Astăzi, de Buna Vestire, avem o sărbătoare creștină celebrată în fiecare an la data de 25 martie în consemnarea momentului anunțării Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gabriel că va concepe și va deveni mama lui Iisus din Nazaret. Buna Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirilor venirii lui Hristos, deoarece Fecioara Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu şi încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu.
Tradiția ortodoxă suține că Buna Vestire a avut loc în Nazaret, dar locațiile exacte diferă. În tradiția catolică locul este marcat de Bazilica Bunei Vestiri , iar în tradiția ortodoxă de biserica ortodoxă grecească a Bunei Vestiri.
Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente, iar prima mărturie o reprezintă biserica zidită în Nazaret (în secolele IV sau V), pe locul unde avusese loc episodul consemnat în Biblie. Data acestei sărbători a variat la început: unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei (pe 5 ianuarie), iar alţii pe 18 decembrie (dată păstrată până astăzi în ritul galican şi în cel mozarab tot pentru o sărbătoare închinată Maicii Domnului). În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil, după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.
Buna Vestire este o sărbătoare foarte aşteptată, datorită evlaviei pe care credincioşii o au către Maica Domnului şi vine ca o oază de întărire trupească şi sufletească pentru vremea Postului Mare, pentru că în această zi avem aşa numita „dezlegare la peşte“. Ea este o sărbătoare a bucuriei, care anunţă începutul mântuirii. „Fără Buna Vestire nu avem nici Crăciun, nici Paşte“, spunea un cunoscut părinte. Bucuria anunţată de Înger cuprinde astăzi comunităţile credincioşilor şi se adresează fiecăruia dintre noi, dându-ne făgăduinţă şi speranţă: „Cele ce nu sunt cu putinţă oamenilor sunt cu putinţă la Dumnezeu“. Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri este fresca din catacomba Priscillei din Roma, datată de arheologi din secolul al II-lea. Aceasta îl înfăţişează pe Arhanghelul Gavriil lângă Fecioara Maria, care îl ţine deja pe Prunc în braţe. Aici, ca şi în alte reprezentări iconografice din primele secole, îngerul apare fără aripi, poate din reţinerea firească a artiştilor creştini de a nu îl asemăna cu anumite figuri păgâne înaripate. Abia după Constantin cel Mare îngerii sunt înfăţişaţi cu aripi, semnul apartenenţei la ordinea cerească. O reprezentare veche a sărbătorii este miniatura armeană din Evangheliarul Echmiadzin (sec. al VI-lea) care se aseamănă foarte mult cu icoana păstrată până astăzi în Biserica noastră.
Dacă vorbim despre tradiții și superstiții la români, să spunem că legat de ziua de Blagovestenie – Ziua Cucului, s-au dezvoltat o serie de credințe, obiceiuri și practici aflate sub semnul „prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a vremii şi altele! Astfel, o mărturie a unui țăran român consemnată de Simion Florea Marian, în lucrarea „Sărbătorile la români”, specifica: „Blagovestenia o așteaptă oamenii cu mare bucurie ca să audă cucul cântând. Cucul cam de la Buna Vestire până la Sf. Petru avea multe misiuni de îndeplinit; el trebuia să ne spună viitorul sau să ne aducă știri despre iubiții și iubitele noastre”. Toți oamenii satului așteaptă să audă cucul cântând însă îndeplinirea a trei condiții: să aibă banii la ei, să nu fie flămânzi și să nu fie supărați!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Turceni, Gorj
