Profesorul, istoricul, publicistul, eseistul, monografistul și poetul Dumitru Cauc s-a ivit pe lume la data de 02.05.1953, în comuna Negomir, a urmat cursurile Școlii Primare și Gimnaziale în Negomir-Raci, apoi Liceul Teoretic Bâlteni, un liceu ,,periferic”, dar cu profesori iluștri, adevărați mentori: Constantin Mărgineanu, Emil Moroianu, Eugen Velican, Maria Popescu, soții Bâcoi.
Pasionat de istorie și filosofie, a continuat cursurile Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, între anii 1972-1976. În 2004 a absolvit Facultatea de Litere, specialitatea romăno-italiană a Universității din Craiova. În 2006 își susține doctoratul la aceeași Universitate din Bănie cu teza: „Proprietatea funciară ecleziastică din Oltenia în epoca modernă.”
Ca profesor, cu o indiscutabilă vocație didactică, plecând de la principiul că ,,Profesorul învață pentru el, dar trebuie să știe pentru toți”, cu măiestrie, a deschis ferestre spre universul cunoașterii pentru zeci de promoții, mai întâi în localitatea Damian-Sadova, județul Dolj, apoi la Liceul Bâlteni și la Școala Gimnazială “Victor Popescu” din Valea cu Apă, județul Gorj, de unde a ieșit la pensie. Cu o bogată activitate publicistică, a colaborat cu articole în ,,Litua”, ,,Buridava”, ,,Gorjeanul”, “Jurnalul de Fărcășești”etc.
Privit printr-o întreită ipostază, dascălul, cercetătorul și omul Dumitru Cauc, pe întregul traseu al vieții, a avut și are o ținută profesională și comportamentală impecabilă. Intelectual onest, integru, loial, a fost crescut și educat în cultul muncii, are un cult pentru toți mentorii săi de pe toate treptele de învățămînt. Și-a iubit în aceeași măsură părinții naturali și adoptivi, cărora le poartă cele creștinești.
Dumitru Cauc este un neoromantic, un hipersensibil, un nostalgic sadea, este deopotrivă un Homo Spiritualis, dar și un Homo Religiosus.
Este o întruchipare a empatiei, a bunătății și a smereniei. Pe înțelesul tuturor semenilor aflați pe diferite trepte de pregătire, empatie înseamnă capacitatea de a te substitui celui aflat la ananghie, compasiune și regret pentru suferința cuiva.
Dumitru Cauc este și un mare patriot, cuvânt rostit tot mai rar de teama de a fi etichetat naționalist. E un patriotism luminat, generos. După opinia noastră, există o regretabilă eroare semantică. A-ți iubi națiunea așa cum o fac francezul, germanul, britanicul etc. nu înseamnă a manifesta dispreț față de alte națiuni. Naționalismul în acest caz se identifică cu patriotismul. Am observat la Domnia Sa o perfectă armonie între gândurile cognitive și cele afective, emoționale și pozitive.
Aruncând o privire asupra listei cu scrierile sale date publicității, vom constata o multiplă manifestare a spiritului: științifică, filosofică şi religioasă (“Contribuții la cunoașterea domeniului mănăstiresc din Oltenia”, Editura Fundația, Scrisul Românesc din Craiova, 2011;,,Monografia comunei Negomir”, în două ediții, Editura Universitaria, Craiova, 2016, 2017, premiată de Academia Română; “Timișeni-Gorj, satul care se stinge”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, în colaborare; “Eroii Negomirului: Constantin Cojocaru, notarul martir”, Editura Universitaria, Craiova, 2021; ”Victor Popescu-simbol al luptei poporului român pentru întregire națională”, în două ediții, 2021,2022, Editura Universitaria, Craiova; coautor la volume colective dedicate unor personaliți istorice și participării României la Primul Război Mondial, toate apărute la Editura Universitaria Craiova, între anii 2016-2022; artistică (Versuri: “Rădăcini”, Editura Fundația “Scrisul Românesc”, Craiova, 2011, “În hora lumii”, Editura Universitaria, Craiova,2016; “Au adormit stelele în iaz”, Editura Universitaria, Craiova, 2021); lingvistică (cunoscător într-o mare măsură a limbii latine și a unor limbi moderne: franceză, italiană, germană, engleză, însușite în școală și facultate, dar și ca autodidact. O dovadă a pasiunii sale lingvistice este prezentarea concluziilor la ultima carte ,,Victor Popescu…” în limbile franceză și germană).
