1. Alături de „învăţătorime”, în presa gorjeană interbelică, cei mai activi erau reprezentanţii clerului gorjan. Prima publicaţie oficială a preoţimii gorjene apare la 1 ianuarie 1935, sub denumirea „CLERUL GORJAN”, ca „foaie a protoieriilor pentru comunicări şi îndrumări pastorale”.
Editorii, preoţii iconomi Gr. Prejbeanu şi C. Popescu-Paţica, precizau în editorialul inaugural: „E în intenţia conducerii ca publicaţia de faţă să nu fie numai o înşiruire rece şi protocolară de ordine, ci în pagina ei cititorul să găsească totdeauna şi un colţ prietenos, îmbietor la acţiuni nobile”. Din „Clerul gorjan” au apărut doar 9 numere (ianuarie-septembrie), păstrate la B.A.R., P.II., 17332. „Clerul gorjan” se ivise, însă, pe un teren gol, lipsit de iniţiative parohiale. Încă de la 1 august 1929 apare la Tg-Jiu, sub redacţia aceluiaşi preot iconom Grigore Prejbeanu, „PÂINEA VIEŢII”, „foaie de îndrumare creştină-bilunară”. Dintre colaboratorii fervenţi menţionăm pe: Gh. Gâţă, P. Taşcău, Victor Danielescu, Nicolae M. Cârlugea, Gh. Lăscăteu, Th. Gâlcescu, D. Pupăză, V. Runcanu, Matei Bazavan, Aristide Geamănu, V. I. Tomescu, I. Lupaş. Desenele de pe copertă aparţin pictorului Iosif Keber. Publicaţia a apărut în intervalul 1929-1941, în 215 numere (colecţia integrală la: B.A.R., P.I-II-III,10562). În articolul „Clerul şi presa”, semnat Paulus, din iunie 1936 (anul VII, nr. 6) citim acest început de zile mari: „Netăgăduit, presa este arma spirituală de luptă modernă cea mai teribilă, şi în bine şi în rău, după cum ea lucrează.” „O presă conştiincioasă poate zidi şi ea o fericire pentru popor. O presă fără conştiinţă, mercenară dărâmă, ameţeşte, minte cu neruşinare, face diversiune şi dezbină, înşeală opinia publică, răstoarnă valorile şi devine o calamitate publică…” Cât de actuale sunt aceste aserţiuni, în spatele cărora îl ghicim pe acelaşi militant misionar creştin pr. Gr. Prejbeanu, autorul lucrării „GORJUL BISERICESC”, tipărită la Rm.-Vâlcea în atelierele episcopale şi prezentând „însemnări de ordin bisericesc dintre anii 1870-1900, în legătură cu viaţa Gorjului, oameni şi fapte din ţinutul gorjenesc…” Menţionăm că o parte din preoţimea gorjeană semna în publicaţiile ortodoxe de la Craiova („Renaşterea”) sau Bucureşti („Ortodoxia”, „Lumina creştină”, „Sinaxarul”, „Duh şi Viaţă”, „Fântâna Darurilor” sau „Graiul vremii”, organ al Asociaţiei Generale a Clerului Ortodox Român, 1937). 2. La 1 iunie 1937 apare, ca bilunar, în Tipografia lui Nicu D. Miloşeşcu, publicaţia parohială „FOAIE PENTRU SUFLET”, având ca director şi girant responsabil pe preotul iconom Aristide N. Geamănu. Sediul redacţiei şi administraţia erau în localitatea Iaşi-Gorj. Au apărut 10 numere în 1937 şi 12 numere în 1938. În 1941, publicaţia reapare cu subtitlul „Organ în slujba căminelor culturale gorjene”, în cadrul „Fundaţiei Culturale Regale”. În articolul-program, scris cu talent şi erudiţie, pr. icon. Arist. Geamănu (ulterior numit protoiereu) afirma tranşant, convins de rolul unei prese pe probleme de morală creştină şi de mobilizatoare îndemnuri evanghelice: „Nu este mijloc mai rodnic pentru formarea unei convingeri şi pentru schimbarea unei păreri greşite, ca şi pentru demascarea unei intenţii condamnabile a cuiva, ca lupta printr-o gazetă cu neînfricată apariţie regulată. Dacă prin predică loveşti ca cu un singur glonţ, apoi cu ajutorul presei loveşti ca printr-un repetat baraj de artilerie…” „Zadarnic veţi clădi biserici, veţi întemeia şcoli şi veţi ţine misiuni, – toate stăruinţele voastre vor fi degeaba, dacă nu ştiţi că în acelaşi timp să aveţi la îndemână presa ca instrument de apărare ca şi de atac.” Foaie pentru suflet este „o gazetă creştină pentru popor”. Apare cu o misiune de renaştere spiritual-creştină („pentru suflet”), punându-se „în slujba şi a neamului şi a conducerii spre CER”. Va fi „un amvon” în mijlocul oamenilor, chemând la „mântuire” şi la „împărtăşire” cu „lumină din lumina adevărului creştin”. Protoiereul iconom C. Popescu-Paţica cere preoţimii gorjene, în articolul „Pentru înnoirea vieţii creştine” (nr. 1 din 1 iunie 1937) să militeze pentru „culturalizarea şi moralizarea poporului” şi să sprijine foaia „spre folosul poporului şi spre mai marea glorie a lui Dumnezeu. Amin.” Au semnat, atât în formatul mare al revistei din perioada 1937-1938, cât şi în formatul mic, începând din 1941, preoţii: Gh. Dogaru (Romaneşti), Ion I. Dănău(Gârbovu), Gh. Gâţă(Tg-Jiu), Adrian Popescu(Sohodol), Nicolae M. Cârlugea(Băceşti) ca doctorand, Gh. Năchescu(Bengeşti). Mai întâlnim semnăturile lui Sabin Popescu-Lupu, N. Mladin, Miron Constantinescu, Stelian Sterescu, alături de poeţii de vibraţie creştină Mircea Romanescu, Gh. Tutoveanu, M. Bazavan, Ileana Busuioceanu… Puţinele publicaţii ale preoţimii gorjene apar în perioada interbelică, în spiritul acelui curent de renaştere a ortodoxismului şi a misiunii creştine a bisericii strămoşeşti, valori purtate, de altfel, la nivelul literaturii naţionale, de „GÂNDIREA”, apărută la Cluj în 1922, sub conducerea lui Cezar Petrescu şi Lucian Blaga, şi devenită una din marile publicaţii ale literaturii române, în paginile căreia şi-au depus semnătura mai toţi scriitorii importanţi ai epocii. Publicaţiile preoţimii gorjene s-au bucurat de apostolatul unor corifei creştini de talia lui GRIGORE PREJBEANU sau ARISTIDE GEAMĂNU, inegalabili, de fapt, pe tărâm cultural şi misionar-creştin. Merită aceştia din plin recunoaşterea generaţiilor clericale ce s-au succedat pe aceste meleaguri, aşteptând ca din mijlocul lor să se ivească, în resurecţie apostolică, noi lampadofori de morală creştină, mai ales azi, când ortodoxismul e pândit de atâtea capcane şi pericole, de răstălmăciri şi deturnări doctrinare.
Documentar de Zenovie Cârlugea
