Cheile Sohodolului se întind pe o distanţă de aproximativ 12 km, între Poiana Contului şi comuna Runcu. Acestea pot fi împărţite în trei sectoare: Cheile Runcului, Cheile Vidrei şi Cheile Pătrunsa. Împărţirea este rezultatul configuraţiei geologice unde calcarele care ocupă cea mai mare parte sunt întrerupte de două ori de bare de şisturi cristaline şi granituri.
Calcarele jurasice şi cretacice predominante în acest perimetru prezintă o mare permeabilitate carstică datorită unui sistem bine dezvoltat de fisuri, canale, peşteri şi avene formate în urma unui îndelungat proces de dizolvare provocat de apele meteorice şi din râuri. Prin acest adevărat labirint subteran apele se infiltrează cu uşurinţă dând naştere la o multitudine de fenomene carstice din care cele mai importante sunt cele de insurgenţă şi exurgenţă. În alte cazuri apa se înmagazinează în golurile subterane şi iese la suprafaţă sub forma unor izbucuri din care unele cu debite importante
Şisturile cristaline, granitele şi conglomeratele prezente în zonă nu prezintă importanţă carstică ci numai sub aspect hidrochimic determinând gradul şi tipul de mineralizare a apei. În unele locuri mai ales între Sohodol şi Deleş prin alterarea calcarelor în combinaţie cu oxizii de fier din natură s-au format depozite de terra rossa cu grosimi de până la 6 m.
În timpul precipitaţiilor abundente acestea sunt spălate de apele torenţiale şi depozitate în văile din apropiere. De asemenea pereţii interiori ai golurilor carstice sunt tapiţaţi cu o peliculă fină provenită din depunerea suspensiilor aduse de precipitaţii formată din argilă şi terra rossa. În perioadele cu precipitaţii abundente crește viteza de circulaţie a apei în carst fapt ce produce o spălare accentuată şi antrenarea unui volum mai mare de suspensii.
Circulaţia subterană a apei este fenomenul cel mai interesant şi în acelaşi timp cel mai complex din Cheile Sohodolului şi extrapolând pe zona delimitată la est de Şuşiţa Verde şi la vest de Sohodol. Se poate afirma că avem de-a face cu o circulaţie foarte activă a apei în subteran, circulaţie favorizată de structura geologică a zonei (calcare carstificabile) precum şi diferenţele de cotă dintre văi.
Astfel putem constata că Şuşiţa Verde este mai sus decât Şuşiţa Seacă care la rândul ei este mai sus decât Sohodolul. La rândul său acesta este mai sus decât Bistriţa cel mai apropiat râu spre vest dar de care este despărţit de o zonă cu formaţiuni impermeabile ce nu au favorizat procesele de carstificare şi de circulaţie a apei în subteran.
Pentru determinarea relaţiilor hidrologice existente în acest perimetru specialiştii hidrogeologi români au efectuat o serie de marcări cu trasori. Rezultatele acestor determinări au dus la o serie de concluzii foarte interesante:
*În sectorul Pătrunsa există o circulaţie subterană a apei între punctul Toaia Dracilor de pe Gropu şi izbucurile Pătrunsa, Picuel şi Izvorul Muşchiat de pe Sohodol.
*Între peştera Gârla Vacii şi izbucurile Vâlceaua (Gâlciomiţa), Jaleş şi Runcu există relaţii hidrologice.
*Între punctele de penetrare a apei în calcar localizate în perimetrul Şuşiţa Verde-Şuşiţa Seacă şi izbucurile Vâlceaua şi Jaleş din Sohodol există legături hidrologice. Apa ce se pierde în această zonă circulă printr-o complicată reţea subterană ce străbate bazine de recepţie mari unde trasorii sunt puternic diluaţi pentru a reapare la lumina zilei în perimetrul izbucurilor Vâlceaua –Jaleş –Albulescu –Balaurul.
*Între Bistriţa şi izbucurile de pe Sohodol nu există relaţii hidrologice.
Din analizarea datelor a rezultat că direcţiile de curgere a apei în subteran urmează un curs de la nord la sud cu o puternică componentă de la est la vest.
De o importanţă majoră în acest perimetru este faptul că izbucul Vâlceaua a fost captat şi asigură o parte din apa potabilă necesară municipiului Târgu-Jiu, lucru ce impune tratarea acestui perimetru ca zonă specială a judeţului.
La toate acestea se adaugă şi posibilitatea desfăşurării unor activităţi speoturistice necontrolate ce pot avea serioase consecinţe asupra apelor de suprafaţă şi din subteran.
Acestea se pot contamina de la punctele de poluare aflate în calea lor sau ca urmare a activităţilor iresponsabile ale unor aşa-zişi turişti.
De aceea se recomandă ca zonele de penetrare a apelor în carst precum şi cele în care acestea apar la lumina zilei să fie atent supravegheate şi ecologizate periodic.
Participând la câteva din aceste acţiuni de ecologizare am rămas total dezamăgit de indiferenţa cu care aşa-zişi turişti de week-end tratează mediul ambiant întărindu-mi convingerea că mai presus de sancţiuni este nevoie de o profundă schimbare a mentalităţilor unora din semenii noştri.
Totuşi până la această schimbare sunt necesare unele măsuri concrete cum ar fi instituirea unor zone de protecţie în care să se interzică activităţile ce ar putea genera focare de poluare.
Având în vedere că Valea Sohodolului este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din judeţul nostru, cu toate consecinţele legate de impactul cel mai adesea negativ asupra mediului, printr-un turism civilizat în deplină armonie cu mediul ambiant, această zonă de o frumuseţe aparte va putea continua să ne încânte şi pe viitor prin bogăţia fenomenelor carstice şi a diversităţii sale biologice.
Mugurel Petrescu
