Recunoștință și admirație pentru eroii și veteranii de război ai Armatei Române

491

În cadrul manifestărilor cultural-educative, cu un puternic impact de recunoștință și simțire patriotică asupra generațiilor de azi și de mâine, este înscrisă în fiecare an și la loc de cinste în calendar, fila care marchează Ziua veteranilor de război. Instituită prin hotărâre a guvernului României, această pagină din istorie, cu o profundă semnificație privind însuși trecutul și temelia existenței noastre ca țară și popor în această parte de lume, cere până la urmă cititorului a se apleca prin lectură și cu smerenie asupra faptelor înaintașilor și eroilor patriei, pline de jertfe și infinite sacrificii, apărând cu vitejie glia, ființa și libertatea neamului românesc. Și cum viața noastră vine din trecut și merge din prezent cu speranțe spre viitor, să ne străduim, așadar, având la îndemână pilda nemuritoare, de simțire patriotică și iubire de țară a eroilor și veteranilor de război ai armatei române, a da sensul care se cuvine și României de azi și de mâine – pământul sfânt unde ne-or trăi nepoții și strănepoții, urmașii și urmașii lor, în veacul veacurilor.
Din păcate, astăzi, la altfel de vremuri de cumpănă, forțe oculte venite de aiurea, disprețuindu- ne neamul, istoria și credința, aruncă cu otrava urii și ticăloșiei asupra a tot ceea ce înseamnă românism și datorie sfântă față de țară, cu urmări nocive, adesea cu manifestări de intoleranță și lipsă de respect pentru pământul străbunilor, inoculari mai mult decât regretabile, care pătrund în special pe segmentul generației tinere. Și atunci, se pune întrebarea firească, cât și ce fac instituțiile statului, cu precădere ministerele educației și culturii, școala și comunitățile locale pentru a contracara unor astfel de fenomene extrem de dăunătoare pentru însăși ființa și existența neamului românesc? În schimb se cuvine a aduce cuvinte de mulțumire și deplină considerație asociațiilor veteranilor militari din întreaga țară care, pe măsura iubirii față de țară, își fac cu onoare datoria și depun eforturi speciale pentru a organiza permanent activități cu o puternică trăire sufletească, prețuindu-și și comemorându-și cu pioșenie eroii, veteranii de război și pe foștii camarazi de arme. Prin astfel de asociații, care merită pe deplin aprecierea și admirația noastră, România încă nu și-a pierdut martorii și memoria trecutului, sentimentul patriotic pentru pământul strămoșilor. Și încă ceva, dacă astăzi, mâine și totdeauna călcăm pe țărâna sfântă a patriei – mamă, atunci trebuie să știm că aceasta este cenușa eroilor și eternității înaintașilor noștri, înțelegând și transmițând înainte de orice urmașilor, sensul demnității, dragostei și datoriei de țară până la sacrificiul suprem. După cum mai reprezintă un exemplu viu de dăruire și osteneală, dorindu-se a fi o punte de legătură între generații, cu motivația mărturisită de a nu se uita trecutul, spiritul de luptă și nemărginita datorie patriotică a armatei române în războaiele pentru independența de stat și reîntregirea teritorială a neamului. Ceea ce astăzi, poate oferi cu generozitate, deopotrivă, specialiștilor și cititorilor pasionați de istorie și nu numai, Asociația veteranilor de război și cadrelor militare (r) din județul Gorj prin diversele sale activități, cu precădere în privința cercetării științifice și punerii în valoare a unui adevărat tezaur legat de istoricul armatei române, Ținem să subliniem acest fenomen de educație istorică și patriotică, cu implicații solemne de cinstire și respect, remarcând în mod special personalitatea de mentor și oștean desăvârșit al armatei române, a domnului general maior (r) Constantin Ispas și deopotrivă un înțelept și destoinic cercetător în domeniul istoriei militare, cu precădere a județului Gorj.
Cum altfel, de vreme ce ne stau la îndemână, drept ghid și mărturie lucrările de referință ale domniei sale, anume: ”Vitejii Gorjului”, “Misiune îndeplinită”, “Nemuritorii” și, nu în ultimul rând, revista “Onoare și jertfă”, din care aflăm cu viu interes cum militarii gorjeni și-au făcut cu onoare și curaj datoria față de țară, atât pe front, cât și în timp de pace în diferite domenii de activitate. Și avem la îndemână dovada documentelor, minuțios și generos oferite de către distinsul demnitar militar, mai exact ca “Țara Jiului de Sus” a dat României ostași de ispravă, remarcați, în primul rând în aprigele bătălii contra vrăjmașilor cotropitori, după cum mai spuneam, atât în Războiul pentru Independență de la 1877, cât și în cele două mari conflagrații mondiale (1916-1918/ 1941-1945). Or de aici, prinosul nostru de recunoștință, plecându-ne fruntea cu smerenie în fața celor care au dat măsura iubirii lor natale, jertfindu-se pentru țară. Vorbim aici și despre cei 135 de generali și ofițeri superiori gorjeni, dintre care: șapte generali – ca miniștri de război, șase generali șefi și locțiitori ai Marelui Stat Major, zece generali comandanți, sau locțiitori de comandanți de armată, șaptesprezece generali comandanți de corp de armată, la care se mai adaugă un număr important de generali – medici, ingineri, magistrați, diplomați, cadre universitare, șamd. După cum, născut în Turcineștii Gorjului – o comună, la rândul ei, cu oameni harnici și crescuți în iubire pentru apărarea gliei strămoșești, altfel spus și un ținut unde respiră istorie, pământul locului fiind un adevărat muzeu în aer liber, domnul general (r) Constantin Ispas – un riguros și ferm om de știință, în același timp dovedind fiind și un slujitor împătimit al plaiurilor natale, nu a avut liniște și odihnă până nu a scos la lumina tiparului, printr-o stăruitoare muncă de cercetare, și faptele eroice, de toată isprava ale militarilor din comuna Turcinești, cei mai mulți căzuți la datorie în crâncele bătălii pentru apărarea patriei.
