Președintele celui mai important serviciu public montan, Sabin Cornoiu – Salvamont România, a avut parte de o experiență copleșitoare. A vrut să-și cunoască și mai bine străbunicul, ostaș în Primul Război Mondial. Și de aici, reluând un proiect de acum patru ani, Sabin Cornoiu a reușit să dea de urmele eroilor noștri, inclusiv ale celor lăsate, foarte probabil, de Ecaterina Teodoroiu. Povestea este foarte interesantă și captivantă, așa cum a scris-o Sabin Cornoiu pe pagina sa de Facebook, urmând, după cum anunță președintele Salvamont, să desfășoare în curând un proiect de voluntariat.
Luptele crâncene din Vrancea
Iată istorisirea lui, referindu-se la incursiunea sa din weekendul trecut: „În acest weekend, am făcut o ieșire în Vrancea, în zona Mărășești, unde s-au purtat luptele cele mai crâncene ale finalului Primului Război Mondial, pentru a pune bazale unui viitor proiect care îmi stătea în gând de câțiva ani.
În urmă cu patru ani, am urcat pe culmile Muncelu-Secu în căutarea cotei 461, unde străbunicul meu din partea mamei a murit ucis de schija unui obuz, în ziua de 19 august 1917. Am găsit aici o mulțime de relicve care păstrau încă vie oroarea acelor zile, tranșee foarte bine păstrate, mii de schije, bucăți de proiectile, cartușe, grenade, sârmă ghimpată și zeci de alte piese care ilustrau pe deplin acele zile de luptă descrise de filele de istorie ca fiind de „foc aprig”. După elementele găsite în tranșee, am identificat tranșeele în care se aflau românii și pe cele ale inamicului, iar o schijă pe care am găsit-o în tranșeul românesc 
a fost, simbolic, considerată cea care l-a ucis pe străbunicul meu și am montat-o în soclul monumentului eroilor pe care l-am ridicat în curtea bisericii satului meu natal, pentru pomenirea tuturor eroilor satului. Întrucât după trei zile de la moartea bunicului, la câteva sute de metri de acest loc, la cota 407, și-a pierdut viața și Ecaterina Teodoroiu, am decis să fac o cercetare să vedem dacă pot să identific locul în care a fost ucisă. Ca și acum patru ani, am primit sprijinul a doi mari inimoși cercetători ai urmelor ramase după acest mare conflict militar, Florin Bosoteanu și Racos Ciprian, din cadrul Asociației Prospectorii Istoriei, cu care am pornit la drum înarmați cu hărți, informații, detectoare și chef de căutare. 
Ajunși în sectorul Dealul Secului, am observat imediat urmele tranșeelor din partea superioară a dealului, identificate imediat cu mare exactitate, ca germane, atât după multitudinea de tuburi de cartușe folosite de germani, trase și împrăștiate, și a gloanțelor trase de români. Am coborât apoi către vale, până la cota 407, și am găsit și tranșeele 
românești, în care am găsit inclusiv resturile unei căști modelul „Adrian”, cel folosit de soldații români, în care erau vizibile două orificii făcute de glonț, în zona cozorocului și a coamei de pe cască. Întrucât era singura linie de tranșee din zona respectivă, putem să spunem, cu o foarte mică marjă de eroare, că în acel tranșeu a fost lovită de cele două 
gloanțe de mitralieră Ecaterina Teodoroiu, atunci când a pornit la atac în fruntea plutonului său, așa cum scrierile vremii menționează.
„Ecaterina Teodoroiu a rămas vie în memoria tuturor”
După ce am stabilit care era linia tranșeului românesc, am revenit pe linia tranșeului german, unde am căutat cuibul de mitralieră din care s-au tras cele doua gloanțe și care 
puteau porni, de aici, în direcția sectorului de tranșeu românesc. Experiența tovarășilor mei de expediție și-a spus cuvântul imediat, forma tranșeului, mărimea, orientarea și cantitatea imensă de tuburi trase, concentrate într-o zonă extrem de mică, arătându-ne exact unde era amplasată acea mitralieră. Această încercare a fost pentru noi doar o împlinire sufletească, poate nimeni nu va ști niciodată cât de exacte au fost informațiile transmise 
de-a lungul timpului și care a fost adevărul, cert este că Ecaterina Teodoroiu a rămas vie atât în memoria localnicilor care au înconjurat poala dealului cu trei monumente, din fiecare zonă de acces, cât și în memoria tuturor românilor.
Un nou proiect
În timpul cercetărilor, am identificat configurația tranșeelor, linia de tragere, locul de odihnă, locul în care se distribuia masa și multe alte urme, martori ai acelor vremuri, focoase de proiectile, fragmente de proiectile și grenade, baionete, schije, gamele, cartușe, gloanțe, piesele de „rezistență” ale acestei ture, fiind o parte dintr-o armură metalică purtată de unii soldați, un cosor de tăiat vegetația și fragmentele de casca „Adrian”. 
Rezultatele acestei ieșiri, cu Florin și Ciprian, alături de alți câțiva prieteni și colaboratori care au răspuns favorabil ideii mele, m-au determinat să iau decizia de a trece de la vis la realitate și de a demara un nou proiect de voluntariat despre care voi vorbi mai puțin, dar rezultatul va fi unul de excepție”, a încheiat Cornoiu.
M.C.H.
