă la această slujbă, vin pentru a ruga pe Bunul Dumnezeu să sfințească lucrul mâinilor noastre! Cum constatăm, această lucrare, făcută cu osteneală omenească, făcută cu sudoare și cu contribuția tuturor, este încredințată Lui Dumnezeu, dăruită Lui Dumnezeu, ca să fie sfințită și să devină lăcaș, Casă a Lui Dumnezeu unde să ne asculte rugăciunile noastre, să primească jertfa noastră, să primească Sfânta Liturghie și sufletele noastre, în același timp, în Împărăția Cerurilor! Am putea considera biserica, o antecameră a Împărăției Lui Dumnezeu! Bineînțeles, că, întotdeauna, Împărăția Cerurilor este în mijlocul nostru, așa cum ne-a spus Mântuitorul Iisus Hristos, că «Împărăția Lui Dumnezeu este în inima voastră»! Ea este în interiorul nostru, pentru că noi ne-am botezat în numele Preasfintei Treimi și suntem cu adevărat purtători de Dumnezeu”!
“Cel care-și lipește inima de bogăția pământească, își pierde și sufletul său”
Apoi, adâncind cu aleasă capacitate de pătrundere înțelesul și dogma Pericopei Evanghelice a Dumincii acesteia care a trecut, Întîistătătorul Bisericii din Oltenia a pornit de la premisa următoare: “Iată, bunăoară, că deja, prin aceste cuvinte, despre viață, despre judecată, despre chemarea înaintea Lui Dumnezeu, deja, le-am ascultat în Evanghelia de astăzi. Ca să ne reamintim de Evanghelia de astăzi, vom spune, în câteva cuvinte, că Mântuitorul Hristos a vrut să le arate ucenicilor Săi și celor care Îl ascultau, ca și nouă, astăzi, că Împărăția Lui Dumnezeu este a fiecăruia dintre noi, că toți suntem chemați să fim moștenitori ai cerului, a tot ceea ce ne dă Dumnezeu în lumea aceasta! Dar, trebuie să luăm aminte că lucrurile din lumea aceasta, lucrurile pământești, nu ne sunt folositoare decât, numai pentru viața noastră și pentru a face milostenie și a ajuta pe cei care sunt lângă noi. Cel care își lipește inima de bogăția aceasta pământească, acela va pierde și sufletul său, și bogăția sa, cum spune Mântuitorul, în finalul parabolei: «Toate cele pe care le-ai agonisit, cui vor rămâne»”?
“Vreme de analiză, de pocăință, de multă evlavie și multă credință”
Printr-o analiză care pătrunde dincolo de reperele unei simple table a conduitei morale, făcând o corelație cu vremea pe care o trăim, Chiriarhul Eparhiei noastre a atras atenția în felul următor: “Dar, mai întâi de toate, să vedem ce spune Mântuitorul Iisus Hristos! «Unui om bogat, zice Domnul, i-a rodit țarina»! Deci, iată că suntem la sfârșitul toamnei și fiecare dintre noi am adunat de pe câmp tot ceea ce am lucrat pe timpul verii! Ne-am adunat ceea ce am agonisit, și așteptăm iarna! Ei, bine, această parabolă a Mântuitorului Hristos vine tocmai potrivit, într-un moment în care noi suntem după lungile zile toride de vară, călduroase, când ne-am adunat cele trebuincioase pentru viața noastră! Mai spune Sfânta Evanghelie de astăzi, sau este așezată potrivit în Duminica de astăzi, pentru că suntem la începutul postului Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos! Vreme de analiză, vreme de pocăință, vreme de multă evlavie și multă credință dăruită Mântuitorului Iisus Hristos. Apoi, Mântuitorul Hristos ne spune că acestui bogat i-a rodit țarina și a adunat multă bogăție. După ce a adunat totul în hambarele sale și le-a mărit mult ca să poată încăpea toate roadele și bucatele, a zis sufletului său: «Suflete, ai multe bogății pentru multe zile! Mănâncă, bea și te desfătează»! La care Mântuitorul Hristos adaugă: «Nebunule, în noaptea aceasta, vor veni și vor lua de la tine sufletul tău! Și toate, câte ai agonisit, cui vor rămâne?». Și adaugă Mântuitorul Hristos, ca o învățătură pentru noi: «Adunați-vă comori în ceruri, unde furii nu le fură și molia nu le mănâncă»! Așadar, fraților și surorilor, unui om bogat i-a rodit țarina! Dar, ca la fiecare dintre noi, țarina poate că n-a rodit de la sine, ci, în mod sigur, pentru că Dumnezeu a dat ploaie, pentru că Dumnezeu i-a dat omului putere ca să lucreze țarina, i-a dat apoi sănătate ca să adune de pe câmp, și omul, în loc să primească acest dar al lui Dumnezeu cu mulțumire și recunoștință, deoadată el se gândește că ar putea să adune și mai mult în hambarele sale, și în loc să se gândească la fapte bune, se adresează sufletului său, vorbește cu sufletul său, și crede că sufletul poate să mănânce și să bea, și să fie liniștit și desfătat pentru ani mulți înainte! Evident, că Dumnezeu ascultând aceste cuvinte, i-a adresat cuvântul acela greu: «nebunule», adică om fără minte, om fără rațiune, om fără înțelepciune”!
“Rugăm pe Bunul Dumnezeu să întărească viața noastră și să ajungem cu bine la Sărbătoarea Nașterii Sale”
Adresându-se celor prezenți, ca și întregii comunități de creștini din Oltenia, Mitropolitul nostru, căruia îi dorim ANI MULȚI CU SĂNĂTATE, ne-a îndemnat și ne-a încurajat să respectăm cu sfințenie postul, ca să ne curățim trupul și să ne mântuim sufletul, astfel încât: “Să ne ajute Dumnezeu să agonisim comori în ceruri, unde furii nu le fură, molia nu le roade și rugina nu le strică! A agonisi asemenea lucruri este în clipele de față, în zilele de față postul! Cu postul să ne sârguim! Cu postul să ne îndeletnicim! Să ne culcăm și să ne sculăm în rugăciune, ca să primim cu adevărat Praznicul Nașterii Mântutorului Iisus Hristos, ca să ne bucurăm de razele de lumină ale «ivirii» Domnului pentru mântuirea noastră! Să nu uităm să ne spovedim, să nu uităm să ne curățim sufletele cu conștiință, cu părere de rău și cu sinceritate! Pentru că păcatul spovedit este iertat, iar șarpele care ne-a înveninat este tăiat cu sabia Duhului Sfânt! Astfel, primim harul iertării de la Mântuitorul Iisus Hristos, care este Bun și de oameni Iubitor! Rugăm pe Bunul Dumnezeu să întărească viața noastră în postul acesta, să ajungem cu bine la Sărbătoarea Nașterii Sale! Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă întărească în evlavie și în stăruință, în post și rugăciune! Felicităm pe cei care s-au ostenit la înfrumusețarea bisericii, Părintele Emilian, Părintele Ștefan, dumneavoastră toți, Consiliul parohial, Consiliul Local Dănești! Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască tuturor sănătate, bucurie și mult folos sufletesc, ca Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos să vă aducă, într-adevăr, bucuria cea plină de Har a venirii Pruncului Iisus, Mântuitorul nostru, căruia I se cuvine Slava și cinstea, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile Gogonea
