În capitolul acestor reflexii telepatice socoteşte-te puţin însemnat, pentru că la tot omul este firească dorinţa de ştiinţă: dar ştiinţa fără temerea de Domnul ce foloseşte? Cu adevărat, mai bun este simplul ţăran, care slujeşte lui Dumnezeu, de cât mândrul filosof care, negrijind calea mântuirii sale ocheşte cursul cerului.
Cel care are bună conştiinţă de sine, se socoteşte puţin însemnat, şi mulţumirea lui nu este întru lauda oamenilor. De aşi avea ştiinţa tuturor lucrurilor din lume, dar mi-ar lipsi una – dragostea: ce mi-ar folosi înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptă. Lasă-te de covârşitoarea dorinţă de a şti că de multă abatere şi înşelăciune este însoţită. Cei ce ştiu multe, vor să se pară şi că ştiu multe şi să zică oamenii: încă învăţaţi! Sunt atâtea lucruri în lume a căror cunoştinţă aduc sufletului puţin sau nici un folos. Apoi, ane ocupa cu lucruri străine de celea ce aduc mântuire, nu este înţelepciune. De vorbe multe nu se satură sufletul, ci viaţa bună întăreşte mintea, apoi conştiinţa curată ne dă mare îndrăzneală către Dumnezeu. Cu cât vei ştii mai mult şi mai bine, cu atât şi mai aspru vei fi judecat într-a ceea ce dacă viaţa ta nu va fi mai sfântă pe cât ştiinţa-ţi a fost mai mare. Deci nu înălţa capul tău pentru cutare meşteşug sau ştiinţă, ci tocmai pentru că ţi s-a dat ţie aceasta se cuvine mai mult şi bine, află că sunt şi mai multe pe care nu le ştii. Nu te umfla doar în penele minţii tale, ci mai bine mărturiseşte neştiinţa. Cum poţi să socoteşti să fii mai mult de cât altul, de vreme ce sunt atâţia mai învăţaţi şi mai iscusiţi în lege decât tine? Vrei să înveţi şi să ştii ceva cu folos? Mulţumeşte-te a trăi necunoscut. Cunoştinţa şi smerenia de sine este învăţătura cea mai folositoare şi ştiinţa cea mai înaltă. Pe sine a se socoti nimic, pe alţii a-i crede totdeauna mai buni, iată înţelepciune şi săvârşire mare. Chiar de a vedea pe altul păcătuind sau mare fărădelege făcând, tot n-ar trebui ca să te ţii pe tine mai bun decât ei, că vezi, nu ştii până când şi însu-ţi vei putea rămâne întru bunătate. Slabi suntem toţi, însă mai slab decât tine să nu socoţi pe nimeni. Privind reflexiile telepatice în urmarea Mântuitorului Isus Hristos, mândria a pierdut pe om, umilinţa îl înalţă şi-l restabileşte în har cu Dumnezeu. Meritul să nu e în ceea ce ştie, ci în ceea ce face. Ştiinţa fără fapte nu-l va îndreptăţi la judecata cea de apoi., ea din contră-i va împovăra judecata. Nu doar că ştiinţa îşi are foloasele ei fiindcă şi ea vine de la Dumnezeu, însă ea ascunde în sine cursa dibace pentru om şi o mare ispită. Ea face pe om semeţ, nutreşte mândria, inspiră o tainică încredere în sine, încredere criminală şi nebună în acelaşi timp, căci ştiinţa cea mai întinsă nu e decât un fel de ignoranţă, şi adevărată perfecţiune. Constă numai în dispoziţiile inimii. Să nu uităm niciodată că nu suntem nimic, că nu stăpânim decât păcatul, că dreptatea vrea ca noi să ne smerim mai jos decât toate creaturile şi că în împărăţia Mântuitorului Isus Hristos cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei de pe urmă vor fi întâi. Va urma
Preot iconom Eugen Cornoiu
