Am ajuns să lucrăm pe mai multe fronturi concentrice. Suntem niște vajnici redescoperitori ai trecutului cultural al zonei cultural-literare a Gorjului.
Încercăm să preluăm ștafeta cu fruntea sus, cu mintea vizionară, cultivând în subsidiar valorile locale, tradiționale, dar cu deschideri spre viitorul dintotdeauna.
Când a tipărit revista Buciumul Ionel Buligan, din plasa Brădiceni, a văzut-o ca pe un proiect național și chiar european, în ton cu Crinul Satelor de pe Valea Jaleșului. Revista Crinul Satelor apărea în 500 de exemplare și era distribuită de la Constanța până la Timișoara.
Directorul Buciumului I.I. Buligan Delagorj avea grijă ca publicația să aibă constant și o Parte literară. Descoperind numărul din februarie 1935, am relizat că revista nu uita fenomenul de receptare, relația cu publicul. Ținea rubrica Spre știință, Poșta noastră. De pildă îi informa pe colaboratori, consiliindu-i, direct, pedagogic, să scrie teatru sătesc ca să intre în paginile literare. Cine făcea cinci abonamente era răsplătit căci primea foaia gratuit un an de zile. Curată publicitate, cinstită și inteligentă! Dar revista urmărea programatic și schimbul interreviste, în virtutea unei reguli obișnuite în epoca interbelică. Desigur nicidecum în epoca actuală, de-a dreptul deprimantă, căci aceasta s-a evaporat cu vremea.
Dar cine semna în celebra foaie Buciumul.
Să evocăm câteva personalități autohtone: ba din Sohodol, Brădiceni, ba din Ciulnița (Muscel), ba din Ștefănești (Vâlcea), din Crasna, etc.
Sunt și poeți autentici în Buciumul lui nea Ionel: preot Adrian Popescu, Vasile Acsente, N. Rădulescu-Niger, Vasile V. Antochi,1(din Brădiceni), C. Gh. Popescu-Tică, tot din Brădiceni, își notează câteva snoave de la Petre Geacu (Cătăroiu din Tismana.), V. Popa Măceșeanu avea o colecție impresionantă de bijuterii folclorice și trimitea mereu câteva din ele.
Toți cei selectați de noi contribuiau des și cu seriozitate la îmbunătățirea numelui BUCIUMULUI. Astfel, Gicu Blendea pe care l-am cunoscut și care ne-a fost prieten devotat într-ale meseriei fie de culegător de literatură populară, fie într-ale meseriei de scriitor interbelic (arondat) curentelor epocii sămănătorism (Iorga), poporanism (Ibrăileanu), modernism (Lovinescu) era sufletul intelectualității brădicenene, căci i se alăturaseră preotul învățător T. Gureanu, învățătorul marelui sculptor Constantin Brâncuși, Nicolae Al Lupului (Nicolae Popescu pe numele real), care după cum aflăm a tipărit La prietenii științei din Craiova, în 1929, cartea Posada Gurenilor, prefațată de C.D. Fortunescu(costând doar 75 de lei).
Noi, la rându-ne, spicum pentru cititorii Gorjeanului (și pentru cei din Brădiceni și Arcani) din pasaj: Sub căldura, simplitatea și sinceritatea graiului său, lumi bătrâne și uitate se luminează, chipuri de altădată cresc și trăiesc înainte-ne ca din basme: alteori povestirea, pârâu săltăreț de munte, înșiră, ca la clacă, întâmplări posnașe dintr-o copilărie care aduce în multe ca ale lui Nică a lui Ștefan a Petrii, din Humulești. Mai târziu Șerban Cioculescu avea să-l compare cu Ion Creangă, argumentându-și impertubabil exercițiul transvaluator: tot din Brădiceni, C.Gh. Popescu-Tică culege de la Ioana Piper din Arcani o doină de jale, Gh.Gh.C. Popescu Goanță culege de la Ion Ciulei (un celebru lăutar brădicenean) o doină de dragoste. Preotul T. Gureanu încredințează Buciumului eseul Despre Renaștere. Apostol V. Antochi e și el de reținut cu un Cântec popular.
Dintr-un colț modest de pagină Ionel I. Buligan Delagorj-cel care ne-a fost câteva decenii mentor prodigios- identificăm un poem modernist:
Copacii s-au îngropat, s-au încovoiat ca niște moșnegi de câte 80 de ani,
și-au împreunat ramurile, au îmbătrânit și ei.
Și-apoi, purtându-și pașii în adâncul tău pădure,
în freamătul de frunze atât de dragă-mi pari,
că blând trezești în minte-mi o vreme fericită trăită-n nopți cu lună,
sub vechii tăi stejari.
Și-mi este dor de tine și-n dorul tău mă mistui.
Lui D.D. Geană, din Bălcești i se includ două romanțe: Cu ochii și Nu pot. Din prima reținem strofa a doua:
Cu ochii fur iubirea
Din ochii cui o are
Cu ochii, cu privirea
Fac dorului cărare.
Din cea de-a doua romanță reținem strofa a doua:
Nu pot zice sunt
Inimă pustie
Cum nu este cânt
Fără melodie.
D.Iov este găzduit cu un izbutit poem simbolist de toamnă care începe antologic: Toamnă ca toate toamnele
Cad frunze și plâng Doamnele.
Eseul Despre renaștere al lui T. Gureanu militează pentru o reînnoire a sufletelor în mijlocul paraginei deși în lume sunt greșeli care ne descurajează esteticosocial și civicopolitic (de care ne vom ocupa cu următorul prilej n.n.).
Am mai reproduce un catren notat de același C.G. Popescu-Tică:
Și-or grăit fetele-n șură,
Să pună pe mine ură,
Dar eu m-am uitat la stele
Și-a căzut ura pe ele.
Câtă metafizică și cosmicitate, spontaneism, cu fin umor și figură de stil răsfirată.
În continuare, TV face reclamă Schitului Ciclovina pe unde mers-am și noi cu bucuria călătoriei în slava Divină, iar poetul Adrian N. Popescu –Sohodol îl închină tardoromantic poema Fântâna Blagloslov, ca să preia cu aceeași ocaziune motivul și în La Fântânile. Drept urmare propunem Gorjeanului republicarea, în premieră absolută, a textelor elogiate de noi doi, care semnăm, cu datoria-ne sacră, împlinită, materialul de față cu iz de restituire, de onoare și gratitudine.
Prof. dr. Ion Popescu-Brădiceni
Prof. Dan Gr. Pupăză
