Carte de vizită:
– S-a născut la Târgu-Jiu în data de 4 februarie 1945
– Licenţiat al facultăţii de litere şi filologie, Universitatea Timişoara, promoţia 1967
– Între anii 1967-1971 este profesor de Limba şi literatura română la liceele din Bârseşti şi din Bumbeşti-Jiu
– Din anul 1971 şi până în 2005, când s-a pensionat, a fost redactor principal al secţiei cultură – învăţământ de la cotidianul ,,Gorjeanul”unde, vreme de 34 de ani, a bucurat cititorii cu mii de articole de mare calitate
Sâmbătă, 2 iunie 2012, la ora prânzului, pe când se afla chiar la masa de lucru, unde făcea ultimele analize şi corecturi la cărţile unor scriitori gorjeni, inima plină de bunătate a profesorului George Manoniu, om de litere şi de cultură, ziarist de elită, dar şi mentor spiritual şi apropiat al mai multor generaţii de condeieri, a încetat să mai bată, cu toate eforturile insistente ale echipei medicale. Aşadar, bunul Dumnezeu, chiar la început de Cireşar, a hotărât că acum este momentul să aducă în împărăţia Sa un alt ucenic de valoare, probabil ultimul patriarh al culturii gorjene, care să slujească cu devotament slova învăţăturilor cereşti, unde au plecat un pic mai înainte Titu Rădoi, Dumitru Bunoiu, Artur Bădiţa, Ion Tarbac, Nicolae Diaconu, Alexandru Doru Şerban, Xenofon Iacob, Constantin Băleanu, Sevastian Popescu, Cornel Boca, Ion Ciobanu, Ion Tărăpoancă sau Florin Niculescu. În ceea ce mă priveşte, excluzând familia dânsului, în cele peste trei decenii de când ne-am cunoscut, cu siguranţă, i-am fost persoana cea mai apropiată, realizând împreună o seamă de lucruri frumoase în promovarea culturii de calitate şi de mare autenticitate. Mai mult, exact acum 21 de ani, relaţia noastră s-a ,,cimentat” definitiv prin faptul că împreună cu distinsa dumnealui soţie, doamna profesor Liliana Manoniu, mi-au devenit naşi de cununie, fiindu-mi alături, cu vorba şi cu fapta, atât în actul de creaţie, cât şi-n momentele de bucurie şi de cumplite necazuri prin care a trecut la un moment dat familia mea. Despre marile calităţi de OM şi de PROFESIONIST ale ,,magistrului” George Manoniu, într-o carieră de peste 45 de ani de activitate neobosită, o vorbesc faptele dumisale, precum şi sutele de oameni valoroşi, ziarişti, scriitori, miniştri, generali, ambasadori, senatori, avocaţi, profesori, ori simpli muncitori sau ţărani, cărora le-a influenţat destinul în bine, prin sfaturile şi prin munca asiduă depusă în desăvârşirea pregătirii lor în şcoală şi în viaţă. Ca dovadă a celor afirmate de către mine, în aceste zile de mare tristeţe, telefonul mi-a fost pur şi simplu… asaltat de foarte mulţi oameni din judeţ, din ţară, dar şi din străinătate, care nu puteau să creadă că… ,,dom profesor nu mai este !” Adevărul este crud, aceasta este viaţa, iar noi, muritorii, vrem, nu vrem, trebuie să respectăm legile nescrise ale Creatorului ! Bună dimineaţa,maestre ! Noapte bună, domnule profesor George Manoniu, iar somnul cel veşnic să vă fie liniştit, supravegheat mereu de toţi îngerii celeşti !
Dorin Brozbă
