Prezidenţiabilul Oprescu sau mitul salvatorului!

230

Nu ştiu dacă decizia Primarului Capitalei confirmă necesitatea profesionalizării clasei politice româneşti, dar dacă vorbim de politicianul care poate răspunde nevoilor oamenilor, problema rămâne deschisă şi cu multe semne de întrebare.
Decriptarea mitului salvatorului
Prin afirmaţia că nu exclude “posibilitatea de a candida pentru Cotroceni”, doctorul Sorin Oprescu se postează în situaţia diagnosticării unui pacient care dispune de o fişă medicală cu analize incomplete, în pofida faptului că declară ritos că îşi menţine “toate declaraţiile făcute anterior şi propriile păreri”, atât de mult speculate în mass-media.

Consider că dincolo de faptul că “băieţii rămân cu caşcavalizarea”, poziţia omului care îşi păstrtează umorul fin, dar şi bunul simţ, parcă se subordonează situaţiei în care se află ţara, faptului că “nimeni nu vine cu soluţii, ci numai cu vorbe”, motiv pentru care domnia sa, cred că nu poate fi suspectat că se insinuează în postura celui care decriptează mitul salvatorului.

În lucrarea “Psihologia poporului român”, Constantin Rădulescu-Motru vorbea despre apariţia unui nou ideal, care naşte o nouă umilinţă, ceea ce mă face să cred că nu este întrutotul lipsită de temei acea umbră de îndoială, potrivit căreia omul Oprescu mai are nevoie de timp pentru a se hotărî în acest sens, pentru că este “o hotărâre de viaţă” şi îţi trebuie o serie întreagă de certitudini, de momente de evaluare şi de reflecţie, mai ales că nu este atât de uşor de luat o astfel de decizie, când ştii că trebuie să ai încrederea oamenilor, că oamenii văd în tine o speranţă. În privinţa luărilor de atitudine din partea actorilor consacraţi ai scenei politice, devine tot mai evident că PSD şi PNL constată cu amărăciune că Geoană şi Antonescu nu prea sunt în stare să-l învingă pe “locatarul de la Cotroceni”, iar în faţa unui Băsescu agăţat de scandaluri de partid şi de stat, indiscutabil că “independentul” Oprescu poate hrăni iluzia mitului salvatorului.
Iluzia mitului salvatorului?
Fără a face prea multe speculaţii pe această temă, considerăm că Oprescu are nevoie, pentru a lua o astfel de decizie, de certitudine în ceea ce priveşte simpatia şi încrederea oamenilor, de o evaluare pertinentă şi realistă a resurselor de care dispune, ca şi de modul în care vor apare oprtunităţi pentru a folosi o conjunctură favorabilă. Sorin Oprescu a mai precizat că eventuala sa candidatură din postura de independent, nu are nicio legătură cu ieşirea din jocul calculelor politice a lui Băsescu, afirmând cu francheţe că toţi candidaţii sunt puternici, că, deşi prin formaţie şi profesie este un om de stânga, decizia îi aparţine în exclusivitate pentru că nu are stăpân, iar ceea ce îl va convinge să ia această decizie este starea naţiunii, evoluţia lucrurilor în lunile următoare, până în septembrie, când opţiunea sa va fi fără dubii. Aşa cum el însuşi afirmă, “piatra” care îl apasă, încă, să ia o decizie fermă în favoarea candidaturii este “promisiunea făcută bucureştenilor de a duce lucrurile la bun sfârşit”, chiar dacă îl apasă în creştet “copita politică” asupra actului administrativ. Oricum, în cazul în care se va hotărî să candideze pentru alegerile prezidenţiale, primarul general al Capitalei va lăsa în “stand by” multe proiecte nefinalizate, iar acestea nu sunt puţine, printre ele numărându-se Centrul Istoric, pasajele Lujerului, Victoriei şi Muncii, opt parcări subterane, autostrada suspendată, visul de a uni toate autostrăzile şi, foarte probabil, nu va mai muta nici sediul Primăriei Capitalei. Poate că unii politicieni sunt sceptici în privinţa candidaturii primarului general, văzând în aceasta numai dorinţa lui de a se afla în prim-planul analizelor conjuncturale cauzate de efectele caniculei, dar o serie de sondaje de opinie, apărute în ultima vreme, demonstrează că majoritatea celor investigaţi îl consideră pe Oprescu drept un competitor demn de luat în seamă.
Sondajele sugerează mitul salvatorului
Astfel, un sondaj realizat recent în rândul bucureştenilor apreciază că 40 la sută dintre aceştia preferă să fie conduşi de un preşedinte independent, în timp ce 51 la sută cred că Sorin Oprescu nu ar trebui să candideze la preşedinţia României(!!??), dar, acelaşi sondaj mai arată că, dacă mâine ar avea loc alegeri prezidenţiale, 33 la sută dintre repondenţi l-ar vota pe Traian Băsescu, 22 la sută ar vota cu Sorin Oprescu, 19 la sută dintre ei ar vota cu Mircea Geoană, iar 12 la sută cu Crin Antonescu, astfel încât concluziile sondajului coincid cu ceea ce avansează analiştii, care opinează că odată intrat în cursă, doctorul Oprescu ar “extirpa” voturi din abdomenul contracandidaţilor săi, mai ales din “burtica” lui Crin Antonescu, ducând astfel la limitarea şanselor intrării liderului liberal în turul al doilea al prezidenţialelor. În loc de o concluzie tranşantă a demersului nostru analitic, nu pot încheia fără să mă gândesc la cuvintele lui Napoleon, care spunea că puterea omenească i-a “luat minţile”, dar de-ale credinţei, totuşi, nu s-a lepădat, ceea ce mă face să-mi întăresc mai mult convingerea că prezidenţiabilul Oprescu, nu se poate hrăni cu iluzii, dar, nici nu va spulbera vreodată mitul salvatorului.
Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here