Reflexii telepatice în urmarea Mântuitorului Isus Hristos (XI)

122

isus-patriarhJudecata şi muncile păcătoşilor în toate lucrurile caută la sfârşit, şi te întreabă. Cum mă voi înfăţişa eu înaintea straşnicului judecător căruia nu-i este nimic ascuns, care nu se îmblânzeşte prin daruri care nu primeşte dezvinovăţia şi care va judeca după dreptate.

Păcătosule mişel şi nebun! Tu, care tremuri de faţa mânioasă a muritorului, cum şi ce vei răspunde lui Dumnezeu care ştie toate fărădelegile, şi mă mir cum te poţi uita pe tine-ţi până într-atâta, ca să trăieşti fără nici o prevedere spre ziua judecăţii în care nimeni nu va putea fi dezvinovăţit şi apărat prin altul, ci fiecăruia îi va ajunge greutatea lui? Acum lucrul tău îmi dă rodul său, lacrimile tale sunt ascultate, suspinul tău primit, durerea ta curăţitoare şi poate încă să împace dreptatea lui Dumnezeu. În aprecierea de Mântuitorul, pentru bărbatul – om, care înjurat fiind, simte durere mai mult de păcatul aceluia ce-l ocăreşte decât de necinstea sa, care se roagă pentru vrăjmaşii săi şi iartă din inimă greşalele acestora, care supărând pe alţii nu întârzie a-şi cere iertare: care mai lesne se milostiveşte decât se mânie, care lui însuşi îşi face silă adeseori spre a supune carnea la duh – pentru astfel de om – bărbat zic, viaţa acestora este o stare de cercare în care se curăţă ca aurul în cuptor. Este mai de folos a te spăla de păcat până eşti în viaţă decât a le lăsa după moarte la rugăciunile urmaşilor. Adevăr! Pe sine înşine ne înşelăm prin dragostea cea fără orânduială către trup. În reflexii telepatice, cine va mistui focul acela, dacă nu păcatele tale? Aşadar cu cât mai mult îţi păzeşti trupul şi urmezi poftele lui, cu atât mai multă materie aduni spre ardere. În ce a păcătuit omul, în aceea se va şi pedepsi mai aspru. Ghimpi înfocaţi nu vor lăsa în veci pe leneş în odihnă, tot păcatul şi fărădelegea îşi vor avea munca lor. Ruşine şi ocară că munţii va cădea peste cel mândru, sărăcia cu toate ticăloşiile sale va apăsa pe scump şi zgârcit. Acolo un ceas în muncă va fi mai greu decât aici o sută de ani în cea mai aspră pocăinţă. Aşadar, aici lucrul încetează uneori şi putem a ne mângâia cu prietenii, iar acolo nici un repaus, nici o mângâiere pentru cei osândiţi. Aşa dur plângeţi, acum păcatele tale şi te pocăeşti, ca în ziua judecăţii să ai îndrăzneala sfinţilor. Că atunci dreptul va sta cu multă îndrăzneală înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe dânsul. Ridică-se-va atunci ca să judece cel ce acum se supune cu smerenie la judecata oamenilor. Atunci săracul şi smeritul vor avea mare îndrăzneală şi cutremur va apuca pe cel mândru. În urmarea Mântuitorului, atunci se va vedea că acela a fost înţelept şi mare om în lumea aceasta, care învăţat a spune adevărul şi a lucra pentru Domnul nostru Isus Hristos. Atunci ne vom bucura pentru necazurile suferite cu răbdare: şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sa. Atunci va sălta de bucurie tot cel evlavios şi se va sfâşia de întristare tot necredinciosul. Atunci trupul pedepsit aici pentru duh va sălta de bucurie mai mult decât „când” ar fi fost crescut numai în mijlocul dulceţilor lumeşti. Atunci îmbrăcămintea cea groasă a drepţilor va străluci, iar cea de mătasă a păcătoşilor se va întuneca. Atunci proastă căsuţă a săracului, în care locuia fapta bună, se va preţui mai scump, decât palatul bogatului, în care domnea păcatul. Atunci mai mult va putea răbdarea statornică, decât toată puterea lumii şi ascultarea simplă se va înmulţi peste toată vicleana înţelepciune a capului celui mai intrigat judecător. Atunci conştiinţa bună şi curată în reflexele urmării Mântuitorului Isus Hristos, ne va veseli mai mult, decât învăţătura filosofului de aiurea.

Va urma

Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here