La început de Floral, în extremitatea nord-vestică a judeţului, se desfăşoară un eveniment ce poate fi comparat cu sărbătorile asiaticilor dedicate florilor. Sărbătoarea înfloririi liliacului se desfăşoară într-un cadru de un pitoresc inegalabil şi unde nu întâmplător în mai multe locuri putem întâlni pâlcuri de liliac sălbatic pentru ca la vecinii noştri, mai precis la Ponoare, să fie localizată cea mai întinsă pădure de liliac sălbatic din ţară.
Rezervaţie botanică
Aceasta are o suprafaţă de peste 20ha, este declarată rezervaţie botanică şi este ocrotită de lege. Existenţa pădurii în aceste locuri se datorează climatului submediteranean, în zonă existând un topoclimat specific cu temperaturi medii anuale 
cu 2-3°C mai ridicate comparativ cu zonele depresionare. Datorită acestui fapt aici se pot întâlni 
reprezentanţi ai florei şi faunei apropiate însoritului ţărm al Mediteranei: castanul comestibil, alunul turcesc, iedera, scrumbia, vipera cu corn, broasca ţestoasă de uscat, călugăriţa şi scorpionul. Cercetări geobotanice în zonă, au fost întreprinse de I.Conea (1931), A.Ionescu (1929) şi C.Zaharia (1968) unde au fost descrise şi identificate 110 specii submediteraneene şi 34 specii pontomediteraneene. Caracteristicile climatice sunt de ierni relativ blânde, veri călduroase şi umede până în prima parte a lor, în a doua parte devenind secetoase.
Un superlativ naţional
În apropierea pădurii de liliac sălbatic mai poate fi vizitat un alt fenomen natural cu rang de superlativ naţional: Podul Natural de la Ponoare, cel mai mare pod natural din ţară. Acesta este o 
arcadă de calcar lungă de 25m, lată de 8m, care se ridică la o înalţime de 14m, faţă de fundul văii peste care trece. Prin dimensiunile sale, podul îşi justifică denumirea de Podul Uriaşilor, cum mai este denumit de localnici, fiind la originea mai multor mituri legate de provenienţa sa.
Istorisiri cu giganţi
Într-una din ele, se povesteşte că în trecut pe aceste meleaguri trăiau oameni uriaşi, care dacă ar fi trăit astăzi ne-ar fi înspăimântat cu puterea lor şi că podul ar fi opera acestor giganţi denumiţi pelasgi. Despre puterea acestora se vorbeşte într-o altă legendă, cum că la moartea căpeteniei lor cei doi fii ai acestuia s-au urcat fiecare pe câte un munte să vadă cât a primit moştenire. Când unul din ei şi-a aruncat privirea 
peste partea fratelui său, i s-a părut că aceasta este mai mare şi mai frumoasă. Atunci l-a cuprins o mânie mare, a luat un fier de plug şi l-a aruncat cu putere spre fratele său. Fierul nu l-a nimerit, a trecut mai departe şi a lovit vârful muntelui vecin pe care îl reteză dintr-o dată. Acel munte poartă de atunci denumirea de Retezat.
Complex carstic
În realitate, Podul Natural face parte dintr-un ansamblu carstic bine reprezentat în zonă prin peşteri, lacuri carstice, văi oarbe, câmpuri de lapiezuri şi este un rest al unei galerii de peşteră care în trecut făcea legătura cu tunelul larg al Peşterii Podului sau Peşterii de la Podul de Piatră cum mai este cunoscută. În apropiere se află un câmp petrografic unde sunt prezente aproape toate tipurile de lapiezuri din Carpaţii Meridionali. Aceste şiruri de spinări calcaroase când răspândite când aliniate în rânduri regulate formează un fenomen carstic de excepţie.
Cercetări specializate
Peştera Podului împreună cu Podul Natural de la Ponoare, care este declarat monument al naturii ocrotit de lege, fac parte dintr- un sistem carstic cu o hidrologie complexă şi este supus cercetărilor şi în ziua de azi pentru stabilirea relaţiilor hidrologice între lacul carstic Zăton şi ponorul Gaura Iepurelui. Iată cum participând la sărbătoarea oltenească Înflorirea Liliacului, putem vizita şi două obiective turistice de valoare ce se constituie în două superlative la nivel naţional. Ambele obiective sunt protejate de lege. Dar pentru a fi ferite pe viitor de degradare şi distrugere, este necesar să fie protejate şi de oameni.
Mugurel PETRESCU
