Conform unor statistici europene, însuşite cu mare lejeritate şi de către Ministerul Sănătăţii din România, un român consumă anual, în medie, câte 4-5 bucăţi de săpun, cifre care ne aşează undeva la coada listei privind igiena personală, de vină fiind, pentru a câta oară, lipsa educaţiei. Românul e neglijent, românul e murdar, românul e leneş, românul e hoţ, românul e … român. Şi cum să îl laşi să zburde prin Europa, aducând toate relele de acasă, cum să îi permiţi să altereze mirosul de libertate şi democraţie pe care ei, europenii adevăraţi, le-au dobândit cu greu în timp, odată cu fiecare gram de săpun adăugat la consumul personal?
Barierele impuse de prejudecăţi, unele vizibile, altele nu, contrazic proclamarea cu emfază a drepturilor tuturor cetăţenilor U.E. la liberă circulaţie, fără oprelişti şi fără tertipuri de genul M.C.V.
O veste proastă pentru statisticienii europeni ocupaţi cu înalta sarcină de a monitoriza consumul de săpun: românii nu sunt nespălaţi, românii consumă mai mult săpun decât majoritatea europenilor, consumă săpun de casă natural, eficient, obţinut în gospodăria proprie, nu din comerţ, de pe rafturile magazinelor.
Când termină săpunul de casă, gospodarul român de la ţară, dă fuga la magazin şi cumpără săpun, chiar dacă nu are tot atâta încredere în eficienţa calupului parfumat cât are în săpunul pe care îl obţine din grăsimi naturale adunate în timpul iernii, din care obţine 10- 20 kg., să le folosească zi de zi. Poţi trece printr-un sat gorjenesc într-o după-amiază de aprilie-mai, să tragi cu coada ochiului peste gardurile gospodarilor şi să vezi cazanele mari în clocot, în care amestecă cu spor gorjencele cu fruntea îmbrobonată de căldura focului, să aibă săpun pentru întreaga familie, pentru tot anul, să nu mai fie nevoiţi să îl procure din comerţ, de acolo de unde îşi adună statisticienii datele care ne aşează la coada unei liste întocmite superficial, ca de atâtea ori, cu rea credinţă.
Poate că îşi fac timp domnii deţinători ai adevărurilor şi realităţilor europene absolute să viziteze un sat de la noi, din Gorj sau de altundeva din ţară, să miroase o ie proaspăt spălată, cu parfum de lavandă, de busuioc şi de flori de câmp, apoi să privească până în depărtare, împrejur, să vadă de unde vine curăţenia românului.
Şi dacă domniile lor au reţineri să pornească la drum, dacă au îndoieli dacă merită sau nu, să îl întrebe pe Prinţul Charles, în mod sigur va şti ce să le răspundă.
A.Pop
