Revista SERILE LA BRĂDICENI şi copilul MIRACOL DE TOAMNĂ

170

raport2236Nu ştiu cum va fi fost la începuturile apariţiilor revistei „Serile la Brădiceni”. Cred, ba chiar sunt convins că greu. De vreo câţiva ani buni, trei la număr, publicaţia anuală ajunsă la numărul 15, fiind şi ediţia a XV-a a Atelierului Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, este editată sub patronajul Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” Gorj şi al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj.

Dacă ar fi să ne luăm după colegiul de redacţie, revista este alcătuită de Gheorghe Grigurcu, Ion Popescu Brădiceni, Olimpia Bratu, Ion Cepoi şi Ion Trancău, fără a putea cuantifica, în vreun fel, contribuţia fiecăruia. Bine că există.

Încă din pagina trei dăm piept cu un eseu substanţial „Trasee de cristal”, semnat de Ion Popescu Brădiceni, iar ceva mai la vale alte eseuri De Paul Aretzu. Deşi e mai puţin cunoscut ca poet, Barbu Cioculescu, fiul celebrului critic şi istoric literar Şerban Cioculescu, ne încântă cu o superbă poezie intitulată „Floare albastră”. Lui Ion Horea, veteranului poeziei româneşti contemporane îi sunt rezervate două pagini de poeme, fiind singurul care dedică o poezie locului naşterii marelui C. Brâncuşi – „Hobiţa”. Fiind el un atelier naţional de poezie, la propriu, căci o fundaţie cu numele „Serile la Brădiceni” încă nu s-a ivit, după ştiinţa noastră. Dintre consacraţii genului, chiar dacă am dubii că ar fi vorba numai de poeme inedite, mai apar: Radu Cârneci, Anghel Dumbrăveanu, răposaţii Petre Ghelmez, ValentinTaşcu şi George Ţărnea, apoi valorosul Mircea Bârsilă, Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Gabriel Chifu, Marian Drăghici, Şerban Foarţă, Mircea Petean, Ilie Constantin, Nichita Danilov, Adrian Alui Gheorghe şi, bineînţeles, febleţea juriului din acest an, Ioana Dinulescu, previzibila câştigătoare a Marelui Premiu pentru Poezie „Serile la Brădiceni”, la o ediţie care, parcă, a scăzut vizibil ştacheta din ceilalţi ani. Dacă eseul-cronică literară, domeniu la care Ion Popescu Brădiceni este, după umila mea părere, mai redutabil chiar decât în poezie, ne apare unul extrem de cuprinzător şi foarte convingător în privinţa faptului că Ioana Dinulescu este o mare poetă, meritul aparţine în întregime autorului. Nu ştiu cât poetei. Oricum şi titlul mi se pare inspirat: „Poezie Ioanei Dinulescu. – Oraşul lui Heidegger şi Steaua lui Ion –„. Făcând un joc de cuvinte, nevinovat, trag nădejdea ca, de această dată, Ion Popescu Brădiceni să-şi vadă steaua lui de viitor membru al Uniunii Scriitorilor din România. Calitate după care tânjeşte şi pe care o merită pe deplin. Din păcate, cu tot regretul, imediat după articolul Laudatio al domniei sale, urmează un articol de o pagină semnat Ioana Dinulescu: „Despre Brâncuşi, nicio vorbă sau… cum m-am împrietenit cu gorjenii”. Mă rog, mai greşim şi noi, ca tot omul, dar am respectat grafica titlului unei încercări de a ne convinge destul de modeste. În finalul revistei, pe două pagini, celălalt câştigător din acest an al Marelui Premiu pentru Critică „Serile la Brădiceni” – 2011, distinsul scriitor total Vasile Spiridon, ne arată că, în cazul său, Juriul nu s-a înşelat deloc. Doct, ca al unui universitar şi poet şi critic literar, Vasile Spiridon pare atât de mare la Piatra Neamţ, oricum, ceva cam cum este Ion Popescu Brădiceni pentru cultura şi literatura Gorjului.

De ce MIRACOL DE TOAMNĂ?