Sunt în această privință documente și informații tulburătoare, scoase în evidență și aduse în sfera atenției cititorului, cu precădere prin lucrările științifice mai sus amintite, după cum în ultimul număr al revistei “Onoare și Jertfă” (nr.38/ 2019, avem plăcuta surpriză de a ni se pune la dispoziție un alt material documentar deosebit de interesant, de această dată cu trimiteri speciale la unele personalități militare locale, în special cu o aplecare asupra calităților și virtuților acestora, nu în ultimul rând, al ostașilor români. Și suntem onorați, prin aceste înscrisuri să-i aducem în atenția generațiilor prezente și viitoare, omagiindu-le și cinstindu-le faptele până la sacrificiul suprem, făcute la porunca patriei. Iar acești bravi comandanți militari sunt și mândria Turcineștilor, acoperindu-se de glorie, pentru că și-au servit cu iubire și credință țara și neamul. Atunci să-i ținem minte în neuitare, și în inimile noastre de români pe: generalul de corp de armată Ion Gh. Sichitiu, pe generalii de divizie Alex. Anghelescu, Gheorghe Anghelescu și Constantin Ispas, apoi generalii de brigadă Dumitru Alex. Bardan, Emanoil Em. Popescu, Grigore Adam Hortopan, Vasile N. Dobrovicescu, dar și pe coloneii Traian Gh. Diaconescu și Gheorghe D. Benga, cu toții pilde neprețuite pentru urmași, întru onor, respect și o vie amintire în conștiința celor care simt românește, sunt demni și mândri pentru remarcabilii și nemuritorii lor înaintași.
În același timp, lecturând cu interes conținutul documentar al revistei “Onoare și Jertfă”, ni se oferă într-un mod didactic și afectiv- educativ și profilul militarului român, deopotrivă, cu dimensiunea sa umană, cu însușirile și virtuțile sale ostășești în îndeplinirea misiunilor de luptă și pe timp de pace, indiferent de rangul și condiția socială. Și mă opresc la ceea ce într-un mod cât mai concis, în chitesența faptelor eroilor și veteranilor noștri, se exprimă în cunoștință de cauză, cărturarul de certă valoare – generalul (r) Constantin Ispas. Adică soldatul român întruchipează însușirile națiunii sale, dovedind iubire de țară, demnitate și curaj, omenie și credință, nu în ultimul rând inteligență, hotărâre și o voință de neclintit în îndeplinirea sfintei misiuni pentru apărarea fruntariilor patriei.
Așadar, să ne plecăm cu venerație și să proslăvim, în cinstire și recunoștință oștirea țării și pe eroii ei în nemurire, iar tu, române, cititorule, trecătorule să nu-ți uiți niciodată trecutul, tăria dârzenia și credința neamului, laolaltă purtându-ne de atâtea veacuri spre izbânda emancipării, întregirii țării. În același timp, se simte, din păcate, și o dezamăgire în rândul veteranilor militari, dar nu numai, vizavi de implicarea destul de sumară a autoritățtilor statului, în special la nivel local, în susținerea și așezarea Asociației veteranilor, acolo unde își merită pe deplin locul în societate. După cum pe alocuri, se simte neglijența și lipsa de prețuire și ajutor necondiționat față de cei care au trăit în timpul misiunilor de război mereu între viață și moarte, ori au scris cu sângele lor paginile de epopee din trecutul glorios de luptă al poporului nostru și al armatei române.
Nu în ultimul rând, este inadmisibil să vezi starea jalnică în care se află multe dintre monumentele istorice din Gorj, unele într-o stare avansată de degradare, ceea ce denotă un blam rușinos dat instituțiilor abilitate cu responsabilități în domeniu, dar fără vreo străbatere și preocupare pentru istoria adevărată a neamului românesc. Iar în acest caz, să fie atâta nepăsare în privința reabilitării, îngrijirii și punerii în valoare a acestor borne și însemne memoriale ale vitejiei românești? În fine, un alt “Of”, încă nevindecat tot din lipsa de inițiativă sau delăsare a celor ce coordonează și care ar trebui să-și asume și răspunderea îmbogățirii patrimoniului istoric și cultural la nivelul județului nostru, în special al municipiului Târgu-Jiu. Mai exact, este vorba de ridicarea unui monument al eroilor gorjeni – neînfricați luptători pentru independența și unitatea noastră națională, așa cum se găsesc în multe alte localități urbane și rurale ale țării, avându-și, fără niciun fel de îndoială, semnificația lor istorică și patriotică. Dar cum speranța moare ultima, să avem răbdarea necesară, să îngenunchem și să ne plecăm frunțile în fața bravilor noștri eroi, cu supremul și nebiruitul lor crez pentru libertatea țării și neamului românesc. Și ce poate să fie mai sugestiv și înălțător decât cumintea rugă a poetului Vasile Alecsandri care impresionat de vitejia ostașului român, exprimă limpede în versurile sale dorința supremă a veteranului de la 1877 – sergentul Constantin Țurcanu; “ Ah! Da-o-ar Domnul să-mi îndrept această mână ruptă/ Să-mi vindec rănile din piept, iar să mă întorc la luptă/ Căci nu-i mai scump nimic azi, pe lumea pământească/ Decât un nume de viteaz și-o moarte vitejească”!
DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
Prof. VASILE IROD

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here