Restituiri din alt veac – Pictorul gorjean Mihail Dan

27

1-Mihai Dan-scrisoareSe cunosc puţine date despre pictorul gorjean Mihail Dan, trăitor în secolul XIX. Antologiile şi dicţionarele în care este consemnat numele său se mulţumesc să înşiruie câteva elemente biografice din relativ scurta sa viaţă şi să amintească unele lucrări aflate în muzee, nepunându-se de acord în unele puncte esenţiale, cum ar fi anii naşterii şi ai morţii.

Astfel, în timp ce Paul Rezeanu (în Artele plastice în Oltenia, 1821-1944, Scrisul Românesc, Craiova, 1980), precum şi Vasile Florea (în Pictura românească, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977) îl plasează ca trăind între anii 1836 şi 1885, Mircea Deac, în recentul Lexicon, apărut în Ed. Medro, Bucureşti, 2008, dă ca dată a morţii anul 1886.

O scrisoare ce lămureşte datele biografice

Recent, am intrat în posesia unei scrisori din 27 ianuarie 1910, provenind de la fiul pictorului, pe nume Emanoil Dan, avocat, având pe atunci, adresa în Bucureşti, str. Popa Tatu nr. 75. Acesta era un jurist cunoscut, fiind un colaborator de seamă al revistei Curierul Judiciar, seria apărută între anii 1892-1916, făcând parte, din 1902, din comitetul de redacţie al revistei; totodată a dat la iveală, chiar în anul 1910, un tom masiv al Codului de procedură civilă, comentat şi adnotat, cu o prefaţă a ministrului justiţiei Toma Stelian. În scrisoarea sus amintită, Emanoil Dan aduce unele precizări cu privire la biografia tatălui său, pe care le socotim demne de crezare, având în vedere sursa lor.

Astfel, Emanoil Dan arată că tatăl său, Mihail Dan, s-a născut în anul 1840, în satul Pişteşti, judeţul Gorj (deci nu în 1836). Cu privire la locul naşterii, relevăm faptul că acesta este un sat amărât, din imediata vecinătate a oraşului Târgu Jiu, la nord, cum vii pe drumul dinspre Hurez, locuit astăzi în majoritate de o populaţie de origine romă.

Ucenicul lui Theodor Aman

Aşadar, Mihail Dan s-a născut într-o familie de origine umilă, fiind nevoit din această cauză să plece de acasă pentru a-şi putea câştiga existenţa. Nu se ştie prea bine şi nici scrisoarea amintită nu pomeneşte nimic despre împrejurările în care ajunge la Bucureşti, intrând în serviciul lui Theodor Aman, care-l îndrumă şi recomandă să intre ca bursier la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde face parte din prima promoţie de elevi ai şcolii (aceste date sunt înscrise şi în scrisoarea în cauză). Scrisoarea confirmă, totodată, ceea ce ştim din istoria 2-Mihai Dan-scrisoareartelor plastice româneşti, şi anume faptul că Mihail Dan a fost profesor de desen la Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, timp de 10 ani, între 1871 şi 1881 şi apoi, la Liceul Naţional din Iaşi, oraş în care îşi găseşte şi sfârşitul. Anul morţii este însă înscris diferit în diversele surse consultate (1885, la Paul Rezeanu şi Vasile Florea, 1886 la Mircea Deac, pentru ca în scrisoarea fiului său, Emanoil Dan să fie trecut anul 1883).

Portretistul lui Kogălniceanu şi Bolintineanu

În orice caz, Mihail Dan rămâne în istoria artelor plastice româneşti ca un reprezentant talentat, notabil pentru a doua jumătate a secolului XIX, cu deosebire ca litograf şi autor de portrete în ulei, dintre care se disting portretele lui Mihail Kogălniceanu (1864) şi Dimitrie Bolintineanu (1876), precum şi unele portrete de femei, realizate în stil academist, poate fără prea multă forţă şi vigoare, dar totuşi demne de reţinut.

Este de menţionat că, participând la expoziţiile colective ale artiştilor români în viaţă, începând cu anul 1865 până în 1881, a obţinut, în câteva rânduri, Medalia clasa a III-a. De altfel, cele mai multe dintre lucrările sale şi-au găsit, în prezent, locul în muzee.

Consemnez, de asemenea, faptul mai puţin cunoscut că în Galeria de tablouri a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, al cărei catalog a fost întocmit de dr. Niculae I. Angelescu, în 1938 (tablouri care în prezent se află, probabil, la Muzeul Naţional de Artă, fiindcă la Camera de Comerţ nu se mai găsesc), Mihail Dan figurează cu două portrete ale unor negustori de vază, respectiv cele ale lui Garabet Anuş, unul dintre negustorii armeni de frunte (portret oval, având dimensiunile 52/66 cm, executat în 1872) şi al mai cunoscutului Dimitrie Staicovici, primul fabricant de conserve la noi în ţară, al cărui nume îl poartă şi astăzi o stradă în cartierul Cotroceni (portret oval, cu dimensiunile 49/63 cm).

Lucrări rare, preţuri piperate

După 1989, lucrări ale lui Mihail Dan apar foarte rar pe piaţa de artă din România, vânzându-se la preţuri apreciabile. Astfel, la Casa Alis s-a vândut, în 2007, un portret al unei doamne (ulei pe pânză, 65×53 cm) cu 2000 Euro, la Monavissa, în 2006, Portretul unui boier, cu 3700 Euro, iar la Goldart, în 2009, tot portretul unui boier, cu nu mai puţin de 5000 Euro.

În final, nu pot să nu-mi amintesc că, în anii ’90, la un magazin de artă de pe Bulevardul Gheorghe Magheru, lângă cofetăria Scala (astăzi dispărut), a stat multă vreme expus un frumos portret de mari dimensiuni al lui Mihail Dan, reprezentând o femeie în vestimentaţie somptuoasă de epocă, la care mă uitam cu jind deseori, întrucât preţul fiind prea piperat, nu mi-l permiteam. Până într-o zi când, hotărându-mă să-l cumpăr totuşi, am văzut că dispăruse de pe perete. Şi astfel, am rămas doar cu regretul că nu m-am putut decide mai curând.

Sorin Popescu – Locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here