Ar fi fost mai bine să nu mă pronunţ despre acest, altfel, superb dar oferit cititorilor prin osârdia financiară a sponsorului Constantin Mircioiu, brădicenean de excepţie, drept credincios şi mare făcător de bine. De ce? Pentru că, de trei ani, apare cu subsemnatul secretar de redacţie. Chiar şi titlul îmi aparţine. Numărătoarea 6 mi se pare greşită. L-am creat ca Supliment literar al revistei Serile la Brădiceni, un copil al acesteia, cum ar veni, sub comanda directorului şi fondatorului Ion Popescu Brădiceni. Mă rog, la sumar s-au consultat următorii: Ion Popescu Brădiceni, Ion Căpruciu – redactorul şef şi Ion Predoşanu – secretar de redacţie. Ca şi în alţi ani, modificările ulterioare le-a făcut, cam de capul lui, Ion Popescu Brădiceni. Ba chiar anul trecut l-a trimis la tipografie cu corecturile executate de amândoi şi a ieşit o casetă tehnică, ori Colegiu de redacţie, cum vreţi să-i spuneţi, care pe lângă favoritul Silviu Doinaş Popescu, dacă nu mă înşel, chiar deasupra acestuia s-a trecut drept redactor şef adjunct Spiridon Popescu, preferat curier către tipografie. Bine că nu şi-a băgat şi o inspirată poezie. Poate din pricină că era full. Ca şi la ediţiile trecute, redactor artistic este acelaşi talentat Tiberiu Grigoriu. O variantă a mai multor memorii ale poetului şi publicistului Ion Căpruciu – „Exerciţii de adoraţie”, asezonată cu subtitluri, deschide publicaţia. În care acelaşi poet mai semnează şi alte două pagini de balade ce l-ar face invidios şi pe Marin Sorescu, cu ale sale volume de balade „La lilieci”. Gheorghe Grigurcu semnează „Vârsta edenică”, iar mai tânărul Silviu Doinaş Popescu proza „Consumatorii de lotus”. Nu lipsesc Dumitru Dănău, de peste dealul Brădicenilor, din Câmpofeni, nelipsitul George Dumitru, Dan Petre Neicuţescu, publicistul şi polemistul Tiberiu Grigoriu cu : „Adio, da’ nu plec departe…”, un ciclu prelung de Ion Popescu Brădiceni, „Impresiile de călătorie” ale globtroteruluzi Ion C. Gociu, Horia Muntenuş(!), o cronică de întâmpinare semnată de poetul Vasile Ponea la volumul „Cuvinte în tangaj” de Lucian Gruia, Poesis de Adrian Frăţilă, din volumul său „Restanţier la primul meu mileniu”, un „Autoportret de băiat rău” de Lazăr Popescu, apoi ciclul „Reinventarea patriei” de I.D. Sicore, aforismele lui George Drăghescu din rubrica sa „Colţul lui Socrate”, grupajul de poeme al lui Dumitru Tâlvescu, „Biografeme postume (II)” de regretatul Emil Paraschivoiu, poesis de Minerva Chira, „Crepusculul lacrimilor” de Sorina Sandu, „Poeme din Transilvania” de Eugen Evu, reluarea unei prezentări şi a unui interviu ce-mi aparţin „Ion Căpruciu, la 70 de ani!”, din păcate neactualizat şi necorectat, o suferinţă a ambelor reviste, apoi „Epigrame” de poetul şi doctorul Grigore Lupescu, povestirea „Goguţă” a Luminiţei Berculescu, din Peştişani, poeziile lui Nicolae Dragotă din Brădiceni şi cam atât. Mă dezic de modul întâmplător al muncii în echipa ce nu este o echipă şi mă gândesc serios la o retragere. Dacă talentul multiplu şi entuziasmul lui Ion Popescu Brădiceni le înţeleg, influenţarea domniei sale aleatorie mă deprimă. La o cafea, îmi spunea şi era deosebit de încântat de propunerea “bombă”, cum mi-au spus cei doi, a criticului literar Ion Trancău ca suplimentul să se numească nu MIRACOL DE TOAMNĂ, ci pur şi simplu MIRACOL BRÂNCUŞI. Era de faţă Ion C. Gociu, pe a cărui ţinere de minte nu contez, dar îl pomenesc. Întreb şi eu ca Ilie Moromete: „Pe ce vă bazaţi?” Continuu să mă interesez dacă au schimbat sumarul şi au introdus măcar poemul lui Ion Popescu Brădiceni inspirat de Brâncuşi ori un poem al lui Adrian Frăţilă pe aceeaşi temă sau, măcar, câteva eseuri privind opera lui Brâncuşi. Nimic din toate astea. Am cerut să fiu scos din Colegiul de redacţie, insistând că în anul 135 de la naşterea marelui sculptor ne-am umple cu toţii de ridicol. Şi, eu unul, nu vreau!

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here