A participat la simpozioane naționale pe teme istorice și de filosofie a istoriei la Caransebeș, București și Turnu-Măgurele.
Plecând de la ideea că prin cultură nu se înțelege numai ceea ce citim, dimpotrivă ceea ce creăm pe baza celor citite, și de la faptul că “Cel mai frumos mort este istoria”(C. D. Zeletin, pseudonimul lui Dimoftache, savant și scriitor), cercetătorul Dumitru Cauc a căutat, prin cărțile sale, să-l aducă la viață pe acest mort, având în vedere că “rațiunea istoriei este povestirea”.
Dumitru Cauc s-a dovedit a fi un monografist de excepție și un remarcabil cercetător de istorie locală și națională. Cartea “Victor Popescu – simbol al luptei poporului român pentru întregirea națională”, apărută în cele două ediții, 2021:2022, este într-adevăr un adevărat eveniment editorial, scrierea sa de suflet aflată într-o gestație de peste patru decenii. Această carte beneficiază de un “Cuvânt -înainte” din partea profesorului universitar doctor, membru corespondent al Academiei Române, Vasile Pușcaș. Prefațatorul evidențiază meritele lui Dumitru Cauc, distins intelectual, dascăl talentat, un istoric implicat în comunitatea căreia îi aparține și un poet “cu trăiri melancolice, dar și exuberante”.
Cercetătorul Dumitru Cauc, se menționează în prefață, îl prezintă pe renumitul învățător gorjean Victor Popescu în dublă ipostază: biografic, dar mai ales ca intelectual aparținând Generației Marii Uniri, un luptător pentru realizarea idealului național: Unirea,”născută în Primul Război Mondial și botezată în biserică.” Un alt merit al istoricului este prezentarea cu lux de amănunte a faptelor marelui erou gorjean, apelând la investigații sociologice și antropologice.
Într-un “Argumentum” al autorului, găsim referiri la onorarea bravului erou prin acordarea numelui “Victor Popescu” Școlii Generale din Valea cu Apă şi ridicarea unui monument cu bustul distinsului învățător în parcul școlii. A adunat în această carte tot ce a aflat într-o viață de om.
Pentru realizarea monumentului și amenajarea mormântului lui Victor Popescu, domnul primar al Comunei Fărcășești, Constantin Drăgoescu, un iubitor al istoriei locurilor, a dat tot concursul necesar. De asemenea, pentru publicarea scrierilor sale de istorie locală și de culegere de informații, s-a bucurat din plin de colaborarea celor doi primari ai comunei Negomir: Ion Gruescu și Tudor Oiță.
În continuare, autorul prezintă bogata bibliografie istoriografică, întinsă pe mai multe perioade, despre Primul Război Mondial, în centrul preocupărilor aflându-se interesul sporit pentru cunoașterea acțiunilor întreprinse de partizanii conduși de Victor Popescu. Nu sunt omise nici operele beletristice sau filmice apărute.
Mai departe, autorul are în vedere diversele surse de informare: documentele deținute de arhivele județene, Gorj și Mehedinți, arhivele naționale, București și Pitești și arhivele particulare, exemplu arhiva personală a lui Constantin Mara, memorii, scrisori, fotografii, cărți poștale, presă, relatări ale unor persoane care l-au cunoscut pe Victor Popescu, simpozioane organizate în satul natal al eroului.
Un loc aparte îl ocupă metodele de cercetare. De reținut că toate informațiile primite sunt supuse unei examinări amănunțite, având în vedere veridicitatea și corectarea unor erori.
Constantin E. Ungureanu
