Isabel McNealis, cunoscută de toţi motrenii sub numele de Sister Isabel, a fost una dintre cele mai mari prietene ale copiilor şi tineretului motrean. Acestei doamne care s-a retras din activitate în îndepărtata Anglie, motrenii îi datorează deschiderea Grădiniţei şi a Şcolii „Sfântul Ioan” de lângă biserica romano-catolică, eveniment care a coincis cu implementarea învăţământului precoce în limba engleză, motiv pentru care generaţii întregi de copii îi poartă recunoştinţă.
Graţie activităţii sale neobosite, porţile acestui învăţământ au fost deschise pentru toţi copiii, fără să se ţină cont de apartenenţa religioasă, iar binefacerile deschiderii către toleranţă se regăsesc în liniştea şi buna convieţuire a tuturor motrenilor. Atunci când a apărut în viaţa municipiului, această doamnă a făcut toate activităţile voluntar, iar veniturile aduse prin efortul ei personal s-au materializat în vizite ale copiilor Motrului în lumea civilizată, în participarea la „Premiul internaţional pentru tineret” finanţat de Ducele de 
Edinburgh, premieră pentru toată Europa centrală şi de Sud-Est. Copiii Motrului s-au distins în activităţile lor şi au fost premiaţi ani de-a rândul cu cele mai înalte distincţii, obţinând medalii de aur, de argint şi de bronz. Când totul a fost gata, sister Isabel a plecat, la fel de delicat cum apăruse. Lumea şi-a dat seama mai târziu că ea lipseşte, iar acum câteva zile am aflat tragica veste că marea noastră prietenă, cea care ne-a susţinut necondiţionat, a trecut în lumea drepţilor, la cele sfinte. De aceea, în numele acestei comunităţi şi a tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască pe distinsa Isabel McNealis, un cuvânt creştin de recunoştinţă alături de ceea ce ştim noi, românii, să spunem când ne pleacă cei dragi: Dumnezeu să o odihnească în pace!
În urma ei au rămas ca repere o şcoală şi o parte din educaţia noastră, ceea ce înseamnă foarte mult pentru un om. Suntem recunoscători pentru toate acestea.
Constantin Bunilă
