Bunele intenţii nu sunt totdeauna găsibile în rodul muncii aceluia care se înhamă la truda intelectuală propusă. Am salutat dorinţa prolificului polivalentului autor Ion Popescu-Brădiceni care-ar fi dorit să marcheze împlinirea în toamnă, prin octombrie, a 75 de ani ce se vor împlini de la inaugurarea la Târgu Jiu, în prezenţa sculptorului Constantin Brâncuşi, a Ansamblului brâncuşian închinat Eroilor Neamului: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului.
Autorul Ion Popescu-Brădiceni are şi avea toate motivele să scoată pe piaţa literară şi a brâncuşiologiei o capodoperă. Ne-am bucurat de salutara idee şi am consemnat faptul că, la vremea respectivă, Consiliul Local al municipiului şi Primăria Târgu Jiu aprobase o anumită sumă pentru apariţia acestui op. Şi cum să n-o facă pentru un eveniment de o asemenea importanţă, în condiţiile când autorul reprezenta o garanţie. Ce-a ieşit din aceste minunate şi demne de laudă intenţii rămâne să vă… faceţi Sfânta cruce. Nici în visele cele mai proaste şi răuvoitoare nu se putea petrece aşa ceva. Başca faptul că volumul poartă sigla extrem de merituoasă a celebrei edituri craiovene Scrisul Românesc. Al cărei prestigiu suportă un nemeritat fiasco. Uitându-ne, totuşi, la echipa editorială ne dăm seama că Fundaţia – Editura Scrisul Românesc nu-i implicată cu mai nimic, oferind doar ISBN-ul. Reţin cu câtă acribie se ocupă de cărţile valoroase pe care le editează Scrisul Românesc profesorul universitar dr. Florea Firan, redutabil critic şi istoric literar, preşedintele-director executiv al editurii şi fundaţiei cu acelaşi nume. Încât, la acele volume la care ţine, Florea Firan se semnează, pe drept, cu nume şi prenume Consilier editorial.
Nu am de unde şti cine-i sau, mai precis, cine-s vinovaţii. Întrucât rar mi-a fost dat să-mi cadă-n mâini – chiar întâmplător, ca de astă dată o carte plină de erori. Tehnoredactorul Bogdan Chirimbu a realizat o copertă mult prea discretă – cu litere similare şi subţiri atât la autor cât şi la titlul cărţii, ceea ce constituie o greşeală de om fără experienţă în domeniu. Tot tehnoredactorului i se mai datorează şi numerotarea ori paginarea. Ambele cu defecte. Ce mă interesează pe mine, cititor, că apariţia editorială cu nai multe buclucuri este sub egida Institutului Cultural Român, Filiala Oltenia Târgu-Jiu, Director Ion CEPOI; Director adjunct: Marinela PÂRVULESCU. Mă rog, dacă numirea celor doi directori ai defunctei instituţii de cultură ar fi adus vreo garanţie asupra sporirii valorii conţinutului, prin girul lor, am mai fi înţeles. Tare mi-e teamă că directorii amintiţi sunt nevinovaţii fără a şti că se profită de numele lor, crezându-se că vor fi periaţi.
Din pagina 3 începe dansul… Pe o coloană putem citi un „Cuvânt înainte”, adicătelea pe englezeşte „Foreword”, numai că pe pagina a patra se termină… neterminate!
Şi acum, ţineţi-vă bine. Hodoronc-tronc, pe pagina 5 începe ceva ce mai citisem în cartea „Amintiri din Casa Amintirilor”, semnată de Ion Căpruciu. Nici mai mult nici mai puţin se republică două texte care n-au nici în clin nici în mânecă cu volumul ce se vrea dedicat lui Brâncuşi, intitulat „Ars Poetica Transversalia” al lui Ion Popescu-Brădiceni. Sub supratitlul „Un poet din mantaua lui Geo Dumitrescu şi publicistica lui Adrian Păunescu” apare titlul „La aniversară, ION CĂPRUCIU – 73”, semnat de Ion Predoşanu. Şi ca să se-ntindă pelteaua incompetenţei, pe paginile 7-9, se vede negru pe alb altă scriere fără legătură cu subiectul: „Poetul brădicenean Ion Căpruciu – MAESTRU AL TRANSMODERNISMULUI”, semnat Portet de ION POPESCU – BRĂDICENI. Staţi liniştiţi, că bazaconiile nu s-au terminat: pe paginile 11 şi 12 apare un text iarăşi neterminat: sub pălăria „În loc de prefaţă”, cu subtitlurile „Oamenii Brădicenilor de altădată”, „Urmaşii lui Mircea cel Bătrân” şi „Eroii din Cimitirul Satului”, prelua bănuim tot din cartea aflată, probabil, în legătoria Tipografiei ProdCom SRL Târgu Jiu, în aceeaşi vreme.
Dacă în rest este numai poezie de bună calitate este vina autorului Ion Popescu-Brădiceni. Tema cărţii a fost, după umila noastră părere, sacrificată ego-ului poetic, eseul din „Introducere”, intitulat „(Meta)Po(i)eticitatea aforismelor lui Constantin Brâncuşi”, urmat de altele mai mici, cu bibliografie cu tot, însumând abia vreo 22-23 de pagini.
Un ultim capitol cuprinde „Douăsprezece întoarceri ale lui Constantin Brâncuşi”, un cuprins, urmat de o Addenda (păstrăm transcrierea autorului) „Arta sculpturii, în stejar în câteva capodopere ale lui Constantin Brâncuşi”. Ne-am fi aşteptat la mai multă rigoare şi am semnalat aceste „orbiri” tipografico-editoriale, la care se mai adaugă alte 12 foi rupte din carte, cu singura dorinţă de a nu se mai repeta atâtea pocinoage într-o singură carte. Din respect pentru cuvântul scris şi tipărit! Căci de Brâncuşi văd că-şi bat joc tot mai mulţi. Păcat.
N. Roşca
