În agora literară a Gorjului a apărut o nouă carte de versuri a poetului Pavel Popa-Misăilă intitulată Salt Retro-Magic. Apărută la Editura Pim, cartea argonautului columnist Pavel Popa-Misăilă este o restituire de ultimă oră. Poeziile jurnalistului P. Popa-Misăilă sunt unele într-un stil modern, altele într-un stil neomodern, iar asupra creaţiilor sale se observă limpede influenţele curentului transmodernist al scriitorului I.P.Brădiceni.
Cu dicţiunea sa seducătoare şi aspectul prozodic impecabil poetul P.P. Misăilă ne impune lectura reflexivă. El vine ca un „fir de praf din infinit” şi cât timp este un om liber, nedefinit, are loc oriunde s-ar afla în spaţiu, aşa cum rezultă şi din poezia „Metamorfoze” şi aduce miresme noi în acest veac de la strămoşii noştri daci: „Sunt cântul câmpurilor roşii/ Ce-aduc miresme noi în veac/ sunt bucium ce-a sculat strămoşii/ La semnul fulgerului Dac”.
Poetul Misăilă este şi un existenţialist, el se opune dispersiei induse de maturitate prin constituirea unei mitologii proprii foarte atent caligrafiate conceptual. Aşa procedau marii maeştri ai Creştinismului timpuriu, preţuiau o tradiţie ce vedea din vremuri precreştine şi prinşi în mrejele iluziilor lumilor versatile, autoferice îşi construiau un univers (sau un mit) de sine stătător, care, de sorginte spirituală (cristalină) fiind, îi oferea acestuia „templul” necesar pentru exerciţiul sotereologic (Poezia Cristalelor…). Poeziile lui P.P. Misăilă contribuie prin fiecare vers al lor la edificarea unui asemenea sistem autentic. Terminologia poetului are o logică intrinsecă precisă atunci când el spune că Dumnezeu coborâse pe pământ şi mergea pe lângă cei care fuseseră îngropaţi iarna şi zăpada era roşie. Iată că poetul, constructorul edificiului sublim propriu dispune de puteri specifice soteriologice prin intermediul cărora poarta mântuirii se deschide. Toate aceste puteri sunt anti-sistemice, adică anti-eschatologice.
Rostul poetului este acela de a găsi sensuri, rime, surse de energie şi de a le arăta şi celorlalţi, pentru a înlocui o lume fragmentată cu promisiunea unei frumoase, luminoase. Poetul este doar un val ce-şi consumă tulburarea în efemere piruete ce se vor încărcate de sensuri: „Poate nu sunt decât val/ De maree/ Ce-şi consumă tulburarea/ Încătuşat de implacabile veri…/ Dau un capriciu de aloree/ Stilizat în efemere piruete/ Ce se vor încărcate de sensuri…/ Poate…” (Poezia Îndoială).
Universul poetic al domnului P.P. Misăilă este străbătut de o meditaţie filosofică, de un lirism care rămâne o constantă a poeziei autorului acestei cărţi. Prin reîntoarcerea la o super-realitate vizionară poetul transcede spiritual incantaţie aproape magică şi prin strania transparenţă a materiilor semantice, fiindcă omul, el însuşi, cu sau fără modele sau arhetipuri este un mare creator.
Poeziile autorului P.P. Misăilă sunt analize ale realităţii interpretate în registrul poetic al autorului într-o notă de originalitate şi se poate afirma că acoperă tot evantaiul de preocupări, pentru că fiind sigur pe sine poetul poate spune că nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin – şi aşa cum spunea Hugo Fridrich „Poetul e singur cu limbajul. Aici îşi are patria şi libertatea”.
Mircea Tutunaru
